Cum să iei o pauză

Cum să iei o pauză

Atunci când ești copleșit de o situație stresantă, creierul poate ajunge să fie suprasolicitat. Din fericire, îl poți liniști ușor, cu ajutorul unei scurte pauze pentru respirație. Este mai important și mai benefic decât crezi. de Paul Renaud

Sigur ți s-a întâmplat nu o dată să ai o zi în care totul merge prost: șeful e nervos, colegul care trebuia să termine un proiect a anunțat că e bolnav și nu poate veni, iar tu nu ai terminat prezentarea pentru azi deoarece aseară ai lucrat până târziu. Pe deasupra, în timp ce te grăbești să termini prezentarea apar din senin și alte probleme. În clipa aceea nu‑ți rămân decât două opțiuni: 1) să ignori următoarea persoană care apare în birou; 2) să te teleportezi pe o insulă din Caraibe unde să te te dai huța în hamac cu un cocteil în mână. Din păcate, ambele variante sunt imposibile. Și, mai rău, nici nu te poți concentra asupra prezentării. De ce oare nu te poți concentra?

Știm din domeniul neuroștiințelor că amigdala (o formațiune neuronală din creier, a nu se confunda cu amigdalele din gât) este centrul fricii, care te pregătește, în cazul unui pericol, să îl înfrunți sau să fugi și totodată care înmagazinează și perpetuează anxietatea și afecțiunile legate de anxietate. Practic, amigdala instruiește creierul să intre în starea de alertă și să transmită subconștientului că pericolul e iminent. Iar în anumite situații poate apărea ceea ce se cheamă activarea amigdalei, practic supraîncălzirea acesteia.

Dr. Srini Pillay, o somitate în domeniul neuroștiințelor, spune că amigdala suprasolicitată poate explica starea ta de epuizare. “E posibil ca tu să nu consideri că ai vreun motiv să fii obosit, însă subconștientul îți absoarbe stresul și frica din viața de toate zilele fără ca tu să știi”, adăuga acesta.

O soluție în această situație este să iei o pauză. Știu, e ceea ce îți spune și partenerul/partenera de viață atunci când ești foarte stresat: “Mai ia și tu o pauză”. Dar aici chiar vorbim la propriu să te oprești din activitate câteva minute. Să întrerupi ceea ce făceai, să te ridici de la birou și să găsești un loc unde poți fii singur măcar câteva minute și fără distrageri de genul Facebookului. Iar acolo, să-ți eliberezi mintea de problemele de serviciu și să te concentrezi asupra respirației.

Ideea este ca mintea ta să fie ocupată cu un singur lucru. Te focusezi pe respirație, inhalând, ținând aerul în plămâni preț de una sau două secunde (marcând în minte acest interval dintre inhalație și expirație) și apoi dându-l afară complet, în timp ce ești atent numai la acest lucru. Pentru că, atunci când te concentrezi numai pe respirație, e imposibil să te mai gândești și la altceva. Încearcă acest exercițiu chiar acum, în timp ce citești – ai să vezi că nu te mai poți gândi și la altceva.

Această tehnică are ca scop reducerea activării amigdalei. Dacă mintea ți se golește de alte gânduri timp de 3-5 minute, în timp ce res­piri, îți aduci amigdala într-o stare mai relaxată. Desigur, nu poți simți acest lucru, însă el are loc și de aceea se explică faptul că după minutele acordate respirației îți poți recăpăta atenția, calmul și concentrarea. Această tehnică nu este propriu-zis o formă de meditație, care necesită un mediu izolat de zgomotele din jur, neputându-se face la birou, afară la fumat sau într-un loc aglomerat din centru. În plus, meditația nu se face, în general, numai câteva minute.

Odată, tehnica aceasta mi-a prins foarte bine. Organizam primul eve­niment major al unui client, cu sponsorizare din partea unei bănci importante care voia să lanseze un card de credit premium pentru clienți cu situație financiară deosebită. La eveniment, adresat acestui segment pretențios, era prevăzut să participe 200 de invitați, care urma să se bucure, printre altele, de o defilare de modă, un număr de balet și un foc de artificii.

Mai organizasem și altă dată eve­nimente, însă de data aceasta nimic nu mergea așa cum plănuiserăm. Amenajarea scenei pentru defilarea de modă era în întârziere, designerul era și el în întârziere, partenera mea de serviciu nu-și mai vedea capul încercând să se ocupe de machiajul, coafura și costumațiile a 15 fotomo­dele agitate. Ba mai mult, avusese loc un accident pe singurul drum care ducea la clădire, ceea ce înseamnă că invitații aveau să întârzie sau chiar să nu mai ajungă. Ca atare, clientul meu avea pretenția să-l țin la curent cu situația din zece în zece minute, asta pe lângă faptul că voia să știe de ce nu merge nimic așa cum fusese vorba.

Mintea îmi era blocată, eram ca paralizat. Nu eram în stare să iau decizii simple, deși mai organizasem multe evenimente până atunci. Totul se ducea de râpă. Până și partenera mea era foarte îngrijorată și a trebuit să o păcălesc că pasămite am totul sub control.

Și atunci, ce am făcut? M-am ascuns în toaletă. Mi-am zis: “Paul, trebuie să-ți revii, să te liniștești”. Încercând să găsesc o cale, mi-am amintit de tehnica descrisă mai sus. E adevărat că toată lumea mă căuta cu treabă, mai era o oră și începea evenimentul, însă aveam nevoie să mă relaxez pentru a putea face față situației. Așa că mi-am acordat acea pauză de cinci minute pentru respirație, datorită căreia am reușit să-mi adun gândurile și să mă întorc la treabă. Până la urmă, totul a ieșit bine. Eu și partenera am stat ca pe ace pe durata întregului eveniment, dar în final clientul a fost atât de mulțumit, încât a vrut să repetăm întreaga tărășenie. Nu-mi venea să cred!

Sunt de felul meu un om calm. Pot face față bine stresului. Îmi amintesc de acea zi și mă întreb cum de un tip calm, ca mine, a putut să fie atât de stresat și să simtă că nu e în stare de nimic. Apoi mi-am dat seama că nu era vina mea. Pur și simplu așa e construit creierul omenesc, iar amigdala mea intrase în starea de activare. Ea funcționase prea mult în zona roșie (asemănătoare cu zona roșie din cadranul de pe bordul mașinii care indică rotațiile pe minut atunci când schimbi vitezele la turație prea mare) și era extrem de tensionată, având nevoie acută să revină în zona verde, de siguranță.

Dar cum poți să-ți dai seama dacă amigdala a reușit să revină la parametri normali? Nu ai cum să observi direct acest lucru, însă în clipa în care revii, de exemplu, la prezenta­rea ta ai să constați că poți gândi mai coerent, mai calm și mai limpede. E momentul îți care îți vei mulțumi că ai luat o pauză pentru a aplica tehnica învățată. Creierul e un ins­trument extraordinar, însă u­neori se întâmplă să fie suprasolicitat, or detensionarea amigdalei îl poate face să-și revină. Iar tehnica pauzei de cinci minute e o cale simplă și eficientă în acest sens și funcționează nu numai la serviciu, dar și în plan personal sau social. Încearcă-l și tu și vei vedea cât de elegant poți depăși o situație stresantă.

Paul Renaud este Certified Executive Coach (ICF), specialist în networking și speaker la TEDx. El se concentrează pe consilierea managerilor în orice etapă a carierei pentru optimizarea oportunităților de succes. Pentru mai multe detalii, vizitați www.paul-renaud.com

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 332 (mai 2019). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.