Claudiu Butacu: Motostivuitorul, o nouă dimensiune a sustenabilității

Claudiu Butacu: Motostivuitorul, o nouă dimensiune a sustenabilității

Într-o joi după-amiază, înainte de pauza de masă de la Ziua Inovației (Zilele Biz 2014), mă pregăteam să urc pe scenă, emoțiile abia mă lăsau să respir, mâinile-mi transpirau ca vaporii de apă pe o folie anticondens montată greșit pe o construcție nouă. Auzeam din primul rând o colegă șușotind: “Motostivuitor, moto-sti-vu-i-tor! Nu uita că ești motostivuitor!”. Buimăcit de emoția de a urca pe scenă, colega mea repeta insistent să nu uit că sunt și motostivuitor. Ce treabă are?! Că nu sunt o mașinărie, sunt inginer, iar pe autorizația de electrician cu numărul 87442 e trecut numele meu, cu un font mai mic decât numărul cu care mă identifica autoritatea națională de reglementare a energiei. Deci eram mai mult un număr, apoi un inginer, abia apoi un nume.

de Claudiu Butacu

Era vara anului 2014, la finalul turei de zi de șantier, când ne-am urcat în mașină în salopetă, cu ceva sandvișuri în traistă, și duși am fost. Destinația era ­Solar Village – Versailles, France. Am plecat cu trei zile mai devreme decât restul colegilor pentru că erau ­cursurile de acreditare pentru cei care vor manevra stivuitorul pe șantierul din Solar Decathlon Versailles.

La cursurile de motostivuitor am stat cu burta pe carte și am pus în practică imediat ce am învățat în câteva luni de teorie. Duceam din punctul A în punctul B materiale corect stivuite, cu o responsabilitate imensă, cu o precizie de chirurg uneori, cu o toleranță de câțiva milimetri. Un motostivuitor nu transpiră, ci livrează, folosit cum trebuie, un motostivuitor poate muta munții din loc, un motostivuitor poate să deblocheze diverse pe șantier, pe drum, în viață. Metafora asta mi se potrivește, urc pe scenă și mă duc să livrez o poveste, care să deblocheze bariere ale comunicării ale inginerilor și arhitecților, despre cercetare și inovare, despre studenți și olimpiadele caselor solare, despre un sistem educațional învechit și o curriculă neadaptată vremurilor în care trăim.

Am realizat că motostivuitorul m-a ajutat să fiu pe acea scenă mai mult decât diploma de inginer, iar pe site-uri de recrutări primeam oferte salariale mai mari pentru că aveam permis de manevrat stivuitorul. Ceva nu e în regulă, meseria de inginer o vedeam la tata ca pe o chestiune de onoare, ca pe o brățară de aur (încă mă amuză aceasta expresie învechită), și-am zis-o, sunt claudiu și sunt motostivuitor. Sunt aici să vă mut de pe scaunul din sală până la competiția mondială de case solare, unde România a primit un premiu internațional de sustenabilitate.

Turat la maximum, slide-urile au luat-o razna și se schimbau ca pe ritmul intens al unei ciocănitori, dar eu eram acolo, pregătit să-i mut pe toți din sală, dacă nu fizic, măcar cu gândul că poate-poate cercetarea și inovația vor duce România la competiții internaționale mulți ani înainte.

Sustenabilitatea este încă o provocare

Discutam în numărul anterior despre faptul ca sustenabilitatea este provocarea de azi pentru care tot căutăm răspunsuri. În timp ce noțiunea a avansat semnificativ în ultimii 10-15 ani, domeniul trebuie să avanseze mai rapid. Instituțiile de învățământ superior au o datorie uriașă în acest domeniu. Am încercat sa analizez impactul educației despre sustenabilitate asupra vieții personale și profesionale a studenților. M-am concentrat pe proiectul EFdeN, un ONG românesc educațional care promovează sustenabilitatea în rândul studenților.

Lucrând aproape zece ani la un ONG cu peste 1.000 de studenți voluntari, am fost curios cum i-a influențat experiența de voluntariat. Am făcut o serie de interviuri cu mai mulți colegi și foști colegi, apoi am codat utilizând metodologia Gioia, care a confirmat nevoia de a promova educația pentru sustenabilitate pe trei dimensiuni.

