Ce vor coreenii de la expați?

Companiile din Coreea de Sud caută în momentul de față, în rândul candidaților străini, specialiști, manageri care au o serie de abilități ce lipsesc din piața locală, ori angajați cu o vastă rețea de contacte care ar putea aduce noi clienți angajatorilor.

De mai bine de zece ani, Coreea de Sud trece printr-o perioadă de creștere și transformare extraordinară, pe măsură ce tot mai mulți reprezentanți ai generației millennials preiau conducerea companiilor, ceea ce aduce o serie de schimbări importante în piața muncii din statul asiatic. Mediul de business local a devenit tot mai diversificat, iar coreenii sunt din ce în ce mai deschiși față de străinii care vin să lucreze în marile orașe ale țării. Spre deosebire de deceniile trecute, când Coreea era o țară mult mai închisă și nu mulți erau cei care vorbeau fluent limba engleză, în mediul de business, aceasta este cea mai bună perioadă pentru un străin în Coreea de Sud.

“Nu am văzut o altă perioadă mai bună în care străinii care lucrează în Coreea să fie mai bine primiți”, spune Christina Ahn, director la subsidiara din Seul a firmei de recrutare și executive search Stanton Chase. “Avem emisiuni TV prezentate de străini care vorbesc fluent coreeana. Coreenii sunt acum mult mai prietenoși, sunt mai primitori. Am locuit în SUA, în China, Taipei sau Hong Kong. Nu am lucrat în Europa, dar am vizitat‑o foarte des și pot să spun că Seul este unul dintre cele mai dinamice orașe, cu una dintre cele mai rapide dezvoltări din lume. Este o perioadă excelentă, este un oraș vibrant. Dacă cineva are oportunitatea să vină în Seul, să nu stea prea mult pe gânduri”, spune Christina Ahn. Aceasta adaugă că, deși țara asiatică înregistrează rezultate excelente la toți indicatorii economici de la siguranță, de la calitatea infrastructurii la calitatea serviciilor medicale la educație, singurul motiv pentru care este considerată în continuare o economie emergentă și nu una avansată este din cauza amenințării din Coreea de Nord. “Ce să nu îți placă aici? Este un fel de Tokyo, doar că aici oamenii vorbesc limba engleză. Aș afirma asta și dacă nu aș fi din Coreea”, spune zâmbind Christina Ahn.

În trecut, Coreea era cunoscută ca o țară închisă, iar companiile locale erau reticente în a angaja străini. Astăzi, companiile de aici sunt dispuse să angajeze candidați străini, însă numai dacă aceștia pot oferi un avantaj competitiv pe care nu îl pot aduce talentele locale. Și aici nu vorbim doar de limba engleză, tot mai mulți angajați coreeni fiind fluenți în engleză. Rata șomajului în rândul tinerilor din Coreea de Sud este în creștere, atingând în vara acestui an 10,4%. Numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani fără un loc de muncă a crescut de la 388.000 la 453.000 în numai 12 luni. Sunt tot mai mulți tineri absolvenți ai unor facultăți de prestigiu care nu reușesc să își găsească un loc de muncă în mediul de business și se angajează în domeniul educației, în after school-uri, de exemplu, unde salariile sunt cu mult mai mici decât în marile companii. Așadar, dacă un manager străin nu poate să aducă o înțelegere profundă a unui produs sau a unui serviciu ori nu aduce un avantaj competitiv cu clienții străini pe care un coreean nu le poate oferi, cel puțin în următoarea perioadă de timp, CV-ul acestuia nu va stârni interesul companiilor coreene.

“Eu, ca head-hunter, atunci când sunt abordată de manageri străini care vor să lucreze aici, îi întreb întotdeauna dacă vorbesc fluent coreeana. Dacă răspunul lor este negativ, îi întreb de ce vor să vină aici. Ce pot să ofere ei, în comparație cu un talent local? Ce vreau să spun este că atunci când ai la dispoziție o plajă largă de talente locale, gata să lucreze ieftin, pe salarii mici, de ce să angajeze o companie locală un străin? Trebuie să ai ceva foarte specializat, ceva ce numai tu poți să oferi”, spune Christina Ahn, director la firma de head hunting Stanton Chase.

Vârsta contează

Managerii sau specialiștii români care vor reuși totuși să aducă plusvaloare companiei angajatoare și să primească o ofertă din partea acestora mai trebuie să știe că nu va fi ușor să lucreze în Coreea de Sud. Este o societate care pune foarte mult preț pe vârstă. Chiar dacă veți obține performanțe mai bune comparativ cu un angajat coreean, dacă sunteți mai tânăr ca acesta, nu veți fi promovat aproape niciodată înaintea angajaților cu “vârsta potrivită”. Sigur, există și excepții, întâlnite mai ales în ultima perioadă, când tot mai mulți manageri din generația millennials, școliți în universități din SUA sau Europa, preiau frâiele conducerii. Dar în continuare este o cultură care pune foarte mare preț pe senioritate, gândire extrem de diferită de cea cu care suntem obișnuiți. “Mi se întâmplă frecvent ca head-hunter să primesc o cerere din partea unui client care caută un manager senior pentru o anumită poziție. Îi întreb care sunt cerințele postului, ce abilități tehnice trebuie să dețină candiatul. La final îmi specifică că această persoană va răspunde unui manager care are 45 de ani, așa că nu putem avea pe cineva mai în vârstă. Ar prefera să fie doar cu cinci ani mai tânăr”, spune Christina Ahn.

Coreea de Sud este cea mai inovatoare țară din lume, după cum arată ediția din acest an a Bloomberg Innovation Index. Țara asiatică a mai ocupat prima poziție și la ediția din anul 2015 a clasamentului și, chiar dacă Coreea investește cel mai mult în cercetare și dezvoltare, chiar mai mult decât SUA și Japonia, nu banii sunt rețeta succesului coreean, ci educația și mentalitatea. Procentul populației cu studii superioare este uriaș, de peste 70% în rândul tinerilor între 24 și 35 de ani, spre deosebire de România, de e­xemplu, unde acesta abia trece de 25 de procente. Coreea este o societate extrem de competitivă, încă din copilărie se resimte competitivitatea și se pare că se naște în coreeni dorința arzătoare de a se remarca, de a ieși în față. “Se spune că nevoia este mama tuturor invențiilor. Cred că acest proverb se aplică mănușă coreenilor, pentru că, într-un mediu atât de competitiv, ei nu au unde să se ducă, trebuie să inoveze continuu pentru a supraviețui. Comparativ cu Taiwan, noi nu avem unde merge. Taiwan nu este o țară inovatoare, chiar dacă sunt la fel de educați. Ta­lentele de top din economia taiwaneză au oportunitatea să se ducă în China, pentru joburi bine plătite, pentru că vorbesc aceeași limbă. Dacă nu poți să găsești un job în Taiwan, te poți duce în China, unde ești plătit și de cinci ori mai mult decât în țara ta de origine. În Coreea noi nu avem acest lux, dacă nu ești fluent în engleză, ieși de pe băncile facultății și ești blocat aici. Trebuie să faci ceva, să inovezi. Când intră într-o companie, coreenii sunt obișnuiți cu modul acesta de supraviețuire”, spune Christina Ahn.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 338 (15 decembrie 2019 – 15 ianuarie 2020). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.