Claudiu Butacu: Cum arată cultura organizațională a unui ONG acum, față de cum arăta acum câțiva ani

Reading Time: 5 minute

În ultimii ani m-am gândit mereu dacă ce facem sau mai exact cum facem noi lucrurile pe la ONG e bine. Dacă alții o fac mai bine, dacă așa ar trebui să fie într-o echipă și am început să aflu mai multe urmărind subiectul. Fie am trecut prin niște cursuri pe la master despre cultură și am început să lucrez la câteva proiecte în care am început să jonglez cu ceva date despre organizații.

de Claudiu Butacu

Am găsit o provocare foarte frumoasă pentru Robert, mentor din Țara lui Andrei, unde ne-am cunoscut cu vreo 300 de meseriași în urmă, fie ei viitori electricieni, mecanici sau pur și simplu inovatori. Robert și o echipă de la Trend (habar nu aveam noi că urma să intrăm într-un proces de vreo 15 luni împreună ceva ani mai târziu) pregăteau elevii din școlile tehnice sau profesionale 2-3 zile pentru munca în echipă, pentru dezvoltarea soft skill-urilor și a încrederii în sine.

Acești elevi aveau să treacă printr-un proces experiențial de șapte zile în care căpătau încredere că pot deveni următorii profesioniști ai societății. An de an abia așteptam următorii elevi și am prins drag de procesul ăsta în care erau scoși șapte zile din ce făceau la școală și câțiva mentori lucrau cu skill-urile pe care le aveau sau construiau altele împreună…

Mereu mi-am imaginat cum ar fi dacă și proiectul nostru ar beneficia de un astfel de proces, că poate ideologia pe care o avem poate nu e aceeași cu cea pe care ar trebui s-o avem și pentru o echipă mereu în schimbare poate că tot ce comunicăm, ce valori avem și cu cine plecăm la drum nu se potrivesc cu oamenii pe care îi recrutăm sau care conduc proiectul.

Le-am spus celor de la Trend că este momentul să ne uităm mai bine la cum facem lucrurile, cine greșește și cine ia deciziile pe la noi, care sunt obiectivele și misiunea noastră după opt ani de funcționare, dacă învățăm din greșelile pe care le facem sau dacă le observăm măcar. După ani de proiecte și premii internaționale, după evenimente și prezentări în care am tot fost apreciați, parcă am uitat să ne uităm și la pașii greșiți pe care îi facem, oare nu vopsim gardul sau liderii pe care îi avem, dacă tot vorbesc despre schimbare, cum pot produce schimbare dacă noi nu schimbăm?

O bere mai târziu am concluzionat cu Robert că un e-mail în care să le prezentăm statusul actual și ce ne propunem să facem în viitor îi va ajuta să ia o decizie dacă se pot implica într-un proces de schimbare a culturii organizaționale.

15 luni mai târziu, scriu cu drag că nu-mi dau seama când au trecut orele, sutele de ore petrecute cu Adrian și Robert, pentru care nu am cuvinte să le mulțumesc pentru răbdarea și deschiderea cu care au tratat o echipă de tineri, până în 30 de ani, 32… mă rog, cu mine și Ioana.

Sunt sigur că nu eram pregătit de o schimbare, nu în acel moment, mereu era ceva urgent, o lansare, o nouă echipă, un nou partener, o nouă campanie de comunicare, eram reticent și mi-era frică că orice schimbare îmi va contesta convingerile mele.

Am votat, am scos la suprafață lucruri pe care le știam și unele de care abia am aflat, luam notițe pe curat și notițe în paralel, puneam întrebări pe chat sau live, sunam după să aflu dacă e ok să spun unele lucruri de față cu colegii mai tineri. Dacă îi sperii, dacă sună că e mai greu după ceva ani, dacă le spun că trebuie să schimbăm valorile sau dacă aflu eu că nu mă mai identific cu proiectul. Ce de hopuri, și-au trecut, și-am învățat să acceptăm și să lucrăm cu ce ne era frică. Acum nu-mi imaginez de ce unele lucruri rămâneau nespuse, neadresate, nerezolvate.

