Cum sunt de fapt austriecii?

Fix in perioada asta se fac 8 ani de cand locuiesc in Viena. Nu mai stiu exact, dar banuiesc ca asta a fost rezolutia mea pentru 2008 pe care am implementat-o fara prea multa planificare.

de Iulian Padurariu

Cunosteam Viena de ceva vreme, avusesem ocazia sa am ceva legaturi cu Austria inca de pe vremea cand lucram pentru Murfatlar, undeva la inceputul anilor 2000, insa nu pot spune ca orasul in sine reprezenta la acea vreme pentru mine ceva mai mult decat ciolanul de porc de la nu-stiu-ce restaurant din Prater, parcul lor de distractii sau snitelul urias servit prin centrul vechi. Decizia de a ma muta a fost mai degraba una de optimizare, calatoream mult, iar Viena este un hub fantastic pentru zona asta a Europei.

Chiar raspunsul favorit la intrebarea „de ce te-ai mutat la Viena” venea ca o gluma – „pentru ca nu mi-am mai permis sa locuiesc in Bucuresti”. Dincolo de eventuala aroganta involuntara a glumei respective, se ascunde de fapt un mare adevar. In toata aceasta perioada, am acumulat extraordinar de multe invataminte de viata de la vienezi si in general de la austrieci. Ca turist roman prin Viena, te enervezi ca duminica nu e nimic deschis, totul pare pustiu. Ca localnic, realizezi incet incet ca acesta e un semn de respect fata de sine. Weekendurile si in general nenumaratele zile oficiale libere sunt petrecute in natura sau in miscare. Padurile din jurul Vienei sunt pline de oameni pe jos, pe bicicleta, pe sanie, vara la picnic, iarna la un vin fiert, mai ceva ca mallurile romanesti. La propriu, sunt momente cand simti pe traseele de bicicleta de pe dealuri „presiunea” traficului, nu poti ramane in urma sirului, vrei sa fii in grup si sa nu pierzi ritmul. Austriecii m-au invatat ca respectul de sine inseamna in primul rand o conditie fizica maxima indiferent de varsta. La ei auzi frecvent ca un om de 70 de ani este inca tanar, iar cei mai apreciati antrenori de fitness sunt frecvent trecuti de 40-50 de ani. Copiii au competitii sportive organizate pe cartiere, pe sectoare, pe orase, inca de la varsta de 6-7 ani.

In al doilea rand, austriecii m-au invatat ca respectul de sine inseam­na curatenie. Toata tara e un vis in ce priveste curatenia. Sigur, mai gasesti si exceptii, insa in general vorbind, in tara asta poti manca fara nicio grija absolut oriunde, de la chioscurile care vand crenvursti sau kebab de pe stiu eu ce strada pana la cabanele din munti de la 3.000 de metri altitudine. Si cand spun asta, adaug aici si curatenia pe care o gasesti la toaletele locatiilor respective. In plus, exista initiative ceta­tenesti pentru mentinerea curateniei pe strazi, nu dureaza iarna cateva ore dupa o ninsoare ca strazile si trotuarele sa fie curatate impecabil, toamna la fel, frunzele se strang aproape zilnic nu doar de niste aspiratoare speciale, dar chiar si de oameni normali ca mine si ca tine care ies sa ajute doar asa, ca de ce nu. Exista parca o competitie tacita intre toti locuitorii acestei tari despre care are ferestrele mai curate si florile din jurul lor mai inflorite.

In al treilea rand, austriecii m-au invatat ca respectul de sine vine mana in mana cu increderea in sine. Nu am vazut un popor cu mai multe ocazii de a se dezbraca la pielea goala si de a se comporta ca si cum totul ar fi supernormal. Austriecii merg la sauna in pielea goala, fac plaja pe malul Dunarii in pielea goala. Social. Mixt. Intre 3 ani si 93 de ani. Si asta cred ca spune multe in ce priveste acceptarea sinelui, asta reflectåndu-se in general in societatea austriaca.

Ca popor, indiferent cat de reci ni se par noua romanilor din experior, sunt un popor extem de unit si de preocupat sa le fie bine si sa ofere ajutor in jur. Iti ofera ocazia sa te bucuri de viata indiferent de banii pe care ii ai in buzunar. Sunt un popor de oameni care mai degraba ii incurajeaza pe cei din jur sa fie mai buni, decat sa fie invidiosi pe iarba de peste gard. Sunt un popor care i-au acceptat si i-au integrat pe toti vecinii care si-au dorit asta, de la cehi, polonezi, unguri, bosniaci, in toata Austria poti gasi afaceri de succes cu nume ce rezoneaza ca atare. Sunt un popor situat la propriu intre est si vest care cred ca a inteles cum sa se bucure de ce e mai bun din ambele lumi, gasind mai degraba oportunitati decat amenintari. 

Iulian Padurariu este cofondator al agentiei Marks.