Cristian I. Popa: Avantaje și dezavantaje ale măsurilor de tip “helicopter money”

Cristian I. Popa: Avantaje și dezavantaje ale măsurilor de tip “helicopter money”

Trei cuvinte pot spune multe, atât în viața sentimentală cât și în piețele financiare, mai ales când vine vorba de marile bănci centrale. Este vorba de “Whatever it takes” sau “Orice este nevoie”, cuvintele spuse de Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europe (BCE), în iulie 2012, căutând să convingă investitorii că economia europeană nu este într-o situație atât de complicată precum părea.

de Cristian I.Popa, CFA

Cu aceste cuvinte a arătat cât de hotărâtă era BCE în a reduce tensiunile din piețele financiare. La o săptămână distanță BCE a anunțat un program de achiziții de obligațiuni ale titlurilor de stat emise de țările în dificultate (Outright Monetary Transactions), un instrument potențial foarte puternic, însă acest program nu a fost niciodată folosit, cele 3 cuvinte au fost atât de puternice încât au calmat piețele și au coborât costurile de finanțare pentru întreaga Europă.

Cuvintele magice aveau să revină recent, în altă formă, ca “There are no limits to our commitment to the euro” (“Nu există nicio limită privind angajamentul nostru față de Euro”) sau ca “The Federal Reserve is committed to using its full range of tools” (“Rezerva Federală este hotărâtă să folosească toată paleta de instrumente”), pentru a arăta în continuare dorința puternică a băncilor centrale de a ține lucrurile în ordine pe piețele financiare.

În contexul actual pachetul măsurilor luate de băncile centrale din toată lumea sunt fară precedent: tăierea ratelor dobânzii cu viteze fulgerătoare, programe de achiziții de active (titluri de stat și nu numai), lansarea sau relansarea diverselor programe țintite de impulsionare a piețelor de credit și susținere a finanțelor guvernelor, până la finanțarea monetară directă (UK). Aceasta arată situația total excepțională în care ne aflăm și “firepower-ul” (“întreagă putere”) pe care încă îl au băncile centrale însă ridică și întrebări, legate de efecte, eficiența și consecințele posibile ale acestor măsuri pe termen lung.

Poate cea mai discutată măsură în această perioadă este cea de tip “helicopter money” sau “Bani aruncați din elicopter”, o idee lansată de economistul american Milton Friedman, liderul școlii monetariste. Unii economiști dar și mass media o creditează ca pe o soluție magică, alternativa reală și mai bună decât relaxările cantitative. Mai exact măsura presupune tipărire de bani și “aruncarea lor din elicopter” în economia reală, prin înmânarea către populație de cec-uri sau bani noi proaspăt creați, în general de către banca centrală, pentru a diminua efectele negative ale pandemiei și a impulsiona consumul. Avantajul acestei măsuri este că impulsionează direct consumul, banii nou creați mergând către cetățeni. Măsura poate fi țintită prin excluderea celor bogați, știut fiind că cetățenii înstăriți consumă mai puțin relativ la mijloacele disponibile. Aceasta este marea diferență față de relaxările cantitative, care cresc valoarea activelor, deci crează avuție mai degrabă pentru cei ce au deja acumulări mari de capital. Un alt avantaj al măsurii este că aceasta crează impresia bogăției, deci încurajează consumul și ajută la relansarea economiei, este un “energizant” care poate face consumatorii să creadă că sunt mai puternici decât în realitate.

Însă banii sunt doar un mijloc, dacă există mai mulți bani în circulație nu înseamnă că brusc există și mai multe bunuri ce pot fi cumpărate cu ei. Momentan producția suferă și ea din cauza pandemiei, deci sunt chiar mai puține bunuri disponibile, mai mulți bani “parașutați” în cont nu ar redeschide fabricile sau restaurantele. Faptul că am avea mai mulți bani în buzunare nu înseamnă că am fi mai bogați atâta timp lucrurile pe care le putem cumpără cu ei sunt la fel de limitate cum erau și până acum. Atunci când cu toții vom vrea să folosim acei noi bani din buzunare, prețurile vor crește. Valoarea banilor nu este cifra înscrisă pe bancnotă, ci puterea lor de cumpararare, cantitatea de bunuri și servicii ce poate fi achiziționată cu ei. Dacă era atât de ușor am fi fost cu toții bogați într-o secundă.