Și-am trecut din nou prin viziune, misiune și obiective, le-am schimbat, tot adaptat până ni le-am asumat. Sunt parte din noi, așa se fac lucrurile pe la noi acum și vrem să știe lumea că așa le facem, iar cine vrea o bucățică din ele e mai mult decât binevenit.

Dar cultura nu e doar un set de valori și atât, ar trebui să fie sănătoasă, iar climatul organizației să ne arate cum ne simțim bine. Liderii sunt cei care, în mare parte, gestionează cultura. Ei bine, în ONG-uri oamenii se schimbă destul de des, pe lângă fondatori care au fost aceiași, managerii s-au tot schimb, voluntarii recrutați sunt deja altă generație, iar confuziile sunt mari, mai ales între cultură și climat. Ne-am uitat la obiceiurile noastre, le-am adunat și am aflat care e cultura noastră, apoi am identificat normele și ne-am creat terenul de joacă și am pus pe hârtie cam cum se fac lucrurile pe la noi. Nu de puține ori vedeam lucrurile diferit și nu acceptam idei noi pentru că știam noi că nu o să meargă.

Schimbăm mentalități

Această sintagmă m-a urmărit în primii ani ai proiectului și o foloseam în toate prezentările, ca să aflu că opt ani mai târziu inclusiv mentalitatea mea urma să fie schimbată de o generație mai nouă de colegi. Incredibil cum am trecut dintr-o tabără în alta, dar bine a fost că într-un mediu sigur am putut gestiona aceste momente inedite.

Cel mai mult mi-a plăcut să lucrăm la viziune. După ani în care ne-am luptat cu sistemul și cu toate provocările date de birocrații și interese diferite, am uitat să visez. A fost super să visăm la acea realitate care încă nu există, la acea realitate pe care o dorim copiilor noștri și, cine știe, poate și părinților noștri.

Într-un ONG climatul e făcut mai mult de oameni faini, spre deosebire de o organizație, în care banii și resursele alocate angajaților asigură un climat plăcut. A fost o provocare frumoasă să găsim lideri, oameni faini, cu buzunare adânci care să producă un impact măreț în societate. Oamenii faini, pe lângă că sunt greu de găsit, sunt și mai greu de păstrat, iar odată păstrați e foarte important să devină o obișnuință pentru ei să conducă și să nu le dai în cap și să-i blochezi cu #nusepoate-uri.

Council of The Marble Star

Adrian și Robert au descris această metodă folosită încă de pe vremea regelui Arthur, în care mai mulți participanți pentru a deveni parte din echipă au de îndeplinit câteva probe de negociere, tranzacționare, dar și de colaborare. Scopul acestei provocări este de a obține rezultate performante cu relații productive și nu poți considera simularea ca fiind îndeplinită dacă faci doar una fără alta.

Vă recomand să testați această simulare provocatoare care evidențiază în mod unic cum să depășești concurența prin combinarea activității bazate pe rezultate cu abilități de consolidare a relațiilor.

Așa că dacă simți că e loc de schimbare recurge la vorbele lui Adrian Stanciu: Nu poți schimba un sistem cu mentalitatea cu care l-ai creat!

În articolul următor vorbim despre ce am schimbat și ce am implementat în proiect și cum funcționează un astfel de proces de schimbare a unei culturi organizaționale, fie ea și un ONG.

Claudiu Butacu este președintele asociației EFdeN. Este absolvent al Institute of Energy Professionals în 2015 cu certificarea Professional Energy Manager și al Romanian Green Building Council în 2015 cu certificare Green Building Professional, Sustainability Manager.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 356 (16 septembrie – 15 octombrie 2021). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.