Catrinel Burghelea: „Voluntariatul e un lucru firesc și important în viața mea”

Reading Time: 6 minute

Catrinel Burghelea, strateg în comunicare și trainer cu o experiență de 15 ani în comunicare și PR s-a implicat ca voluntar în proiectul #AjutorSpitale, rolul său fiind acela de a dezvolta strategia de comunicare și de a ține echipa aliniată la această strategie.

Catrinel ne-a vorbit despre importanța voluntariatului în viața ei, despre rolul său în proiectul #AjutorSpitale și despre cum a reușit să împace munca de zi cu zi cu cea de voluntar.

Cum ai ajuns să te implici în proiectul #AjutorSpitale? De ce ai acceptat?

Am aterizat în acest proiect după un apel pierdut și un mesaj pe WhatsApp de la Raluca Negrea, unul dintre inițiatorii proiectului. Mesajul spunea: „am nevoie de ajutor pe strategie”. Ca strateg e greu să ignori asemenea mesaj…

Am intrat în proiect inițial pentru oamenii din echipă, ca să ajut la conturarea strategiei. Am rămas și mi-am asumat un rol tot mai mare în comunicarea lui datorită viziunii din spatele proiectului: aceea că mediul de business are resursele de a ajuta în contextul COVID-19 și că mediile privat, ONG și cel spitalicesc pot colabora ca să rezolve împreună o serie de probleme. Nevoia de integrare între medii a fost foarte mare în această perioadă, iar AjutorSpitale a făcut asta cu succes. În plus, am simțit că am cu ce contribui.

Cum s-a împăcat meseria ta de zi cu zi cu munca de voluntar? Ai continuat să lucrezi, în paralel, pentru ambele „joburi”? Cum te-ai organizat?

De câțiva ani buni fac skills-based volunteering, cu alte cuvinte contribui prin ceea ce știu să fac mai bine – comunicarea. Cred că e unul dintre modurile în care pot ajuta cel mai mult. Asta am facut și în proiectul AjutorSpitale, am dezvoltat strategia de comunicare a proiectului și m-am asigurat că ne ținem de ea pe cât posibil.

În paralel am lucrat pentru clienții mei de consultanță și am continuat cursul pe care îl predau la master la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Și nu, nu m-am plictisit.

Care au fost atribuțiile tale în proiectul de voluntariat #AjutorSpitale și ce anume te-a solicitat cel mai mult?

AjutorSpitale este o inițiativă civică apărută în plină pandemie, derulată exlusiv cu voluntari. Fiecare și-a asumat rolul sau rolurile pe care le-a considerat potrivite. Rolul meu a fost acela de a dezvolta strategia de comunicare a proiectului și de a ține echipa de comunicare aliniată la această strategie.

Nu a fost ușor: contextul se schimba mereu, ceea ce afecta focusul donatorilor, partenerilor și chiar a voluntarilor și ne obliga uneori să mutăm focusul proiectului în funcție de cum se schimbau nevoile din sistemul sanitar. În plus, proiectul în sine a evoluat, a trecut prin mai multe etape, implicit și obiectivele de comunicare, mesajele și abordarea. Ca atare, am revizuit strategia din nou și din nou.

O altă dificultate a fost că AjutorSpitale nu a strâns donații în bani (acestea au fost direcționate către ONG-urile partenere), nici nu a construit spitale. Este o platformă de project management și de integrare: am reușit să adunăm nevoile de la medici și spitale, să le validăm și structurăm și să adunăm resurse de la companii pentru a rezolva cât mai multe dintre ele. E o contribuție enormă, din punctul meu de vedere, dar mai greu de explicat atunci când oamenii te întreabă: cât ați strâns? Câte spitale ați „rezolvat”?

Ai mai făcut voluntariat până acum? Cum privesc românii voluntariatul?

Fac voluntariat din liceu, m-am implicat atât în proiecte pe termen lung, cât și în inițiative punctuale pentru diverse cauze la care am rezonat în momente diferite din viața mea: de la un proiect pentru copiii internați la Spitalul Grigore Alexandrescu în liceu, la asociația studențeasca PRIME în facultate, la ONG-uri dedicate educației și dezvoltării comunitare, până la evenimente-maraton de voluntariat sau maratoane în zilele alegerilor în care am fost observator independent din partea FiecareVot.

Voluntariatul e un lucru firesc și important în viața mea. Cred că și în privința voluntariatului există mai multe Românii: cea a celor care mă întreabă de ce fac asta, din moment ce nu sunt plătită; cea a tinerilor care se implică în mod natural, fiind mai sensibili la nevoile celorlalți și la problemele planetei; a celor în vârstă care apreciază activitatea voluntarilor, deși voluntariatul era sinonim cu munca patriotică pe vremea lor. Per total cred că voluntariatul are un viitor bun în România.

Ce te-a impresionat cel mai mult pe toată perioada muncii la acest proiect? Și care au fost emoțiile prin care ai trecut tu personal, cu ce fel de stări te-ai confruntat? Ai mai avut timp să te gândești la tine?

#AjutorSpitale m-a ajutat într-un fel să trec mai ușor prin această perioadă. M-a ținut cu picioarele pe pământ – nu poți fi altfel atunci când vezi zilnic necesarul de materiale din spitale, mi-a dat determinarea de a contribui la ceva care chiar generează rezultate și speranța că ăsta e modul în care ne vom face bine. Și nu doar după pandemie, ci pe termen lung, pentru România.