Am putea duce puțin lucrurile la extrem: să spunem că mâine toți pământenii ar primi un cec de 1 milion de unități monetare, am fi oare mai bogați? Câte bunuri am putea cumpăra cu acești bani, incredibil! Sau nu, bunurile de vânzare ar fi aceleași, situația din piață, pe partea ofertei și în special pe termen lung, ar fi aceeași, prețul lor în schimb nu, ar crește semnificativ. Ar câștiga într-adevăr cei ce ar folosi primii banii primiți, în defavoarea celor ce i-ar cheltui ultimii, și a celor ce aveau economii înainte de “helicopter drop” (“plonjarea din elicopter”). De fapt ce câștigă primii, pierd ultimii, asta a demonstrat Ludwig von Mises, unul dintre liderii școlii austriece. Astfel, și “helicopter money” sunt de fapt un împrumut, o pastilă minune care pe termen scurt ne dă energie, senzația de a fi în medie mai bogați, și care redistribuie avuție dar care pe termen lung nu ne face mai bogați.

Ar impulsiona consumul o astfel de măsură? Probabil că da, însă doar pe termen scurt și cu costuri majore pe termen lung: pentru că noi toți am căuta să cheltuim și/sau investim milionul de unități monetare, inițial ne-am simți mai bogați, subliniez ne-am simți. Efectul propagării noilor sume de bani în economie nu este instant, până la ajustarea completă unii producători și-ar putea vinde produsele la prețurile vechi, contra banilor noi, suferind o pierdere de valoare astfel. Pe termen lung inflația ar crește, funcție de mărimea “coletelor aruncate din elicopter” desigur, tot inflația ar eroda semnificativ economiile realizate până la acel moment. Iar țările care nu au monedă internațională de rezervă și-ar vedea foarte repede moneda depreciindu-se.

“Aruncarea de bani din elicopter” vine și cu alte riscuri, mai ales dacă este repetitivă, vom avea impresia că este de ajuns să tipărești bani pentru a duce un trai bun, de ce să mai muncim? Aduce “elicopterul” bani acasă! Pe termen lung s-ar descuraja munca și încuraja consumul, în defavoarea economisirii și creării de valoare. În plus populismul ar înflori, independența băncilor centrale ar putea fi afectată, populiștii ar promite imprimante și elicoptere mari. Iar de la populism la socialism este decât un pas.

“There is no free lunch” (“nu exista prânz gratuit”). Pe termen scurt poate fi o injecție cu andrenalina pentru economie, însă efectul dispare în timp, pe termen lung potențialul economic nu este schimbat de către politica monetară, curba ofertei este o linie dreaptă. “Helicopter money” se bazează pe o iluzie, la prima vedere arată bine, cine nu vrea un prânz gratis? Însă în spatele iluziei și sentimentului inițial plăcut, pe termen lung, nu este decât inflație, redistribuție, populism și poate socialism.

Cristian I. Popa, CFA este membru al Consiliului de administrație al BNR și membru al Consiliului Director al Asociației CFA Romania.

Opinia prezentă îi aparține autorului și nu reprezintă poziția Băncii Naționale a României.

Cristian I. Popa are peste 12 de ani de experiență în sistemul financiar. A fost Chief Investment Officer au unuia dintre cele mai mari fonduri de pensii pivate, unde a administrat active de peste 3,5 miliarde de euro. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, completându-şi studiile cu un master în managementul riscului și deţine certificarea Chartered Financial Analyst (CFA) și Chartered Alternative Investments Analyst (CAIA).