Capucine Gros, UNFINISHED: „În România industria artistică se simte mai hibridă, mai experimentală, mai liberă”

Capucine Gros, UNFINISHED: „În România industria artistică se simte mai hibridă, mai experimentală, mai liberă”

Capucine Gros este o artistă născut în Elveția, care a crescut în Franța și China. A finalizat proiecte din și în afara lumii artei, de la ateliere de serigrafie în școlile publice din Savannah, GA, până la spectacole de un an în care înregistrează interacțiunile ei cu ceilalți, precum și picturi de-a lungul vieții sau cărți anuale realizate manual. În 2011, a absolvit rezidențiatul la Elizabeth Foundation for the Arts, NY. Biz a vorbit cu Capucine, în prezent director artistic al UNFINISHED, despre ediția din acest an a festivalului, precum și despre ce înseamnă să fii artist contemporan în 2022.

Cum v-ați imaginat festivalul de anul acesta? Care sunt elementele cheie?

Am încercat să distilăm întreaga viziune și toate elementele cheie într-o singură temă: OFF-CENTER. Asta înseamnă că avem o gamă „decentrată”, desigur, cu subiecte multiple, de la neuroștiință cu Anil Seth și regenerarea urbană cu Alice Cabaret până la blockchain cu Beniamin Mincu sau moda sustenabilă cu Jeanne de Kroon.

OFF-CENTER înseamnă, de asemenea, că avem un format extrem de descentralizat, permițând participanților să se alăture offline și online și creând structuri de sesiune foarte unice, cum ar fi orele de birou pentru vorbitori (astfel încât participanții să poată veni să-i întâlnească unul la unu), mulțime – performanțe din sursă (cum ar fi poveștile noastre de dragoste UNFINISHED interpretate live din propriile contribuții ale comunității noastre), concerte în mers, artă neterminată, finalizată în timpul festivalului, instalații participative, wellness comunitar etc.

OFF-CENTER înseamnă că spațiul nostru este, de asemenea, centrat. UNFINISHED are loc în grădina Casei Universitarilor, precum și în alte două săli de cinema din apropiere, și avem experiențe organizate în timp ce ne plimbăm între ele (le poreclim „întâlniri de plimbare”), pentru a face acest moment „în mijloc” la fel de interesant ca și restul programului (sau poate mai mult!)

Nici „centrul nostru”, Grădina UNFINISHED, nu este cu adevărat un „centru” pentru că este mare și minat cu lucrări de artă, colțuri, instalații, scene secrete, camere de experiență și surprize peste tot.

Deci, una peste alta, viziunea acestui an este că sensul poate veni de oriunde și creăm contextul perfect pentru a ne asigura că multe dintre acestea se întâmplă, în orice moment și în orice colț.

Ce îl va face diferit față de edițiile anterioare?

Multe lucruri desigur, dar poate mai presus de toate: locația! Grădina este ca un paradis pierdut în inima Bucureștiului. A fost o muncă aproape nebună să o renovam, să cercetăm arhivele publice pentru hărți originale și să restaurăm cele mai vechi sere abandonate ale Bucureștiului, dându-le din nou un scop, dar este extraordinar să asistăm la o astfel de transformare. Abia așteptăm ca mulți oameni să se bucure și de ea.

Cum ați ales speakerii și artiștii care vor concerta?

Foarte organic. Mulți speakeri, artiști și muzicieni au făcut parte din festival online în ultimii doi ani și am fost extrem de nerăbdători să-i aducem. Ne-au impresionat cu adevărat pentru că, chiar dacă este extrem de dificil să transmiți o personalitate și să creezi momente semnificative online, îi simțim că fac parte deja din familie. Așadar, suntem foarte încântați să îi putem invita în sfârșit la București. Totuși, nu i-am invitat pe toți deodată și am vrut să aducem de asemenea chipuri complet noi, pe lângă cele deja familiare. Cred că acest mix este cel mai bun mod de a crește un sentiment de comunitate și în același timp de a evolua mereu.

Din punct de vedere al subiectului, este același lucru: căutăm un mix! Toate vârstele, toate disciplinele, toate geografiile. Avem încă multe lacune în misiunea noastră de diversitate, dar îmi place să cred că ne îmbunătățim puțin în fiecare an! Și de aceea suntem numiți NEFINISAȚI.