Există ceva ce te face să nu îți pierzi motivația? Se știe că voluntariatul nu este o muncă ușoară, are multe zbateri și insistențe. Crezi că pentru ea trebuie să fii construit ca om într-un anumel fel?

Voluntariatul înseamnă să crezi și să vrei. Să crezi într-o anumită cauză sau soluție și să te încăpățânezi să contribui la ea. Personal, îmi aleg cu grijă cauzele pentru care fac voluntariat, iar în cele în care mă implic sunt perseverentă, mă bucur pentru orice reușită și nu renunț ușor.

Ce ai învățat despre tine în toată această perioadă de voluntariat? Ce abilități profesionale crezi că ai dobândit făcând voluntariat? E ceva ce te va ajuta și la munca de birou?

AjutorSpitale este în primul rând o experiență de viață pentru mine. Profesional, a fost și un test de agilitate – de la ajustarea permanentă a strategiei, la integrarea cu medii și cu stakeholderi diferiți și până la colaborarea cu oameni pe care nu îi cunoșteam.

Ai lucrat mulți ani în agenție. Ce le-ai spune tuturor celor care lucrează în mediul acesta legat de voluntariat?

Unul dintre lucrurile pe care le-am realizat în această perioadă este că putem face foarte multe împreună. Ca oameni de comunicare, ca oameni de business, avem o mulțime de capabiliătăți și resuse care sunt utile și în voluntariat și în mediul ONG: de la project management, la promovarea unei cauze, la networkul fiecăruia și până la abilitatea de a aduce împreună oameni din diverse medii.

Industria de comunicare a conștientizat, de ceva timp, că poate să devină un actor în societate. Activismul este pe buzele agențiilor deja de câțiva ani. Cheia este să mergem dincolo de a transmite mesaje prin campaniile punctuale pentru clienții noștri, prin clipuri care devin virale și câștigă eventual și niște premii. Să ne alegem o luptă și să o ducem pe termen lung, la nivel de companie sau chiar de industrie.

Cum a primit mediul de business proiectul #AjutorSpitale?

Am observat de câțiva ani că oamenii din mediul de business se mobilizează de fiecare dată când există un moment dificil în societate. Poate că acum, cu AjutorSpitale, am simțit solidaritatea mai puternic ca niciodată. Focusul nostru a fost pe a aduna resurse și a rezolva nevoi, mai puțin pe strângerea de donații în bani. Așadar, donatorii noști nu au făcut pur și simplu un transfer bancar, ci au donat din produsele lor, și-au pus la bătaie serviciile sau au găsit modalități ingenioase de a ajuta. Sunt companii care și-au adaptat producția pentru a face paturi pentru un spital unde nu existau suficiente, restaurante care și-au invitat clienții să cumpere meniuri pentru medici, meniuri pe care apoi le-au pregătit și livrat în spitale. Și companii care au „adoptat” spitalul din comunitatea unde își desfășoară activitatea, cu toate nevoile și dificultățile sale. Unele dintre acestea vor rămâne pe termen mai lung alături de aceste spitale, ceea ce este extrem de valoros.

Acum, când tragem linie după starea de urgență, a fost #AjutorSpitale așa cum te așteptai când ai intrat în proiect?

Nu aveam nici o așteptare când am intrat în proiectul AjutorSpitale. Sunt foarte bucuroasă că proiectul a reușit să lege atât de bine mediile între ele (cel spitalicesc cu cel privat și cu cel ONG), am doar regretul că nu am reușit să facem asta și cu mediul public – autoritățile din domeniul sanitar. Și mă bucur că am rămas în proiect și că m-am implicat mai mult decât mi-am imaginat la început, a meritat 100%.

În ce crezi că stă succesul acestui proiect de voluntariat? Este vorba de o platformă unică implementată în timp record. O vezi replicată undeva?

Au fost foarte multe inițative extraordinare în perioada asta și cred că toate sunt foarte valoroase. Ce a reușit AjutorSpitale să aducă și cu ce cred că putem rămâne la final de proiect sunt integrarea între medii (între medici și spitale, manageri și antreprenori, ONG-uri, inițative civice) și buna gestionare a informației. Nevoile reale și exacte din spitale sunt o informație foarte prețioasă într-o perioadă de acest tip, iar AjutorSpitale a reușit să genereze și să gestioneze o bază de date cu informații validate și structurate, primite de la aproximativ 1000 de medici.

Cred că în multe domenii avem nevoie de un project management mai bun, de deschidere și colaborare între medii și de digitalizare.

Catrinel Burghelea este strateg în comunicare și trainer. Are o experiență de 15 ani în comunicare și PR: pe primii 11 i-a petrecut în mediul de agenție, iar de 4 ani este consultant independent.

De-a lungul timpului, Catrinel a lucrat cu companii multinaționale, antreprenori români și oganizații non-profit și a dezvoltat și coordonat campanii care au primit recunoaștere națională și internațională la competiții de prestigiu. Este speaker, trainer și moderator la numeroase evenimente ale industriei de comunicare și cadru didactic asociat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București.