Creative Social Responsability

Creative Social Responsability

In plina criza, cand toata piata de publicitate s-a concentrat doar pe salvarea bugetelor din sfera comerciala si pe cresterea competentelor de new media, Next a avut curaj sa porneasca si in businessul binelui. Next este singura agentie de publicitate din Romania cu un departament specializat in dezvoltarea de proiecte sociale si de CSR.

Din 2006, de cand a venit in agentie, Semida Duriga s-a ocupat de multe proiecte de comunicare pe zona sociala, in special pentru ONG-uri. A inceput cu proiecte pro bono pentru cateva orga nizatii, dar treptat le-a educat si le-a facut sa inteleaga ca nimic nu e gratis pe lumea asta si ca e nevoie sa includa in bugetele pe care le solicita sponsorilor sau UE si ceva bani pentru comunicare si productie. Proiectele au devenit tot mai multe si mai diverse, ONG-urile la fel, iar o parte din sponsorii campaniilor sociale pe care a lucrat Next au devenit clienti de CSR. De aici pana la a initia un departament in agentie care sa se dedice acestui gen de comunicare n-a mai fost cale asa de lunga. Departamentul de CSR al Next a lucrat mai multe proiecte, printre care: campanii pentru Delta Dunarii, Mai Mult Verde, Terra Mileniul III, Ecorom, Greenpeace, WWF, crearea “RE concept” – platforma de CSR a Coca-Cola Hellenic.

Ce inseamna pentru voi CSR?

Noi traducem CSR prin Creative Social Responsibility. Nu ne-am propus niciodata sa fim mai cu mot decat altii, doar mai sinceri si mai creativi. CSR-ul e un domeniu de visatori fie si numai pentru ca-si propune in proiecte impact urias cu un buget pitic. De aceea e cu atat mai important sa existe creativitate. Trebuie sa atingi oameni si sa modifici comportamente doar prin puterea unui mesaj, fara a avea luxul financiar de a-l repeta de mii de ori in sute de medii. Cele mai multe lucruri pe care le aplicam noi atunci cand dezvoltam proiecte sociale si de responsabilitate provin tocmai din frustrari, neajunsuri, din ceea ce nu avem. Talentul nostru este ca am invatat sa le transformam in calitati, sa ne folosim de ele intr-un sens pozitiv.

Ce v-a convins sa faceti CSR ?

Intuitia, pasiunea, ambitia de a dovedi ca se poate, hai si un dram de nebunie. Ne place sa ne folosim competentele de manipulare in a schimba lumea in bine, nu doar in a muta produse de pe rafturi in cosurile de cumparaturi ale consumatorilor. In plus, am simtit ca este zona spre care se vor orienta din ce in ce mai mult preocuparile companiilor. In prezent, la nivel mondial, 60% din disponibilitatea oamenilor de a cumpara, recomanda, munci pentru o companie depinde de perceptia pe care oamenii o au despre aceasta si doar 40% de produsele companiei. Este urias acest procent si, mai important, este in crestere. Cu alte cuvinte, in viitor, cine nu va fi responsabil, nu va fi deloc. Iar departamentul nostru despre asta este, sa ne asiguram ca lumea va fi responsabila.

Cum se impaca postura ta de CSR director cu cea de om de creatie?

Dincolo de functia dubla din cartea de vizita – CSR Director si Group Creative Director – si toate responsabilitatile care deriva din asta, rolul meu este acela de a deschide noi oportunitati de comunicare in zone mai neexplorate, de a veni cu idei de proiecte care sa genereze reactie si implicare sociala. Si cred ca mai am un rol neatribuit oficial, acela de a motiva, ambitiona oamenii. Succesul in CSR este cu atat mai spectaculos cu cat se intampla in pofida tuturor asteptarilor. Nimeni nu crede in tine sau, ma rog, foarte putina lume crede. Exista milioane de probleme la implementare. Esti nevoit sa mizezi aproape exclusiv pe oameni si asta poate fi extrem de imprevizibil si necalculabil. De aceea, atunci cand chiar iese un proiect mare de care vorbeste toata lumea, e ca o dovada ca se poate, iar asta ii motiveaza si ii ambitioneaza pe cei din jur.

Ce amintiri pastrezi din proiectele pe care le-ai dezvoltat pana acum?

Aproape fiecare proiect pe care am lucrat de cand am intrat in atelierul asta mare de impletit concepte trimise apoi la export catre publicul larg, numit advertising, a avut provocarile, dar si replicile lui memorabile. Imi amintesc cu drag si cu umor cum am umblat prin padure ca sa cautam crengi sub forma de brate de om pe care sa le atasam copacilor din fata librariei Carturesti, cum cautam prin gunoaie recipiente de plastic folosite ca sa le lipim pe primul outdoor cu injuraturi facut in Romania, atentie, in scop social, cum am fost intrebata foarte cinstit “Ce-I aia Effie?” de catre un client pe care m-am chinuit supermult sa-l invat cum sa-si doreasca premii de creativitate, cum am chinuit-o pe Hana – care acum lucreaza cu mine la Next – sa scrie caligrafic pe o suta de pietre un mesaj lung din partea Pelicanului Cret, asta pentru cel mai frumos direct mail facut vreodata in Next.

Dar imi mai amintesc si cum la finalul unui proiect mi s-a cerut posterul in format .psd pentru ca domnul care avea nevoie de el era din PSD si nu dorea fisiere cu alta extensie in computerul lui sau cum un client ne-a spus ca ideea noastra de viral este atat de misto incat sigur va aduce foarte multi clienti in sediul sau si el nu poate face fata atator doritori, iar noi, dupa socul initial, incercam sa-l convingem ca suntem oricand gata sa semnam un contract de noneficienta a campaniei.

Ce te face, pe tine, personal, sa crezi intr-o lume mai buna?

Cata vreme oamenii se pot schimba, lumea se poate schimba. Iar eu stiu sigur ca oamenii se pot schimba. Doar ca nu cu retete, sfaturi sau cu forta. Ci prin puterea unui lucru socant, emotionant, unic. Iar aici simt ca lucrurile depind si de comunicarea pe care pot s-o orchestrez eu. Pragmatismul ma mai face sa cred intr-o lume mai buna. Vad ca planeta nu ne mai poate suporta asa cum suntem si face tot posibilul sa se salveze pe ea insasi.

Daca nu vom fi mai buni, nu vom supravietui. E simplu. Nu in ultimul rand, posed un optimism incapatanat, ceva care ma face sa lupt pentru lucrurile in care cred. Iar schimbarea in bine e ceva in care cred, ceva posibil. Si and nervii si problemele anihileaza toate motivele de mai sus, ma gandesc la toate animalele pe care le iubesc, la cei cativa oameni care ma motiveaza sa fiu ceea ce sunt si castig iar un pic de putere cat sa nu ma dau batuta.

Citeste si:

Inocenta a murit, dar pasiunea mai are sanse sa reinvie

What’s next?