Claudiu Butacu: Cum să NU și apoi cum să DA

Claudiu Butacu: Cum să NU și apoi cum să DA

„Viața nu e doar lapte și miere” – o vorbă des auzită printre bocete, provenea de la o voce înfundată după ușa dormitorului în care mă închideam în copilărie când mă supăram că lucrurile nu ies cum îmi doream. Voiam să fie în stilul meu, când voiam eu și cum voiam eu. Când privesc spre stilul acesta autoritar și deloc sănătos, îmi aduc aminte de luptele copilărești de a obține ceva cu orice preț, apoi supărarea și tristețea amorțeau senzația de luptă pierdută.

Text de Claudiu Butacu

Azi e greu să pierzi și supărarea nu ajută, totuși încă sunt lideri care încearcă să impună autoritar și cu orice preț, în stilul când, cum și cu cine vor ei. Nu o pot lua pe mama la întâlniri, sunt sigur că, dacă le-ar zice că viața nu e doar lapte și miere, nu ar rezolva situația, dar mi-ar trânti un zâmbet mare pe ecran (că deh, pandemie).

Care sunt abilitățile cu care un lider ar trebui să fructifice relațiile cu echipa, par­tenerii și ceilalți jucători? Descriu mai jos trei abilități la care lucrez de ceva timp.

Am învățat să primesc critici și, după ani de muncă grea pe mai multe proiecte în sustenabilitate, a trebuit să-mi reduc defensivitatea emoțională și să devin mai obiectiv, mai deschis și mai înțelegător. Această abilitate este cunoscută sub numele de „quieting ego” și este descrisă foarte bine în cartea “Humility is the New Smart” a lui Edward D. Hess și Kathering Ludwig, ca și celelalte trei abilități despre care o să vă vorbesc în următoarele rânduri.

De asemenea, a trebuit să rămân concentrat pe gestionarea sinelui (managing self) când vine vorba despre promovarea unei abordări sănătoase și controlate a părerilor și gândurilor mele. Fără această abilitate aș fi fost preocupat de temerile și nesiguranțele mele, care mă pot împiedica să mă conectez cu ceilalți. Acest lucru mă poate priva de puterea gândirii critice și creative, care poate fi adesea rezultatul colaborărilor umane.

Încerc să-mi dezvolt mai mult abilitatea de ascultare reflexivă, o modalitate de a-mi elibera gândurile și percepția despre lume, eu fiind un judecător înnăscut și mediator în situațiile conflictuale în care intru, provocate sau nu de mine. Sunt sigur că mă va ajuta să-mi deschid mintea din ce în ce mai mult și să mă conectez cu ceilalți.

Conscious Leadership Group ne-a pus la dispoziție un exercițiu în care liderii pot verifica la un moment dat în ce moment se află. O simplă linie orizontală separă cele două lumi ale celor care sunt deschiși, curioși și dispuși să învețe pe când cei de sub linie sunt defensivi, cu garda sus și dispuși să aibă dreptate mereu.

Adesea sunt acele persoane care se plâng de faptul că nu există timp, spațiu, poate că nici bani sau dragoste și creează acest balon cu toate aceste presiuni gata să cedeze în orice moment, pe care îl pun în spatele oamenilor din jurul lor. Presiunea este și mai mare când liderul grupului susține că are și dreptate și nu poți schimba acest aspect, pentru că liderul o percepe ca o amenințare, o persoană sau ceva care să-i pună la îndoială așa-zisele lui calități de control, siguranță și verificare.

Lucrurile tind să se agraveze atunci când situația este din ce în ce mai serioasă și încep să fie căutați cei care poartă vina și care greșesc, nu e loc de voie bună și veselie, totul trebuie să fie sumbru și parcă sortit să fie într-o zonă întunecată, unde toate acțiunile sunt justificate și conflictele există doar pentru dorința supremă de a câștiga.

Pentru cei care se situează deasupra ­li­niei, învățarea continuă și dezvoltarea sunt mult mai importante decât să ai dreptate. Privesc oamenii din jurul lor ca parte din procesul lor de dezvoltare și acțiunile pot fi distractive și lipsite de stres. Curiozitatea, răbdarea și discuțiile deloc în contradictoriu stau la baza unui scenariu dinamic unde predomină dialogul și învățarea, iar rezultatul de cele mai multe ori este un joc al oamenilor mari, din care toți au de câștigat în urma experienței și nu al titlului de câștigător.

În Universul Sustenabilității am crezut mereu că exemplele de bune practici vor fi cele care vor motiva și vor inspira oamenii să acționeze în direcția obiectivelor de dezvoltare durabilă, în schimb o nouă provocare este să reușești să răspunzi tuturor celor care nu cred, care nu sunt de acord cu măsurile propuse sau care au la bază conspirații după conspirații. În acest context am trăit pe pielea mea efectul știrilor false și sunt cifre care arată că aceste știri circulă de 6 ori mai repede.

“If you got them by their balls, their hearts and minds will follow” (Theodore Roosevelt) a fost deviza pe care mulți ­tineri din generațiile de azi au încercat să o schimbe. Normalitatea forțată descrisă de părinți și de sistem în copilăria noastră era a lor și nu a noastră. Obligațiile și standardul în care trebuia să ne regăsim au fost momentele în care în unii dintre noi s-a născut speranța de a schimba mentalități. Am învățat multe despre a fi umil și mereu am considerat că această însușire nu trebuie să le lipsească liderilor.

Sunt persoane care confundă umilința cu înjosirea sau care folosesc expresia care ne-a urmărit toată copilăria: „capul plecat sabia nu-l taie”. Cred că umilința este descrisă perfect de C.S. Lewis: „Humility is not thinking less of yourself, it’s thinking of yourself less” și ai nevoie de ea pentru că ajungi să stai la uși pe coridoare ore întregi după autorizații și dosare cu șină și ai timp suficient să te gândești cum ți-ai dori să funcționeze, cum trebuie îmbunătățit un sistem nefuncțional și cum e normal ca normalul să fie cel pe care-l vrea generația noastră.

Închei acest articol cu un subiect care mă motivează și mă face să-mi doresc și mai mult să lucrez cu generațiile tinere. Sacrificiile pe care generațiile tinere le fac pentru a rămâne în țară. Valorile în care cred și pentru care sunt dispuși să renunțe la timpul și la nevoile lor există și sunt chiar foarte puternice, le observ de 10 ani la peste 1.000 de tineri care mi-au fost alături.

Mitul că millennials sunt egoiști și nu sunt dispuși să facă sacrificii începe să se clatine. În revista „Time”, Brad Tuttle publică un sondaj ce arată că 71% din tineri consideră că spațiile în care locuiesc trebuie să fie me­ritul lor și nu doar moștenite. 69% consideră că sunt pregătiți să-și asume deținerea unei locuințe atunci când pot menține același stil de viață și 61% consideră că sunt pregătiți să facă astfel de achiziții atunci când vor avea un job foarte sigur, ceea ce ne face mai stăpâni pe decizie decât generațiile mai mari la aceleași vârste.

Claudiu Butacu este președintele asociației EFdeN.  Este absolvent al Institute of Energy Professionals în 2015 cu certificarea Professional Energy Manager și al Romanian Green Building Council în 2015 cu certificare Green Building Professional, Sustainability Manager.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 348 (15 noiembrie – 15 decembrie 2020). Dacă doriți să primiți Revista Biz prin curier, abonați-vă aici.