Curajul de a regândi evenimentele

Industria de evenimente a fost zdruncinată puternic de pandemie, dar o parte din organizatori nu s-au speriat și au continuat să caute oportunități și idei inspirate. Ce părți bune a găsit Andrei Borțun, CEO al The Institute, în noua realitate? 

Cum a schimbat pandemia festivalurile din marcomm și cât de mult v-a afectat și vouă activitatea?

În comparație cu cât de afectate au fost alte organizații, îmi este jenă să mă plâng teribil. Dacă vorbim despre festivalurile de marcomm organizate de noi, aș spune că Effie a mers foarte bine, cred că la fel de bine ca în alți ani, iar anul acesta cred că va fi un record de înscrieri. Internetics a mers de asemenea foarte bine din punctul de vedere al participanților. Din păcate, acest festival are o imensă problemă în ceea ce privește finanțarea lui. ­Taxele sunt mult prea mici pentru a acoperi costurile organizării unui astfel de proiect, iar sponsorii sunt foarte puțini. De fapt, UniCredit Bank este singurul finanțator consistent. În orice altă țară europeană evenimente similare sunt susținute de jucători importanți din industria de media, din telecomunicații, din IT&C sau de autorități. Ne gândim în fiecare an dacă are rost să mergem mai departe, dar desigur că nu putem renunța la un proiect care anul următor va atinge ediția cu numărul 20.

Cum a fost pentru Cartierul Creativ și restul de evenimente pe care le aveți în portofoliu?

Cartierul Creativ are șanse mult mai mari să meargă mult mai repede, motivul principal fiind noua administrație, și discutăm atât despre Primăria Municipiului Bucu­rești și organizații care țin de această instituție, cât și, teoretic măcar, de Primăria Sectorului 1. Și nu mă refer la finanțări, ci la dialog. La căutarea unor soluții care pot fi uneori spectaculoase dacă reușim să colaborăm noi, antreprenori și societate civilă, administrație locală, corporații, mediu universitar etc. Chiar cred că a discuta doar despre colaborare și parteneriat, fără a discuta despre niciun buget, poate fi foarte sănătos, sustenabil, valoros. Și astfel, atunci când vor apărea în discuții și banii, ei doar vor aduce valoare suplimentară proiectelor deja așezate, bine gândite pe termen lung, cu mulți stakeholderi în jurul lor. În ceea ce privește Romanian Design Week și festivalul Diploma, am avut norocul de a le fi putut organiza în septembrie și octombrie 2020. Am avut mai puțini sponsori, dar cei vechi și importanți au rămas alături de noi și asta a adus un imens suport. Și nu mă refer doar la bugete. Am avut curajul să organizăm ambele festivaluri la Combinatul Fondului Plastic și tot acolo le vom organiza și în acest an. Iar cu această ocazie am început un nou proiect, COMBINAT.ro, un proiect de regenerare urbană care își propune să facă din această proprietate a Uniunii Artiștilor Plastici cel mai fierbinte spațiu artistic al orașului.

Au fost diferențe între festivaluri la nivel de adaptabilitate sau vorbim despre aceleași provocări?

Cred că au fost și sunt provocări similare. Desigur, vorbesc despre proiectele noastre. La sfârșitul zilei, întrebarea corectă este cât de re­levant este fiecare proiect pentru comunitatea căreia i se adresează, pentru un public mai larg, pentru finanțatori, pentru București, ­pentru ce ne-am propus noi de la proiectul respectiv. Așadar, pro­vo­cările sunt aceleași. Ceea ce se schimbă este modul în care ur­mărești toate aceste obiective. Este o discuție tehnică, legată de implementare. Și în acest caz contează foarte mult experiența echipelor cu care lucrezi. Până la urmă noi discutăm despre niște branduri care au rol și misiune. Suma acestor branduri/proiecte construiește la viziunea organizației The Institute. Fiind niște branduri, și nu doar niște produse, își pot schimba forma, durata, amploarea, dar obiectivele și provocările rămân similare de la un an la altul, de la un deceniu la altul.

Cât de importantă a fost creativitatea în acest moment?

Cred că a fost importantă, dar nu mai mult decât experiența echipelor, decât buna planificare, decât credința fermă în rolul proiectelor noastre de a ridica Bucureștiul și calitatea vieții în acest oraș.

Putem vorbi cumva și de aspecte pozitive în toată această situație?

Da! Ne-a dat curajul de a regândi anumite trasee, reflexe, moduri de a face lucrurile. Ne-a obligat să ne depărtăm de rețetele pe care ajunsesem să le considerăm ca fiind „cele mai bune”. Un exemplu important este acela că nu mai căutăm locații centrale pentru marile festivaluri. Ne-am dat seama că avem o comunitate atât de puternică încât putem crede că ea ne va urma. Iar acest lucru poate avea ca efect o „lărgire” a orașului, poate presupune că noi, prin proiectele noastre, putem să dăm un alt ritm unor zone ignorate, putem chiar să lărgim audiența festivalurilor.

Cum ai spune că a fost adaptarea la online și înspre ce se va duce în acest an?

Perioada asta a arătat fiecăruia cât de bine folosea tehnologia pentru a-și atinge obiectivele. Pe noi ne-a împins de la spate să venim la zi, lucrând cu mai mulți oameni, pe mai multe teme, în jurul unor subproiecte în care, dacă investești, poți avea efecte extraordinare pe termen lung și nu punctual, în jurul unei ediții. Cred că hibridul este noua normalitate corectă, deșteaptă, care nu presupune niciun compromis.

Când credeți că vom putea avea din nou evenimente de industrie ca înainte de pandemie?

Cred că foarte curând. Dacă discuția va fi, pentru o vreme, despre numărul de participanți în carne și oase, cred că între 50 și 500 sau între 5.000 și 50.000. Diferențele nu sunt de fapt atât de mari, până la urmă discutăm despre rolul pe care evenimentele noastre îl au în societate. Nu suntem într-o discuție despre HoReCa.

Crezi că industria de marcomm va rămâne mereu afectată de influența pandemiei?

Va rămâne afectată. Dar trebuie să nu vedem acest atribut ca fiind unul cu caracter peiorativ. Este pur și simplu vorba despre schimbare. Afectați au fost bunicii noștri atunci când li s-au confiscat proprietățile sau au ajuns în pușcării comuniste.

Cum ai caracteriza industria de comunicare din România acum?

Puternică, valoroasă, așezată. Poate prea așezată.

Photo 125767242 © Jakub Jirsák | Dreamstime.com

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 354 (15 iunie-15 iulie 2021). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.