Cosmin Alexandru: Conducerea cu „tips and tricks”

Cosmin Alexandru: Conducerea cu „tips and tricks”

Dacă aș fi primit câte o sută de euro de fiecare dată când cineva mi-a cerut „tips and tricks” despre cum să-și conducă mai bine oamenii, n-ar mai trebui să muncesc nicio zi în viața asta. Pe măsura ce viteza schimbărilor din jurul nostru crește, crește și cererea de „tips and tricks”. Motivul creșterii e, bineînțeles, faptul că unele funcționează.

de Cosmin Alexandru

Cred că ne aflăm la o intersecție foarte interesantă în lumea de business. Cei mai mulți dintre cei care conducem azi oameni provenim dintr-o cultură care prețuiește mai mult efortul decât rezultatele. Asta ne face, și pe noi, și pe cei pe care-i conducem, să fim mai mereu foarte ocupați, dar nu tot timpul foarte performanți. Tendința e să tolerăm deficitul de performanță dacă efortul a fost perceput ca fiind mare. Atât la noi cât și la ceilalți.

Dar vectorul care ne împinge înainte e o relație directă între efort și rezultate: cu cât mai mare efortul, cu atât mai mari șansele de reușită. Performanța nu e garantată, dar îi cresc șansele proporțional cu efortul. Generațiile noi, în special cele nativ digitale, au fost crescute de noi, în special prin intermediul aplicațiilor, în sensul invers. Așteptarea naturală, reflexă, e performanță maximă cu efort minim.

Interacțiunea între aceste convingeri diametral opuse poate ieși cu scântei în echipe de oameni bine intenționați. Cererea de „tips and tricks” încearcă să treacă performanța de pe un mal pe celălalt.

Nu știu cum vor arăta lucrurile când oameni vor fi conduși de inteligența artificială generală (AGI). Însă câtă vreme oamenii vor fi conduși de oameni, „tips and tricks” vor avea o aplicabilitate mai degrabă limitată. Ideea că poți obține de la oameni ceva cu adevărat valoros și sustenabil în timp scurt și cu foarte puțin efort merge împotriva semnificației noțiunii de valoare.

Într-o aplicație, procesul din spatele relației între stimul și rezultat e ascuns. Durează mult ca să fie creat, dar foarte puțin ca să producă efectul. Creatorii aplicației lucrează mult, dar utilizatorii ei obțin rezultatele imediat. Într-o echipă, procesul între stimul și rezultat nu poate fi nici prea ascuns, nici mult scurtat.

Tema grea pe care managerii o au pe masă e cea a alegerii între un proces cu durată cunoscută și cu rezultate cunoscute și un proces nou, care propune o durată un pic mai scurtă și un rezultat semnificativ mai bun. Deși alegerea pare evidentă, pentru mulți manageri e foarte greu de făcut. Zona de confort e o capcană uneori infailibilă. De aici tentația pentru „tips and tricks”. Aș ieși din zona de confort cu efort mare doar dacă rezultatul e major, iar efortul, mic, spre zero dacă se poate.

De cele mai multe ori nu se poate. Problema e că înlocuirea unei rutine de management cu alta nu prea se poate face de la nivelul rutinei. E nevoie de schimbarea convingerilor care o generează, iar pentru asta e nevoie și de schimbarea structurii de funcționare în care convingerea a generat rezultate până acum. Iar asta consumă timp oricum te-ai uita la proces.

„Tips and tricks” e un exemplu clasic care cere o distincție corectă între ce ne dorim și ce avem cu adevărat nevoie. Uneori un „tip” sau un “trick” le servește excelent pe amândouă, alteori servește dorința și sabotează nevoia, iar rezultatul e o pierdere deși pare un câștig.

În workshopurile de creștere a performanței echipelor pe care le fac cu clienții mei, de multe ori dorința explicită e ca oamenii să reducă efortul care e la limita burnout-ului, dar nevoia pare a fi de a-l menține foarte ridicat. E un fel de dependență de care nu întotdeauna membrii echipei sunt conștienți. O cale e să ataci frontal dependența, iar pentru asta nu știu să existe „tips and tricks”, iar altă cale e să-ți direcționeze efortul diferit de până acum, adică să obții rezultate mult mai bune cu aceeași cantitate de efort. Nici aici nu există „tips and tricks”. Ca să producă rezultate sustenabile, ambele sunt procese de negociere intensă, cu sine și cu cei din jur, care presupun multe încercări și multe erori. În cazul reușitei însă, de fiecare dată rezultatul a meritat.

Știm și de la Daniel Kahneman că aversiunea față de pierdere e asimetrică cu apetitul pentru câștig. Tentația pentru „tips and tricks” vine de la speranța și iluzia că, într-un proces de schimbare, e posibil să câștigi ceva important fără să pierzi nimic. Că poți obține performanță mare fără riscuri. În realitatea cotidiană „tips and tricks” nu fac decât să ne țină prizonieri ai schimbărilor mici care durează puțin. Ne putem petrece viața așa. Sau nu.

Cosmin Alexandru este consultant în transformare organizațională, cofondator al Teamology Institute, lector la Bucharest International School of Management (BISM) și decan al The Entrepreneurship Academy.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 383 (16 mai – 16 iunie 2024). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.