Claudiu Butacu: Într-o lume în care se face mult rău alege să faci bine

“Dar nu mai bine faci tu ceva pentru tine? Ceva care să fie al tău…” De câte ori ați auzit acestă replică? Am auzit-o de multe ori, mai exact în rândul persoanelor care conduc proiecte mari, în acest ecosistem din România, mai ales cel de ONG-uri, cică ar fi nevoie să se oprească și să investească timp și în ei, să înceapă să producă pentru ei și să pună pe locul 2 proiectele pentru comunitate. Am o părere diferită  aici când vine vorba despre responsabilitatea liderilor acestor organizații.

de Claudiu Butacu

Consider că și în organizația noastră avem și am avut lideri care au dat tot ce au avut mai bun pentru ca rezultatul să fie util comunității. Cântărește mult la echilibrul punctelor karma din societate, reușești să schimbi și să promovezi un bine în societatea civilă, dar te trezești cu replici din sectorul privat sau al cercului de prieteni și familie: Dar nu mai bine faci tu ceva pentru tine?

Acest “mai bine” l-am întors pe toate părțile și nu mi-a ieșit decât: de ce trebuie să fie diferite valorile și interesele mele de cele ale proiectului în care sunt implicat? Dorința mea de multe ori e să producem schimbările pe care proiectul nostru le produce, deci de ce ar trebui să o fac pentru mine când deja o fac și pentru mine, dar și pentru societate?

În 1958 câștigătorul premiului Nobel în economie Milton Friedman transmitea că responsabilitatea socială a companiilor este să facă profit, nu cea financiară, ci cea socială.

Deci facerea de bine, nu, nu e replica faimoasă, ci facerea de bine poate fi în linie și cu productivitate economică. Nu e o balanță în care atunci când încerci să faci bine pierzi obligatoriu pe celălalt taler, pot fi în linie. Cred, în schimb, că lăcomia este un prag foarte important în universul nostru actual.

Lăcomia ne scoate uneori de pe drumul nostru, la început bine intenționat, pentru că ai putea face mai mult pentru tine. Cele două se pot exclude, poți face mai multe pentru tine, dar asta nu înseamnă că trebuie să faci mai puțin sau să faci rău în societate. Deja mulți au ales să le fie lor bine, iar capra vecinului să rămână un haștag cool la fiecare două luni când rupe câte o campanie cu cafea pe billboards.

Cred că lăcomia este puțin mai mult decât suficientă. Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă în ultimii 20 de ani, am fi spus cu toții “suficient” de mai multe ori. Dar păturile societății și interacțiunile dintre nivelurile diferite la bere sau la un gelatto, în stația de metrou sau la conferința anuală de mașini de epocă, ne tot aruncă replica asta: Dar nu mai bine faci tu ceva pentru tine?

Nu uita că dacă te naști bogat, ai putea fi și un prost și tot ai șanse să mori bogat, dar dacă te naști sărac, din păcate și dacă ai fi un geniu ai putea muri tot sărac.

Așa că, înainte să tragi concluzii că nu faci ceva pentru tine, treci un pic prin exercițiul de mai jos, și aplică-l pe unul din proiectele în care ești implicat, sunt curios unde bifezi:

• Ultimul proiect este atât de greu, atât de obositor încât ai impresia că ai renunța, dar nu o faci, nu renunți! Acele momente… ține-le minte pentru că te vor ajuta în următoarele momente când vei vrea să te oprești.
• Te înconjori de diverși oameni în proiecte, unii cu aceleași valori, poate cu aceleași visuri, e fain să-i vezi la un loc și poate ca vor ieși relații și/sau prietenii pe viață.
• Pentru că vezi cum e să lucrezi în echipă, în doi sau în mai mulți, ca într-o familie, unde nu conduci prin putere și forță, vrei prin empatie și asumare de roluri, înveți să ai încredere, să o oferi și să o primești.
• Să faci față eșecului, să știi că o poți lua de la capăt, că poți face mai bine data viitoare, ca e normal să nu-ți iasă.
• Să înveți să setezi obiective tangibile și care să te provoace.

Aleg să învăț din indicatorii pe care alții mi-i strecoară sub ochi pentru a mă convinge să fac ceva pentru mine, consider că învăt, pe zi ce trece din astfel de experiențe și sunt recunoscător că am un colectiv care m-ajută să rezolv o bună parte dintre ele și mă simt provocat de cele la care încă nu am exercițiu sau vreun răspuns, mă încarc cu voie bună și le aștept și pe cele mai noi.

Închei acest articol cu cele 7 lecții pe care le-am învățat anul acesta din comunitate și pe care aș vrea să le dau și eu mai departe, cine știe, poate ți se potrivesc.

1. Am pornit o listă nouă de aspirații. Primele poziții sunt așteptările pe care le aveam de la diverși/diverse, le transform în aspirații pe unele dintre ele, pentru că vreau să mă implic, nu să aștept să mi se ofere și să fiu dezamăgit dacă nu primesc.
2. Nu mai alerg după fericire. Fericirea e precum un orgasm, cu cât mă gândesc mai mult la el cu atât dispare mai ­repede. Nu cred în altruism, ci în altruism reciproc – fac bine pentru că e bine să fac bine, așa că fă pe alții fericiți și e posibil să ți se întoarcă.
3. Suntem norocoși, că sunt atâtea oportunități în jurul nostru, avem acces la proiecte și oameni de succes. Iar dacă înțelegem că nu trebuie să ne asumăm într-un mod egoist succesul sau să-i criticăm pe cei care dau greș, vom ­deveni mai umili și mai înțelegători.
4. Fii profesor. Dă mai departe din ce ai învățat, încearcă să fii un profesor chiar dacă nu ai fost profesor, împarte ce ai învățat.
5. Definește-te prin ceea ce iubești să faci și nu prin ceea ce nu-ți place. ­Atitudinea pozitivă către lucruri și nu împotriva lor.
6. Te rog, mulțumesc și cu plăcere. Lipsesc din ce în ce mai des, le aud din ce în ce mai rar, cineva le-a dat hide și nu înțeleg de ce, o fi cu generația, cu schimbările climatice, vă rog să le reintroducem! Mulțumesc.
7. Nu te mai grăbi – nu ai nevoie să știi deja ce o să se întâmple cu restul vieții. Nu te panica, viața poate părea lungă și dificilă și e obositor să găsești doar părțile bune. Poate avea și momente triste, iar la un moment dat vei fi bătrân și apoi vei muri. Viața ne rezervă un mare gol, iar noi putem să-l umplem, învățând cât mai multe despre oricât de multe și adăugăm și familie și carieră, călătorit, sex, jocuri și multe altele.

Dacă acest articol te-a făcut să te gândești dacă faci ceva și pentru tine îți mulțumesc că l-ai citit și cu plăcere dacă te-a și ajutat!

Claudiu Butacu este președintele asociației EFdeN.  Este absolvent al Institute of Energy Professionals în 2015 cu certificarea Professional Energy Manager și al Romanian Green Building Council în 2015 cu certificare Green Building Professional,  Sustainability Manager.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 365 (18 iulie – 15 septembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.