Claudiu Butacu: Despre casă și acasă

Claudiu Butacu: Despre casă și acasă

De mai bine de 10 ani, pe meleagurile noastre circulă echipe de tineri care-și doresc mai mult când vine vorba de construcții sustenabile, fie ei studenți, asistenți doctoranzi sau pur și simplu români care-și doresc o schimbare în mediul construit. Încă răspundem la întrebări de genul ce este o casă sustenabilă și ce o face mai bună decât o casă normală.

Text de Claudiu Butacu

Mie mi-a fost și încă îmi este greu să definesc o casă normală. Normalul meu e diferit de normalul tău, cu toate astea mediul construit din România are nevoie de o îmbunătățire din punctul de vedere al eficienței energe­tice și al calității vieții. Din valorile culturale descrise de Hofstede prin mo­delul 6D, România arată că indivizii din societate nu sunt egali, ba chiar ne acceptăm locul și poziția într-o scară ierarhică a puterii și așteptăm ca cineva să ne zică cum arată o casă normală, apoi să ne acomodăm cu ce ni s-a dat și posibil să comentăm între noi, pe prispă sau la scara blocului comunist, ce nu ne convine.

În 2010 am avut acces la o competiție mondială unde casele devin mai bune, normalitatea nu mai e normală și căutăm soluții emergente să creștem condițiile de confort din locuințe, să consume mai puține resurse și să fie cât mai prietenoase cu mediul. Această provocare ne-a făcut să gândim outside the box, deși pe scara de indulgență a lui Hofstede, România arată orientarea către cinism și pesimism și ne sunt transmise aceste valori încă de la vârste fragede. Noroc că printre expresii ca „Alții nu au ce mânca” sau cum că „Banii ar crește în pom”, câțiva dintre noi am fost curioși să ne dorim un alt normal.

În ultimii ani am creat o comunitate de oameni care să lucreze cu „normalul” caselor, să-l aducem pe „acasă” mai aproape de noi și mai ales într-unul din cele mai competitive medii din țară, mediul construit. Unde te naști cu nevoia de a deține o locuință, o avem în sânge, ne e amintită acasă, la școală și la rude când le vizitezi.

A fost o adevărată provocare să încerc să livrez bucurie, satisfacție și să mă concentrez pe dezvoltarea unui mediu încrezător și conectat pentru a respecta părerile profesioniștilor și simțeam cum orice cuvânt interpretabil deschidea o cutie a Pandorei. Doar nu ne-om trezi noi câțiva ti­neri să schimbăm ceva sedimentat de zeci de ani, să stăm liniștiți în banca noastră că nu schimbăm nimic, că e foarte bine așa și trebuie noi să învățăm meserie. Dacă nu, expresia „Eu te-am făcut, eu te omor” o simțeai în aer printre buzele ușor crăpate ale celor prezenți în sală.

Tony Hsieh are în cartea sa „Delive­ring Happiness” un capitol ce descrie cât de important e să creezi armonie în jurul proiectului și să tratezi publicul tău cu persuasiune și atenție, să-i oferi atenția cuvenită și să livrezi cât mai multă emoție. Asta a stat la baza valorilor mele: să creăm o poveste din ceva ce făceam natural. Când am intrat în lumea evenimentelor business, observam cum prezentările de pe scenă erau mult despre cine sunt, ce servicii au, ce vând și ce bune sunt companiile respective. Noi nu vindeam nimic, nu eram încă buni, dar ne doream să fim cei mai buni și cândva o să schimbăm lumea. Pozele de pe șantier, greutățile întâlnite și provocările peste care treceam ne dădeau firul roșu al unei prezentări, apoi pasiunea și emoția ne-au ajutat să intrăm încet-încet în casele oamenilor. Un prototip solar, o tehnologie nou adusă în România, un ghid public despre cum să faci mai bine și o schimbare legislativă ne-au adus la masa oamenilor mari.

Este doar începutul. Am promis schimbare și asta îmi doresc. Riscul și incertitudinea au creat un mediu tensionat de lucru. Există mereu o așteptare să livrăm mai mult, mai bine, mai multe este un stres conti­nuu pe care-l resimt în ultima vreme din ce în ce mai mult. Când totul ar trebui să fie bazat pe claritate și să avem echipe cât mai închegate. Suntem diferiți pentru că ne dorim lucruri concrete, spunem ce ne doare și avem curajul să spunem că vrem să rezolvăm din problemele societății.

Pandemia a creat doze mari de incertitudine, trăim într-o lume cu din ce în ce mai multă informație. Tot ce îmi doresc în acest moment e mai multă înțelegere, pentru că ultimii 10 ani pentru mine au fost de neuitat, cu multe împliniri, confirmări și aspirații din ce în ce mai mari. Pentru mine „acasă” e acolo unde oamenii își doresc mai mult, mai clar și sunt mai înțelegători. Pentru tine ce înseamnă „acasă”?

Claudiu Butacu este președintele asociației EFdeN.  Este absolvent al Institute of Energy Professionals în 2015 cu certificarea Professional Energy Manager și al Romanian Green Building Council în 2015 cu certificare Green Building Professional,  Sustainability Manager.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 349 (15 decembrie 2020 – 20 ianurie 2021). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.