Cum ajungi pionier în agricultura regenerativă

După trei ani de inovație și cercetare, Ferma Sol și Suflet, un pionier în agricultura regenerativă din România, a ajuns la un model de producție autosustenabil. Ionuț Bădică, managerul de proiect al fermei Sol și Suflet și președintele Asociației Institutul de Cercetare în Permacultură din România, spune cum s-a ajuns de la idee la acest model autosustenabil.

De unde ar trebui să începem să spunem povestea voastră?

Povestea nu are doar trei ani, cât ne-a luat ca inițiativa dezvoltată de Institutul de Cercetare în Permacultură din România, cu un suport financiar de 1,25 milioane de lei din partea Kaufland România, să devină un model de producție autosutenabil. Vine din spate, din pasiunea unor oameni, a mea și a lui Alex (n.r. Alex Tudose, manager fermă), de a face agricultură și a produce hrană. Întâi am vrut să producem pentru noi și așa, acum 10-15 ani, ne-am dat seama și că vrem să facem producție pentru alții. Am căutat un stil de viață care să mă scoată total din sistem, în așa fel încât să-mi câștig existența complet din ceea ce fac, din ceea ce îmi cântă inima. Și îmi cântă inima să cresc legume. Alături de Alex, în 2017, am început proiectul Grădinescu, apoi ne-am imaginat că putem să facem și mai mult și Kaufland ne-a dat resursele ca să prindă viață ceea ce este azi Sol și Suflet.

Ce este Sol și Suflet?

“Sol și Suflet” este un proiect de inovare în agricultura regenerative, dezvoltat de Institutul de Cercetare în Permacultură din România cu sprijinul financiar al Kaufland România. Susținem practica permaculturii prin cercetare, consultanță, mentorat, educație, implementare de proiecte regenerative cu impact pozitiv asupra mediului și al comunității. Căutăm să reinventăm modul în care se face agricultură în România și să sprijinim noua generație de tineri fermieri, să îmbunătățim statutul și rolul acestora în lanțul de producție al hranei și în procesul de mitigare a schimbărilor climatice.

Cum v-a primit comunitatea din localitatea Vlădeni, unde este ferma Sol și Suflet?

E o întrebare bună, pentru că nu am fost de-ai locului, nu am avut legătură cu nimeni din satul Vlădeni. Am găsit acest teren pe un site de anunțuri. La început, lumea te tratează ca pe un străin, analizează circumspect mașina electrică pe care o ai și trage concluzii departe de adevăr și cumva pare că ar vrea să profite de tine. Dar este un proces de integrare, iar după trei, chiar aproape patru ani, suntem de-ai locului și nu mai percepem nicio diferență între noi și cineva din sat. Lumea ne știe, ne spune în toate felurile – de la Solarii la băieții ăia de la Ecologic. Am

început să ne facem prieteni în sat, care ne aduc de mâncare și împart din roadele lor cu noi, iar noi împărțim în sat din legumele pe care le avem în plus, iar uneori facem trocuri, ca la țară, cu legume contra ouă sau brânză, de exemplu. Lumea ne invită acum la masa, ne întâlnim la biserică și suntem parte din comunitate.

Cât teren cultivați și câți clienți vizați?

Avem 4 hectare de producție și până în toamnă ajungem la 6, dar nu mai avem loc de creștere aici decât poate cu încă vreo două hectare, pentru că oamenii nu vând pământul. Asta înseamnă că putem să ajungem să livrăm către aproximativ 400 de clienți, ceea ce ne ajută să ne autoîntreținem și ferma poate prospera.

Luați în calcul alte finanțări pentru dezvoltare?

Singurul ajutor pe care l-am primit a venit de la Kaufland, pentru că ceea ce facem noi e un pic ieșit din normă. Cele mai multe ferme nu au varientate, iar noi propunem 50 de tipuri de legume. Subvențiile se dau, de exemplu, de la 1000 de metri pătrați de tomate, ceea ce reprezintă solarii cu suprafață mare. Noi nu susținem modelul de subvenții, pentru că se creează un dezechilibru la nivel european. Fiecare țară având propriile scheme, se generează o concurență neloială doar prin subvenții. Practic, fiecare stat intervine ca să depășească alt stat la producția la hectar. Ne uităm la finanțări de altă natură, cum ar fi dezvoltarea parcului tehnologic.

Ce urmează?

Avem o poveste frumoasă în spate, sunt puține proiecte ca al nostru și avem răbdare să ne dezvoltăm sănătos. Dacă ne uităm la obiectivele setate, suntem în target. În al treilea an am ajuns la break-even și avem patru oameni formați, pe lângă mine și Alex. Putem spune că reziliența este completă. Avem suport în comunitate, avem suportul Kaufland, avem clienții noștri, care ne spun că sunt cei mai fericiți oameni din lume pentru că mănâncă de la noi. Nu văd amenințări acum, continuăm să ne stabilizăm și suntem din ce în ce în ce mai rezilienți. Nu mai trebuie să câștigăm reziliență prin burnout, ci printr-o muncă normală și acordând timp și pentru familia și sănătatea noastră. Producția o să crească aici, la Vlădeni. Urmează să mai deschidem alte ferme, iar Kaufland clar e partenerul nostru pe zona de sales, pentru că cine știe să vândă bine trebuie să facă asta, iar cine știe să producă bine, de asta trebuie să se ocupe. Eu sper ca în doi ani să începem să fim în Kaufland, dar nu pot să mă grăbesc. N-am cum să mă grăbesc! Producem acum pentru 170 de clienți și încă nu știu ce înseamnă 400 de clienți. Dar 2000 sau mai mulți!? Trebuie să există o progresie ca să ne continuăm modelul pe care ne-am construit întregul proiect.

Care este cel mai important motiv de mândrie?

Ne mândrim că avem un model de educație. Agricultura e un domeniu în care încă ai nevoie să treacă informația prin corp, prin mâini. Da, o să vină o vreme când mare parte din agricultură o să se întâmple printr-un AI și prin roboți, dar până acolo mai avem cale multă. De-aia este nevoie de oameni pricepuți care să înțeleagă planta și să pună suflet. Reprezentăm nișa aia de oameni pasionați care vor să facă bine și să arate că făcând bine se pot face și bani. Ăsta e pariul nostru care e dincolo de agricultură.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 384 (16 iunie – 16 iulie 2024). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

FOTO: Vali Mirea