Cum gestionăm veniturile variabile?

Cum gestionăm veniturile variabile?

“Adrian, cum faci când veniturile variază și nicio lună nu seamănă cu alta?” Aceasta este una dintre între­bările pe care le primesc des la cursuri, de obicei pusă de antreprenori, freelanceri sau oameni de vânzări. Pentru mine, aceștia sunt adevărații eroi ai economiei de piață, veșnic prinși între targeturile de vânzări și pretențiile clienților, între presiunea concurenței și limitările interne… E un domeniu în care “only the strong survive”.

La pachet cu aceste provocări vine o alta, la fel de stressantă: rollercoaster-ul veniturilor variabile. Comisioanele, bonusurile sau dividendele sunt rareori sigure până la sfârșit de lună sau de an. Luni de vânzări bune și deci venituri grase pot fi urmate de luni de secetă în care ofertele, mailurile și telefoanele rămân fără răspuns. Întâlnesc foarte des corporatiști cu venituri consistente care nu leagă două salarii unul de altul și trăiesc tot timpul un “scary mo­vie” financiar.

Ca antreprenor și om de vânzări de peste 20 de ani, am făcut toate greșelile financiare posibile. Iată câteva capcane de evitat și câteva soluții:

Hiperoptimismul – deseori în­tâl­nit probabil la antreprenori, agenți imobiliari sau vânzători de mașini, acest sentiment este o capcană periculoasă. Câteva luni sau ani de vânzări buni anesteziază simțul realității și ajungi să crezi că ești surfer pe un val care nu se va sparge niciodată. Atunci apar excesele, achizițiile extravagante de mașini, ceasuri, gadget-uri sau vacanțe exotice. Te bagi în investiții și combinații riscante. Practic, toată bunăstarea e tocată instant, pentru că, nu-i așa, luna viitoare vine un nou comision gras.

Uneori apare convingerea că succesul depinde de ceasul, costumul sau bolidul personal. Succesul trebuie arătat și expus ostentativ. Nu de puține ori, în această etapă oamenii de vânzări ajung mai bine îmbrăcați decât clienții lor și se instalează un ușor aer de superioritate.

Istoria arată însă că totul este ciclic, mai ales economia. Perioa­dele de creștere și excese sunt urmate de corecții. Soluția este crearea în lunile bune a unui “fond de siguranță” de 3-6 luni de cheltuieli, atât individual cât și pentru firmă, care să preia eventua­lele turbulențe.

Anturajul – nou descoperita prosperitate te duce în cercuri sociale noi. Participi la evenimente simandicoase în locații cu ștaif și sclipici. Îți permiți (sau așa crezi) fripturi de peste ocean scăldate în licori de care muritorii n-au auzit. Pe nebănuite intri într-un vortex de noi cheltuieli ca să ții pasul cu noii tăi “prieteni”. Faceți vacanțe împreună și logo-urile de pe tricouri și ceasuri încep să se sincronizeze.

Acum un an căutam să ne mutăm de la casa din afara Bucureștiului într-un apartament central, mai aproape de școală și serviciu. Am văzut câteva proprietăți frumoase în ansambluri rezidențiale premium. Privind în parcare însă, am înțeles că, deși ne-am fi descurcat să cumpărăm o astfel de proprietate, presiunea comunității asupra copiilor noștri și stilului nostru de viață ar fi fost prea mare. Americanii numesc acest fenomen “Keeping up with the Joneses”. Am decis așadar să alegem o comunitate în care nu trebuie să dovedim nimănui nimic și unde viața curge în ritmul și direcția pe care le dorim noi, nu vecinii noștri.

Anturajul este o forță fantastică ce te poate împinge să faci lucruri pe care singur nu le-ai face niciodată. Atenție, așadar, la presiunea socială și Lacoste-urile
implicate.