Cât de greu a fost pentru tine să te întorci în lumea offline în organizarea evenimentului?

Mai mult emoționant decât greu! Mai ales că online a fost foarte greu. Nu am ales calea ușoară. De fapt, am făcut-o în cel mai greu mod posibil: creând propria noastră lume online, desenând-o, programând-o, inventând modalități de conectare online, așa cum nimeni altcineva nu a făcut-o. Am creat producții de înaltă calitate și vieți reale în studiouri TV. Eram total anti-zoom.

Deci offline a fost o mare ușurare, într-un fel. Și acum avem beneficiile muncii grele din ultimii doi ani, deoarece continuăm să ne bucurăm și să ne îmbunătățim platforma, combinată cu bucuriile offline-ului. Deci, de fapt, nu pare că ne „întoarcem” offline. Se pare că am atins un nou nivel, combinând tot ce este mai bun din ambele! Este incitant.

Ați fost unul dintre speakerii primelor ediții ale UNFINISHED. Cum este să treci de la asta la a fi printre creierele din spatele evenimentului?

Nu este un pas uriaș, de fapt, pentru că UNFINISHED are acest lucru special de a pune pe toți să contribuim, cumva… Vorbitorii sunt adesea foarte implicați: li se cer sfaturi, recomandări, sunt întrebați despre părerea lor, despre cum să facă lucrurile să se întâmple și cum cred ei că ar trebui să fie programul. Aș spune chiar că nu este un pas mare de la participant la vorbitor! Pentru că atât de multe experiențe sunt împărtășite (mese de exemplu, dar nu numai) și atât de multe lucruri sunt crowd-sourced. Deci, creierul tuturor este pus la contribuție!

Care sunt obiectivele și așteptările tale de la ediția din acest an?

Mi-aș dori ca toți cei care vin să se simtă ca acasă, având în același timp o experiență extraordinară. Ar trebui să se simtă curioși și surprinși și confortabil în acest sens. Confortabil fiind ușor inconfortabil. Într-o lume în care dorim ca totul să fie atât de scenarizat, controlat, măsurat: UNFINISHED vrea să creeze o oarecare libertate, ceva necunoscut (pozitiv), ceva entuziasm. Vreau ca oamenii să vină fără să știe la ce să se aștepte și să plece cu sentimentul că a fost una dintre cele mai bune decizii din viața lor. Sper că, în acest fel, oamenii se pot simți din nou entuziasmați de străini, de diferență și de necunoscut.

În acest moment, ne temem prea mult de diferență. Îmi dau seama că uneori poate părea frustrant pentru participanți să nu știe tot ce se întâmplă, să nu aibă programul cu mult înainte ca alte festivaluri… dar predictibilitatea ar strica ceea ce cred că este una dintre cele mai importante lecții: că a acorda încredere, merită.

Ce înseamnă cuvântul UNFINISHED (NETERMINAT) pentru tine și de ce?

Pentru mine înseamnă smerenie și libertate. Înseamnă că suntem sinceri cu privire la faptul că suntem departe de a fi perfecți și că nu ne pretindem a fi ceva ce nu suntem. Și înseamnă că suntem eliberați de presiunea a ceea ce alții definesc drept succes și de teama de eșec. Ne permitem să experimentăm și să încercăm lucruri noi. De fapt, este misiunea noastră.

Ce te-a determinat să te muți în România și cum este pentru tine?

Cu siguranță o combinație de factori și circumstanțe. Pe de o parte, am vrut să părăsesc NYC și SUA, unde locuiam la acea vreme, deoarece mă săturasem de lipsa drepturilor de bază ale omului acolo (cum ar fi îngrijirea sănătății), de presiunea emoțională și financiară a sistemului lor de imigrare, și ceea ce am perceput ca fiind o scenă de artă prea centrată pe sine.

Pe de altă parte, îmi doream să fiu mai aproape de familia mea din Franța (dar nu prea aproape!) și să lucrez într-un loc care are o energie mai unică, undeva care să se simtă mai uman, poate. Am petrecut o săptămână în București ca artist la UNFINISHED17 și am simțit ceva special. Am petrecut două luni în 2018 și până la sfârșitul lui, chiar mi-am imaginat că locuiesc aici. Până în 2019, m-am mutat!