Am descris prima dimensiune articolul precedent și, azi, atingem următoarea dimensiune. Aceasta trece de la nivel individual și personal la impactul pe care curicula de sustenabilitate l-a avut în dezvoltarea profesională a respondenților, în cariera lor – de la alegerile de carieră la oportunități, așteptări și decizii de afaceri. Ca și în dimensiunea anterioară, constatările și aici sunt structu­rate după o abordare crescendo, indicând atât procese, cât și condiții interdependente în temele și conceptele de ordinul întâi care dovedesc un impact în dezvoltarea profesională a elevilor, treptat de la alegerile individuale la performanța în muncă și decizii de carieră:

1. explorare, stabilire a deciziilor și a obiectivelor
2. dezvoltarea abilităților și oportunităților de pregătire pentru obținerea unui loc de muncă
3. performanță la locul de muncă
4. creștere în carieră
5. leadership prin decizii de afaceri.

Pentru primul pas, explorare și decizie, primul nivel al acestei dimensiuni este legat de conștientizarea carierei. Rezultatele indică faptul că, odată expuși la complexitatea sustenabilității, respondenții descoperă în procesul de învățare și noi pasiuni care ghidează către deciziile viitoare, precum și noi cariere sau oportunități posibile. Respondenții subliniază că au învățat subiecte noi, au avut șansa de a testa concepte noi, cum ar fi energia regenerabilă sau noile tehnologii, care au contribuit la conștientizarea viitoarei lor cariere.

Descoperirea de noi oportunități duce în mod natural la cel de-al doilea concept al dimensiunii – obiectivele de carieră. Respondenții își stabilesc așteptările pentru viitoarele cariere și angajatori în conformitate cu noul lor set de valori, condus de sustenabilitate – „Acum cer valori și condiții de muncă legate de sustenabilitate de la viitorii mei angajatori, pentru că vreau ca valorile mele să fie reflectate în mediile în care lucrez”.

Cele două concepte ale dimensiunii evidențiază impactul individual în alegerile de carieră – de la descoperire la reflecție și luare a deciziilor, modul în care respondenții își decid viața profesională după învățarea și aplicarea curriculei de sustenabilitate într-un program de voluntariat. Următorul strat al dimensiunii – career booster – prezintă modul în care proiectul i-a pregătit și i-a ajutat în cariera lor. Constatările indică mai întâi că expunerea la sustenabilitate a reprezentat un avantaj competitiv pe piață, care crește valoarea de piață a studenților – „A fost o dezvoltare personală și profesională care m-a adus cu un pas înaintea colegilor mei din universitate, cu aceleași studii”.

Abilitățile dezvoltate de studenți sunt legate de domeniul sustenabilității sau aplicarea principiilor de sustenabilitate în domeniile alese de ei.

Am extras câteva abilități despre care colegii mei au vorbit la interviuri și care stau la baza proiectelor pe care le derulăm, de la deschiderea unei discuții cu un potențial partener la prioritizarea unor task-uri sau dezvoltarea de noi concepte în proiectele interne:

• gândire critică
• mai bună luare a deciziilor
• vorbit în public
• leadership
• comunicare

Aceste abilități nu se formează singure, cum lucrurile nu se fac și profesioniștii nu se nasc, pentru toate există soluții sau provocări pe care încercăm să le adresăm și iată că o curriculă despre sustenabilitate în educația superioară poate dezvolta în rândul studenților, tine­rilor profesioniști și, de ce nu, motostivuitoriștilor abilități pe care școala de astăzi habar nu are cum să le atingă, ele lipsind cu desăvârșire din materiile predate pe băncile învechite ale claselor din ce în ce mai părăsite de studenții români.

În numărul următor vorbim despre a treia dimensiune descoperită în cercetarea mea și pregătesc încă două noțiuni bonus! “Moto sti-vu-i-tor!”.

Claudiu Butacu este președintele asociației EFdeN.  Este absolvent al Institute of Energy Professionals în 2015 cu certificarea Professional Energy Manager și al Romanian Green Building Council în 2015 cu certificare Green Building Professional,  Sustainability Manager.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 359 (15 decembrie 2021 – 15 februarie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.