Claudiu Butacu & Robert Iancu: Disruptive mindset – principii și gânduri pentru o lume în schimbare

Claudiu Butacu & Robert Iancu: Disruptive mindset – principii și gânduri pentru o lume în schimbare

De peste 10 ani ne-am propus să schimbăm mentalități și să comunicăm procesul de a proiecta, construi și opera o locuință. L-am invitat pe Robert Iancu să se alăture într-o călătorie care descrie în paralel, prin teorie și experiența lui, construirea culturilor sănătoase în afaceri.

de Claudiu Butacu & Robert Iancu

Dar cât costă o casă din aceasta? Nici nu trec bine pragul uneia dintre casele EFdeN și întrebarea asta se aude parcă prin cel mai performant sistem audio surround. Am mai scris despre acest aspect, al obișnuinței de cum se fac lucrurile de obicei. Sunt mai bine de 10 ani de când ne-am propus să schimbăm mentalități și să comunicăm procesul de a proiecta, construi și opera o locuință. De la scenarii diferite de construcție la utilizarea și prezentarea conceptului de urban farming sau la dezvoltarea comunităților într-o manieră sustenabilă, adică pe zona aceea de comportamente și norme care ne fac să trăim într-o comunitate de așa natură. L-am invitat pe Robert Iancu să se alăture într-o călătorie care descrie în paralel, prin teorie și experiența lui, construirea culturilor sănătoase în afaceri.

Primele discuții între departamente, pe când dezvoltam primul prototip de locuință, au fost lungi și rezultatele păreau să vină de la un generator AI de soluții, înșirate pe o singură disciplină. Ședința de coordonare s-a terminat undeva pe la 19:35. Arhitecții promiteau că peste noapte vor veni cu un concept demn de invidiat, cu care vom urca pe podiumul competițiilor de arhitectură. Și-au deschis laptopurile cu mouse-uri și tablete grafice, aparatul de cafea și serverul de randări funcționau concomitent, iar în paralel coordonatorul pregătea slide cu slide prezentarea pentru a doua zi. Mici întârzieri, iar la 11 și câteva minute, arhitecții strângeau schițele, T-urile alea de nu încap în niciun ghiozdan, și erau pregătiți să prezinte conceptul SERA. Un proiect din sticlă, superb, cu sticlă peste tot, până și ramele păreau că sunt din sticlă. Cu multă natură la interior, părea un „glob” perfect hexagonal din sticlă, pe care Soarele și diferențele de temperatură abia așteptau să-l zguduie.

Primii au fost inginerii de eficiență energetică, care și-au pus mâinile încrucișate, aproape de două ori în jurul pieptului. „Așa ceva nu va putea fi răcit niciodată, și este o competiție de case în care să trăiești, tu ca om, nu tu ca plantă”, spuneau ei. Concluzia coordonatorilor a fost că munca trebuie apreciată, dar nu se poate să iei toată inovația arhitecturală și să o pui într-un concept care nu ar funcționa în mod real. Somnul arhitecților urma să fie perturbat în sediu de către inginerii care au pus la cale într-un mod ad-hoc 2-3 calculatoare mari cu monitoare externe și cu multe calcule pe hârtie. Astfel, s-a născut un concept care să-l bată pe cel al arhitecților.

În tot acest timp, m-am simțit neputincios. Eu și colegii mei manageri ne uitam la două bătălii, indirecte, reprezentând două clanuri separate. Inginerii au promis că vor ține cont de conceptul de seră, de lumina naturală de care avem nevoie în locuințe, de natura care să învăluie o astfel de casă, doar că o vor face funcțională, cu mici intervenții.

Câteva ceasuri bune spre miezul nopții, câțiva colegi de la comunicare pregăteau masa rotundă. Aveam nevoie să ne așezăm cu toții pentru că urma prezentarea conceptului prezentat de ingineri. Au promis un prototip eficient energetic, fără pierderi de căldură, pregătit să înglobeze multă tehnologie. Suspansul era diferit, arhitecții parcă mai curioși ca niciodată, ceilalți coordonatori așteptam să vedem cum a fost îmbunătățit conceptul prezentat cu 13 ore mai devreme.