Și de atunci, a fost o aventură grozavă. Există și aici provocări mari, cum ar fi lipsa forței de muncă în special, dar sunt total diferite de cele din SUA. Se simt mai reali și mai sinceri și cred că se potrivesc cu energia mea în această perioadă a vieții mele. De asemenea, m-am îndrăgostit total de Carpați :) Poate că nu se spune suficient, dar natura de aici este extraordinară.

Cum ați caracteriza industria artistică românească?

Sincer să fiu, nu mă simt calificată să vorbesc despre asta, pentru că nu sunt un artist clasic în industria de artă românească. Nu fac o treabă foarte bună mergând la toate vernisajele și evenimentele de artă în mod regulat, chiar dacă mă bucur de ele ori de câte ori reușesc să ajung, iar munca mea nu este chiar afișată sau achiziționată de colecționarii de artă români (cel puțin nu acum).

Pe de altă parte, asta este și o siguranță pentru mine: dacă lumea artei locale nu este enormă și fac alte lucruri în afara ei, atunci nu poate fi ermetică și autoreferențială, așa cum simțeam că este în NY. Aici, industria artistică se simte mai hibridă, mai experimentală, mai liberă. Se pare că poți face mai multe reguli, în loc să urmezi regulile altcuiva.

Spui despre munca ta că este o modalitate de a explora, procesa și contesta liniile semi-absurde pe care oamenii le trasează în jurul lor în întreaga lume: granițe, limbi, mass-media, clasă, politică, prejudecăți. Poți te rog să ne spui mai multe despre asta?

Dacă aș avea o modalitate ușoară de a explica asta, probabil că aș fi un scriitor și nu un artist :) dar voi face tot posibilul. Oamenilor le plac cutiile. Ne place să punem etichete pe lucruri, să punem cuvinte pe sentimente, să numim teritorii, să marcăm limite, să revendicăm apartenența și apartenența, să categorizăm alți oameni, să judecăm bine și greșit.

Avem nevoie de asta pentru a naviga prin lume. Dar, în același timp, aceste linii limitează înțelegerea noastră despre lume. Ele restrâng lucrurile. Ne despart. Ne limitează empatia. Pentru a crește ca ființe umane, trebuie să redesenăm aceste linii fără oprire. Asta încerc să fac.

Cum este să fii artist în 2022?

Întrebare simplă, răspuns simplu: greu! Dar dacă m-ai fi întrebat în 2012, probabil că aș fi răspuns la fel și presupun că voi răspunde în continuare în 2032. Nu există scenariu pentru a fi artist. Fără descriere a postului. În teorie, nu ești cu adevărat dorit… Trebuie să-ți creezi propriul spațiu și sens, făcând ceea ce simți că este corect și necesar și negociind non-stop cu structurile din jurul tău pentru a-ți aduce munca la viață. Deci, într-un fel, când vremurile devin grele sau incerte pentru toată lumea, artiștii știu deja ce înseamnă asta. Suntem mai obișnuiți cu agitația…

Care sunt principalele diferențe dintre lumea artei contemporane din România și Europa? Dar diferențele dintre SUA și China și SUA și Europa?

Aceasta este o întrebare foarte grea și mare. În ce părți ale SUA? New York sau Savannah, GA? Ce părți ale Chinei: Shanghai sau Kashgar? În ce părți ale Europei: Paris sau Vilnius? Sunt povești total diferite. Dar, deoarece aceasta pare a fi o întrebare foarte generalizantă, voi încerca să dau un răspuns foarte generalizator.

Lumea artei contemporane din SUA are susținători extraordinari, dar zero bani publici. Lumea artei din Europa are o mulțime de bani publici, precum și buni mecenați (inclusiv cei din SUA care susțin și instituțiile europene!). China a crescut o generație extraordinară de patroni și cheltuiește din belșug banii publici, dar doar atâta timp cât arta pe care o susține se încadrează în agenda națională…

Și România are foarte puțini susținători și niște bani publici, dar sunt cheltuiți foarte ciudat… Cu toate acestea (și în ciuda a ceea ce spun românii) are un sprijin public bun; pentru că cel puțin artiștii nu se înfometează cu datoria școlară sau facturile de spital, ca în SUA.

Morala? Nu există un loc ideal; nu există centru. Și doar o reamintire: exact asta este tema UNFINISHED anul acesta: OFF-CENTRE.