Cât ai, atât cheltui – iată o expresie pe cât de veche pe atât de adevărată. Poate ai și tu prieteni sau colegi care câștigă foarte bine și totuși se plâng de lipsa banilor. În același timp, mulți dintre noi avem părinți sau bunici care, din pensii minuscule, reușesc să pună bani deoparte. Mă uimește de fiecare dată taică-miu, care, la fiecare plecare din vizită, încearcă să-mi strecoare 200 lei pentru că “la București viața e scumpă…”

La unul din cursurile ținute într-o corporație telecom am avut în sală, între alții, un cuplu de manageri, căsătoriți, până în 30 ani, fără copii. Au completat cu toții bugetul personal, începând cu calculul veniturilor pe 12 luni. În acel moment am crezut că o să înceapă scandalul, pentru că cei doi se uitau nedumeriți unul la celălalt întrebându-se cu voce tare: “Nevastă, ce-am făcut cu 40.000 de euro anul trecut?” “Nu știu, tu să-mi spui pe ce s-au dus!” Am încercat să-i ajut întrebându-i dacă au făcut ceva achiziții majore. “Pe naiba, doar rata la două camere în Popești-Leordeni și la mașina mea, că stăm departe de birou, lucrăm în Pipera.” Ce au aflat completând bugetul până la capăt este că nenumărate cheltuieli dese sau de impuls și un stil de viață dezorganizat, “ca bogații”, le consumau, pe nesimțite, toate resursele.

Eu am o vorbă: “Banii au grijă de cei care au grijă de ei!”: Bugetul personal este vital, mai ales pentru cei care au venituri variabile. Poți descărca gratuit formularul de buget. Începeți să vă calculați atât intrările, cât mai ales cheltuielile pe 12 luni ca să le înțelegeți mai bine. Raportați‑vă deciziile mai degrabă la lunile slabe decât la cele cu venituri de top.

Obligații fixe pe venituri variabile – pe fondul acestei abundențe, mulți antreprenori sau oameni de vânzări fac achiziții majore: imobiliare, auto sau de investiții/speculă. Din păcate sunt angajate împrumuturi sau credite la niveluri maxime, pe baza lunilor celor mai bune. Cumva, rate de sute sau mii de euro par foarte suportabile. Așa se face că, parado­xal, pe măsură ce oamenii câștigă mai mult, rareori economisesc sau investesc mai mult ci, dimpotrivă, se îndatorează mai mult.

Capcana este acumularea de obligații fixe (rate) mari în condițiile unor venituri variabile. Chiar și perioade scurte de secetă riscă să-ți destabilizeze rapid finanțele personale sau ale firmei. Din disperare, vei căuta soluțiile fie în noi împrumuturi (deseori cu dobânzi mari), fie în vânzarea rapidă a unor active, chiar în pierdere. Pentru a evita această spirală periculoasă, când vine vorba de achiziții personale majore, recomand două repere utile:

• achiziția casei – valoarea locuinței pe care ți-o permiți cu adevărat este cel mult venitul mediu X 4 ani. Cheltuielile totale cu locuința (rată/chirie + utilități, mentenanță și impozite) n-ar trebui să-ți consume mai mult de 20-25% din venitul lunar.
• achiziția mașinii personale – valoarea mașinii pe care ți-o permiți cu adevărat este cel mult venitul pe 5-6 luni. Altminteri bagi prea mulți bani într-un bun care se depreciază cu 15-20% pe an. Cheltuielile totale cu transportul (rată / leasing / depreciere mașină + întreținere + consumabile) n-ar trebui să-ți “ardă” mai mult de 5-7% din venitul lunar.

Banii nu-s la fel – ultimul, dar probabil cel mai important principiu este acela al separării banilor pe categorii. Deseori antreprenorii confundă banii firmei cu banii personali și ajung să cumpere gadget-uri, vacanțe sau mobilă cu banii de TVA. Am făcut și eu această greșeală și de atunci mi-am creat 5 conturi: taxe, activitatea firmei, dividende, donații și contul curent. Periodic împart încasările pe aceste conturi, iar plățile le faci corespunzător. Deși pare complicat, te asigur că este simplu, eficient și te ferește să faci “confuzii” scumpe și periculoase.

La nivel personal, îți recomand insistent să aplici același principiu al împărțirii banilor pe categorii / conturi / plicuri astfel încât să nu pleci în city-break cu banii de rată sau să-ți cumperi pantofi din ba­nii de întreținere. Personal, în familie, folosim un sistem de plicuri și conturi pentru: economii & investiții, cheltuieli vitale (ali­mente și sănătate/igienă), locuință, transport, educație copii, diverse, timp liber, donații, vacanță, bani risipiți (vicii, hobby-uri)…

Trei minute la începutul lunii ne ajută să le spunem noi banilor unde să se ducă în loc să ne întrebăm, asemeni cuplului de mai sus, pe unde s-au risipit. Be­neficiile sunt imense, iar liniștea din casă este neprețuită. Educația financiară este despre viață, nu despre bani!