S-a muncit mult, s-au aplaudat între ei, mâinile tot încrucișate, doar că mândria se chinuia să iasă de undeva de deasupra sternului, parcă abia așteptând să fie apreciată și lăudată mai departe.

Momentul mult așteptat a sosit. „Lipsă semnal” a apărut pe cel mai mare perete alb, dinspre cantină. Cablul VGA nu era conectat în calculatorul care trebuia să ne arate soluția mult așteptată! Proiectorul ne-a scos la iveală o piatră, cu un mic ochi de sticlă, o cazemată militară de un gri închis. Laborator de experimente, am avut impresia. Nu era nici casă, nu era nici zonă de locuit, dar era optimizată pentru costuri, pentru pierderi minime, iar soarele avea să nu intre aproape deloc în casă. Ce moment mai mare de AHA ca acela să existe, decât să fim cu toții la aceeași masă. Să iei toată inovația din specializarea ta și să o înghesui într-o cutie nu te va duce departe. OZN-uri pământești, le-am zis pe atunci.

Pentru o competiție de inovație și pentru a demara un proces colaborativ, cu un rezultat funcțional, premiat și pe arhitectură, dar și eficient energetic, care să integreze și tehnologia, dar și spațiul verde pe cap de locuitor, am trecut printr-un proces disruptiv, iar Robert face o paralelă în lumea sportului.

Într-un peisaj de business aflat în continuă evoluție, un mindset disruptiv devine aproape o condiție pentru inovație și pentru generarea de schimbări pozitive în societate. Dacă aruncăm o privire către lumea sportului pentru inspirație, putem să găsim personaje de-a dreptul excepționale, unele dintre ele cu nuanțe de revoluționari, ale căror principii și mentalitate au lăsat urme vizibile în industrie.

Despre geniul lui Johan Cruyff, legendarul fotbalist, apoi antrenor și strateg olandez, s-au scris cărți, s-au făcut filme, dar s-au scris și câteva manuale. De la viziune și mentalitate până la strategie, metodă și felul în care a privit provocările, toate pot fi puse în dreptul cuvântului „disruptive”. Cruyff e un fel de Otto, Walt Disney, Gates, Jobs sau Musk. E acolo, la masă cu oamenii care au schimbat regulile jocului. Și a făcut-o cu niște principii în minte.

Dincolo de abilitățile fotbalistice fantastice și stilul revoluționar de a juca, ceea ce a făcut cu adevărat diferența la el a fost urmărirea permanentă a unor principii în cariera de antrenor. Într-o perioadă dominată de conformism și rigiditate tactică, Cruyff vine și propune ceva diferit, un concept inedit, pe care l-a numit „fotbal total”, un stil de joc mult mai fluid, în care pozițiile din teren se schimbă continuu și presingul este neîntrerupt. Împinge limitele, propune sisteme inovatoare și desființează bariere care timp de mulți ani au reprezentat standarde. Din primii ani la Ajax și până la „Era Cruyff” de la Barcelona, abordarea lui a depășit cu mult terenul de fotbal, devenind inspirație atât în lumea de business cât și în societate. Viziune, analiză, creativitate, provocarea structurilor tradiționale și o orientare aproape obsesivă către excelență sunt lucrurile care astăzi sunt asociate cu numărul 14.

Lumea lui Cruyff nu e despre jucătorul Johan Cruyff, ci despre o cultură a performanței pe care acesta a construit-o. Așa cum o companie sau un departament nu e despre conducătorul ei, ci despre o cultură a rezultatelor, a relațiilor și a impactului din societate.

