Cosmin Alexandru: O altfel de eficacitate a echipelor

Cosmin Alexandru: O altfel de eficacitate a echipelor

Eficacitatea e definită drept capacitatea unui sistem de a-și atinge sau depăși obiectivele. O persoană e un sistem, o echipă e un sistem, o organizație e un sistem și așa mai departe. Atât pentru mine când am condus echipe, cât și pentru majoritatea liderilor de echipă cu care lucrez, când se pune problema creșterii eficacității echipei, prima opțiune o reprezintă accesul la informații noi și adoptarea lor în echipă.

de Cosmin Alexandru

Oamenii trebuie expuși celor mai recente descoperiri în materia performanței echipelor, instrumentelor de stabilire și măsurare a rezultatelor, mijloacelor de motivare și recompensare, a celor mai noi tehnici de comunicare etc. E o cursă fără oprire și fără odihnă. Nu-i contest utilitatea, dar îi contest caracterul de exclusivitate a utilității cu care e încărcată, de obicei.

Realitatea care poate fi măsurată și pe care o observ în toate echipele cu care lucrez e că, înainte de a dobândi informații noi, nu sunt exploatate suficient informațiile deja existente în echipă. Vasta majoritate a echipelor au interiorul lor informații despre propriul sistem pe care ori le folosesc suboptimal ori deloc.

Într-unul dintre instrumentele de diagnoză a echipei cu care lucrăm se măsoară gradul în care echipa folosește cunoștințele și abilitățile membrilor ei pentru a-și atinge obiectivele. Pe o scară de la 1 la 5, nu am văzut niciodată nota 5 și foarte rar 4. Există aici o legătură care nu e evidentă la prima vedere. Din partea leadershipului există constant presiunea și așteptarea ca toți membrii echipei să fie entuziaști în demersurile lor de învățare și dezvoltare individuală și ca echipă. Dacă însă există în echipă sentimentul că expertiza care e deja prezentă nu e folosită deși ar putea fi foarte utilă scopului echipei, energia membrilor de a investi timp, energie și bani în acumularea unei noi expertize devine natural foarte scăzută. Adesea evitarea asumării unui nou parcurs de învățare nu se face frontal, ci prin justificări contextuale, aparent îndreptățite.

Liderii sunt nemulțumiți că membrii nu vor să se dezvolte, când de fapt blocajul nu e la ei, ci la felul în care e structurată munca echipei și sunt alocate resursele pe care ea le folosește ca s-o execute. Prima întrebare nu mai e ce ar trebui să învățăm nou, ci ce anume din ce știm deja foarte bine nu folosim la capacitatea maximă. Un răspuns corect aici va genera energia necesară pentru un nou efort de învățare.

Însă în echipă există deja nu doar informații specializate, legate de funcțiunile și livrabilele din echipă, ci și multe informații despre patternurile de gândire și comportament care guvernează interacțiunile dintre membri, indiferent de rolul sau de natura muncii lor într-un anumit proiect. Doar că aceste informații, spre deosebire de cele specializate, de cele mai multe ori nu sunt vizibile în același fel sau clare în același fel pentru toți membrii echipei. Ele există, produc efecte, dar nu într-un fel predictibil în mod sistematic.

Nu mi s-a întâmplat niciodată ca un workshop cu o echipă de leadership să se desfășoare așa cum mi-am imaginat pe baza biefului discutat. Pe parcursul zilei sau zilelor în care lucrăm, membrii echipei scot la suprafață informații foarte relevante pentru ei despre funcționarea lor împreună și care nu sunt aduse nicicum de mine. Eu doar facilitez sau încurajez crearea contextului în care ele transcend din implicit în explicit. Odată ce devin vizibile și clare, aceste informații pot fi folosite la maxima lor capacitate pentru îmbunătățirea relațiilor, a structurii și a performanței în echipă.

Din experiența mea de lucru cu echipe, integrarea unui fel mai sănătos de a descoperi și folosi ce există deja în echipă înainte de a căuta acumulări noi are mai multe efecte benefice, între care cel mai puternic e pe palierul creșterii încrederii oamenilor în sine și unii în alții. Faptul că membrii echipei se pot vedea pe sine și în ochii celorlalți ca surse importante de valoare deja existentă ridică la nivelul următor disponibilitatea lor de a oferi și primi încredere pentru efortul comun pe care echipa îl are de făcut.

Cosmin Alexandru este consultant în transformare organizațională, cofondator al Teamology Institute, lector la Bucharest International School of Management (BISM) și decan al The Entrepreneurship Academy.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 378 (6 noiembrie – 6 decembrie 2023). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.