Crescut pentru o agricultură sănătoasă

Alex Tudose este primul angajat cooptat în proiectul Sol și Suflet, dar legăturile lui cu agricultura sustenabilă și Ionuț Bădică, managerul de proiect, au o istorie mult mai îndelungată. Azi, este managerul fermei din Vlădești, județul Dâmbovița. El ne arată cum, prin abordarea inovatoare și activitățile conexe de cercetare și educație, ferma Sol și Suflet se profilează ca un potențial model de urmat și deschide calea către o agricultură mai durabilă, mai echilibrată și mai prietenoasă cu natura în România.

Cum ai ajuns să te implici în Sol și Suflet?

Am 10 ani de când tot vânez o fermă și vreau să mă fac fermier. În 2017 am intrat în proiectul Grădinescu și în Institutul de Permacultură, iar pe parcursul activității mele, împreună cu Ionuț (n.r. Ionuț Bădică, manager proiect) și cu alți colegi din Institut am dezvoltat modelul de cultură regenerativ-organic și am tot visat la ferma asta. În pandemie am scris cererea de finanțare și am definitivat proiectul împreună cu Ionuț și am primit sponsorizarea din partea Kaufland. Am cumpărat terenul și am început operațiunile de implementare, care au durat până acum și încă durează. Ferma o să aibă o formă desăvârșită mai târziu. De fapt, agricultura și modelul și infrastructura sunt în continuă dezvoltare, urmând trendurile.

Ce ai făcut înainte de a începe acest proiect?

În 2017, iarna, în primul an, după ce l-am cunoscut pe Ionuț, ne-am apucat să scriem proiectul Sol și Suflet. Fiecare avea deja un background și împărtășim o experiență destul de inedită: ne-am retras în mod privat la țară și am încercat să cultivăm legume o perioadă și să le vindem în București. La mine a durat asta un an jumate și s-a terminat cu intrarea mea în Institut și în proiectul Grădinescu.

Cum ați început, concret, să puneți pe picioare proiectul?

În iarna lui 2020 ne-am mutat aici, apoi în 2021 am început infrastructura: centrul permanent rezidențial, educațional și de producție. Toate activitățile se dezvoltă aici, toată lumea locuiește aici. Voluntarii stau aici, internii stau aici. Mereu mi-am dorit să stau la țară și acum nu mai pot să mă gândesc la alt mod de locuire. În șapte-opt luni după ce am luat terenul, aveam o infrastructură primitivă de producție. Lucrurile tot evoluează. De exemplu, încă extindem sistemul de irigație.

Cum a fost primul an și cum a arătat evoluția voastră ulterioară?

În primul an am avut un sezon de vară, dar n-am intrat în sezonul din iarnă, din cauza că nu am făcut planificare. Apoi am început în 2022 sezonul de primăvară și am tot continuat livrările mai puțin în una-două săptămâni în iarnă, când am avut subproducție față de cerere, Dar tot pentru că nu aveam planul definitivat. După ce am trecut de acele două săptămâni, a venit 2023, în care am avut un an foarte bun, cu creștere și abundență, dar și cu multe lecții. Sezonul de iarnă 2023-2024 a fost foarte bun și încă ne hrănim din el. Acum suntem în perioada de tranziție între primăvară și vară, când sunt culturi din astea intermediare sau de tranziție. Adică vorbim de dovlecel, sfeclă, castravete, urmând să începem recoltele mari de țelină, porumb dulce, roșii, ardei, vinete, capia, gogoșar, pepene verde, pepene galben și apoi intrăm în culturile de toamnă-iarnă, care sunt completate de culturile din solar, culturile de stocare, sfeclă roșie, morcov, păstârnac, dovleac și, vedeta, pepene Piel de Sapo, care este recoltat târziu în sezon și durează până un pic după Crăciun. Dacă vorbim de cum evoluăm, anul ăsta avem jumătate de hectar de cartofi, după ce anul trecut am avut 300 de metri pătrați, deci o creștere de 18 ori.

Câți clienți aveți și la câți vreți să ajungeți în viitorul apropiat?

Ultima livrare a fost la 178 și o să ajungem la 250 până la sfârșitul anului, cu toate culturile de tranziție, toamnă, vară și păstrare. Ferma are o capacitate de 800-1.000 de persoane, dacă urmăm corect toate ciclurile, ceea ce înseamnă că pe o unitate de suprafață pot să fie 3-4 culturi. Practic, noi în 2 hectare cultivăm 8 hectare. Nu are voie niciodată solul să rămână gol, fiindcă se degradează. Am încredere că modelul nostru de cultură are viitor și nu numai la scară mică, dar și la scară mare. Pentru asta ne mai trebuie tehnologie. Deja am investit foarte multă manoperă. Nu vreau să cresc din manoperă. Vreau din know-how și tehnologie, ca să nu-mi sacrific viața mea personală, că altfel nu e o meserie de viitor agricultura. Perpetuăm stereotipul agricultorului obosit, bătrân, și nu o să câștigăm pe nimeni cu asta. Nu vrem să perpetuăm modelul ăsta.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 384 (16 iunie – 16 iulie 2024). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

FOTO: Vali Mirea