1. Privește schimbările și inovația ca pe o normalitate: Cruyff a înțeles că într-o lume aflată în evoluție constantă, rigiditatea și metodele conservatoare vor avea un impact negativ direct asupra performanței, așa că a privit schimbările ca pe oportunități de a inova, de a încerca lucruri noi. Își încuraja frecvent jucătorii să gândească diferit, să provoace regulile, să caute și să propună soluții, construind astfel două lucruri: metode diferite de joc, dar și un nivel ridicat de autonomie a jucătorilor. Pornind de la acest principiu, un lider ar trebui să caute proactiv schimbarea, să urmărească îndeaproape tehnologiile emergente și permanent să provoace statu-quo-ul. Hrănind o cultură a inovației, în care oamenii se simt în siguranță să vină cu idei, să propună soluții, dar și să atragă atenția asupra lucrurilor care nu funcționează, organizațiile se pot adapta constant, pot identifica oportunități și astfel evoluția devine o normalitate.
2. Provoacă normele convenționale: Cruyff nu a jucat după reguli. Iar asta nu înseamnă că le-a încălcat, ci doar că a propus metode noi. Pentru a propune o metodă nouă, a fost nevoie de o analiză extrem de profundă și detaliată a metodei vechi, de identificarea lucrurilor care pot fi modificate și a celor care merită să fie modificate. N-a fost o idee genială spontană pe care a prezentat-o și atât. A fost o metodă extrem de muncită. A observat limitări vechi, la care a propus îmbunătățiri. În business, o astfel de mentalitate ne îndeamnă să chestionăm normele existente, cutumele, obiceiurile, să explorăm moduri noi de a face lucrurile și să încurajăm în echipă gândirea și propunerile diferite. Iar dacă acest lucru devine sistemic – zile dedicate gândirii „disruptive” în fiecare lună – e cu atât mai bine.
3. Încurajează învățarea continuă: atunci când vrei să inovezi, nu iese mereu din prima încercare. Diferența dintre cei care reușesc să implementeze soluții inovatoare și cei care rămân la stadiul de idei creative vine din reacția pe care aceștia o au în fața nereușitei. Se poate numi reziliență, perseverență, dedicare sau obsesie. Cruyff a fost despre toate acestea. El a înțeles că dezvoltarea și îmbunătățirea sunt procese care nu se termină niciodată. În organizații, asta se poate traduce prin încurajarea învățării și dezvoltării continue a oamenilor, prin căutarea potențialului dincolo de soluțiile evidente, din tratarea greșelilor sau chiar a eșecurilor ca punți de dezvoltare și prin grija permanentă pentru evoluție, atât la noi, cât și la echipele pe care le conducem.

Lumea e în schimbare. Așa a fost mereu. Diferența acum e doar că schimbările vor fi din ce în ce mai accelerate. Iar pentru a ține pasul cu acest ritm, e important să avem niște ancore. Și un plan.

Claudiu Butacu este inginer de profesie și ONG-ist la suflet, fiind motivat de sustenabilitate și de crearea de locuințe accesibile, bazate pe energie regenerabilă. Claudiu crede că educația este singurul factor ce poate genera schimbare. De aceea, prin colaborare atât cu sectorul privat, cât și cu cel public, acesta a reușit dezvoltarea de strategii-pilot de energie regenerabilă, precum și soluții de orașe inteligente pentru a combate provocările globale de mediu actuale.

Robert Iancu este consultant senior în performanța și managementul echipelor, cu o abordare orientată către rezultate și sustenabilitate. Prin programe de învățare și transformare, Robert ajută organizații atât din mediul de business cât și ONG să dezvolte culturi constructive, în care oamenii se simt în siguranță, colaborează și evoluează împreună. Cu un background în marketing și inovație, dar și o preocupare continuă pentru generația Z, Robert crede că mediul de business se poate transforma pas cu pas, cu inițiativă, construind obiceiuri sănătoase atât la nivel de organizații mari, cât și la nivel de startup, ONG, mediu academic sau instituții ale statului.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 375 (16 iulie – 16 septembrie 2023). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.