Cum a reușit un podcast de psihologie să „scoată” terapia din cabinet

Cum a reușit un podcast de psihologie să „scoată” terapia din cabinet

Oana și Ion Andrei Puican formează un cuplu în viață, dar și în viața profesională: sunt singurul cuplu de psihoterapeuți din România care vorbesc deschis, public, despre cupluri, despre ce înseamnă un cuplu fericit și cum să ajungem să trăim astfel de relații.

Împreună realizează podcastul „Să vorbim de vorbă”, un demers care susține firescul mersului la psiholog, prin povești, prin experiențe personale, într-un limbaj obișnuit, plin de empatie și chiar umor. Tot împreună realizează ateliere și cursuri pentru cupluri, parenting sau de dezvoltare personală și scriu articole menite să popularizeze procesul psihoterapeutic.

Oana și Ion Andrei Puican ne-au povestit cum a luat naștere podcastul „Să vorbim de vorbă”, care este relația românilor cu cabinetele de psihologie, dar și cum ne poate ajuta un psihoterapeut să depășim o perioadă stresantă, un burnout sau chiar o depresie.

Cum v-a venit ideea de a lansa un podcast care susține firescul mersului la psiholog?

Ion Andrei Puican: Dacă vreți, este un fel de misiune a noastră să aducem mai aproape de oameni psihoterapia și să o normalizăm. Pentru oamenii care întâmpină dificultăți, dar și pentru cei care vor să se cunoască mai bine, să comunice mai ușor, să evolueze. Și mai credem că e important că le vorbim oamenilor din experiențele noastre, din ce am învățat noi pe pielea noastră, în plus față de cărți, școli sau formări.

Și mai este ceva important: arătăm cât de umani și normali sunt și psihologii, dincolo de ușa cabinetului – cum și noi lucrăm la noi înșine zi de zi, ne dezvoltăm, învățăm în fiecare zi, evoluăm. Așa ne-a venit, de fapt, ideea podcastului. Ne-am zis „ce-ar fi să scoatem un pic terapia în afara cabinetului, în afara cadrului formal?” La care s-a adăugat pasiunea mea pentru imagine și povești, eu activând mult timp și în televiziune și regie de film. Drept urmare, am devenit nu doar psihologul/psihoterapeutul gazdă a podcastului, ci și producătorul acestuia. Inițial podcastul s-a numit Psiholog Puican, dar am realizat că acest nume ar putea să sperie și să inducă ideea de emisiune specializată, de abordare tehnică. Or noi ne dorim, de fapt, „să vorbim de vorbă” cu și despre oameni.

În ultimii ani a fost o adevărată explozie de podcasturi. Cu ce veniți diferit?

Oana Puican: În peisajul podcasturilor, vlog-urilor, articolelor și cărților de psihologie sau dezvoltare personală, „Să vorbim de vorbă” vine cu o abordare umană, directă, pe înțelesul tuturor. Podcastul prezintă povești de viață, despre drumurile pe care le străbatem, despre evoluție și dezvoltare personală și, mai ales, despre vindecare.

Împreună sau separat (în podcast), abordăm teme foarte diferite alături de invitații noștri, toate legate de sfera omului și a unei vieți echilibrate – de la traumă și vindecarea ei, de la eșecuri și soluții de coping, până la artă, art terapie, cultură și povești ale oamenilor. Credem că aceste povești și exemple pot inspira.

Care este viziunea pe care o aveți pentru podcast?  

Ion Andrei Puican: În podcast, vrem să normalizăm intrarea într-un proces psihoterapeutic. În ziua de azi, a merge la un specialist în sănătatea mintală și a sufletului a ajuns mai mult decât o normalitate – o necesitate. Asta nu înseamnă că se poate ajunge la un cabinet psihologic exclusiv în urma unei suferințe. Deloc. Avem nevoie de o părere din afară inclusiv pentru a putea să ne auto-obiectivăm, să reușim să navigăm echilibrat tumultul cotidian. Avem nevoie de un proces de auto-cunoaștere și dezvoltare, proces ce își găsește locul într-un cabinet de psihoterapie.

În ultima vreme, tot mai mulți români se duc la psiholog. Cum vedeți relația românilor cu psihologul? Sunt mai deschiși să vină la psiholog? Cum stăm comparativ cu alte țări?

Oana Puican: La nivel european, în ultimii 10 ani, media de psihologi la 100.000 de cetățeni este de aproximativ 35, în timp ce în România sunt mai puțin de 10 psihologi la 100.000 de cetățeni. Deși țara noastră se clasează sub media europeană, cifrele au o tendință ascendentă, odată cu creșterea conștientizării nevoii de astfel de servicii și beneficiile lor.

Care sunt principalele motive pe care le invocă românii care nu vor să meargă la psiholog?

Ion Andrei Puican: Cine „trebuie” să meargă la psiholog? Pe scurt, nu „trebuie”, dar toată lumea ar fi indicat să ajungă măcar o dată la un psiholog sau psihoterapeut. În ziua de azi e necesar – măcar pentru autocunoaștere, dacă nu pentru altceva. Și nu e nevoie să se aștepte până „arde” o problemă.

Desigur că, în cazul stresului, depresiei (sau unei tristeți accentuate pentru o perioadă de peste 2 săptămâni), gândurilor negative, anxietății, fricilor, atacurilor de panică sau unei igiene defectuoase a somnului, e neapărat nevoie să se apeleze la un psiholog. Azi există această posibilitate. Oamenii nu mai trebuie să trăiască cu răni sau dureri psiho-emoționale.

Dacă ești un om modern, funcțional, în tumultul cotidian, o vizită din când în când la psihoterapeut e ca și un set de analize făcut regulat sau ca mersul la dentist. Așa cum mergem la teatru, la muzeu, în vacanțe sau în expediții, așa ar fi bine să mergem și în „expediția către noi înșine”,

Tot mai mulți români se confruntă cu perioade stresante, burnout sau chiar depresie. Cum îi poate ajuta un psiholog să depășească astfel de momente mai ușor?

Oana Puican: Stresul cotidian, viteza vieții de zi cu zi și invadarea intimității și a relațiilor de către platformele de social media se numără printre cei mai importanți factori care duc către disfuncționalitate și suferințe psiho-emoționale. A merge la un specialist în sănătatea mintală și a sufletului a ajuns mai mult decât o normalitate – o necesitate.

Un psiholog/psihoterapeut ne poate ghida și ajuta să re-învățăm apropierea, relațiile și autenticitatea în noile contexte sociale și digitale, mai ales într-un mediu din ce în ce mai influențat de AI. Avem nevoie să învățăm cum să navigăm și să controlăm această lume pseudo-online.

Un terapeut ne poate ajuta să ne (re)găsim reperele – mai ales cele interne, care țin de propriul eu, de sinele nostru, de adevărul nostru interior. Iar aceste skill-uri se dobândesc în terapie, se cunosc și se accesează mai ușor.