Capitalismul, intre politica si economie

Capitalismul, intre politica si economie

Cresterea economica a Romaniei a fost in medie de 1,32% pe an in ultimul sfert de secol. Performanta slaba este rezultatul capitalismului dambovitean nascut in anii ’90, cand cei care aveau puterea politica au preluat si puterea economica.

Chiar inainte sa se nasca un capitalism adevarat, in Romania s-a nascut sentimentul impotriva lui, spune Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politica monetara al guvernatorului BNR. Aceasta stare de fapt este rezultatul lipsei libertatii fata de coruptie si a lipsei libertatii proprietatii.

Schimbarea guvernului afecteaza politicile macroeconomice?

Daca rezulta o formula guvernamentala care duce la schimbarea conceptiei privind politica fiscala, influenta poate fi in doua sensuri – si in bine, si in rau. De exemplu, ar putea sa decida ca reduce deficitul mai mult decat este posibil cu actualul set de masuri, ceea ce va duce la o deflatie mai mica. Sau invers – poate sa decida ca este corect sa creasca salariile si pentru categoriile de salariati care nu au fost inca vizate, ceea ce va largi deficitul bugetar. Pe noi ne intereseaza sa fie cat mai multa stabilitate in politici din punctul de vedere al politicii monetare, pentru ca mixul nostru sa ramana coerent. Deci nu vad o problema in schimbarea guvernului daca nu se schimba in mod dramatic filosofia fiscala.

Este un context dificil pentru adoptarea deciziilor de politica monetara?

Este un context unic, as spune. Pe de o parte sunt conditiile externe. Nu stim daca SUA, care au reusit in urma relaxarii cantitative sa reporneasca economia, vor modifica rata dobanzii in decembrie. Pe de alta parte, zona euro nu da semne de revigorare, dimpotriva, se vorbeste de o reintarire a pachetului de relaxare cantitativa. Deci zona euro deocamdata este un exportator de deflatie, iar noi suntem importatori, avand in vedere ca principalele noastre relatii comerciale sunt cu zona euro.

Contextul intern are mai multe componente. In primul rand a venit o miscare fiscala care a dus la aceasta deflatie si a complicat capacitatea noastra de a estima exact unde se duce inflatia si care este cu adevarat cererea. Un alt element: Romania este a doua tara din Europa Centrala si de Est din punctul de vedere al inchiderii gap-ului. Tindem sa ajungem cu productia la potential, cu rate relativ inalte de crestere. Dar cred ca din punctul de vedere al cresterii salariilor suntem prima tara din regiune. Combinate, aceste lucruri ne spun ca cererea se va accelera si la fel si cresterea economica. Deci, pe de o parte avem o deflatie temporara care cere ca rata dobanzii de politica monetara sa nu fie prea inalta, iar accelerarea cererii ne arata ca dobanda nu trebuie sa fie nici prea jos. Totodata, in conditiile in care tarile dezvoltate, inclusiv zona euro si SUA, au rate de politica monetara aproape de zero, in timp ce in Romania este la 1,75%, teoretic, capitalurile ar trebui sa exploateze acest lucru. Ceea ce ne atrage din nou atentia ca rata dobanzii nu trebuie sa fie prea sus. Contextul este foarte complicat. Si peste toate aceste elemente a venit si o criza guvernamentala care a introdus o incertitudine suplimentara. Inainte de criza, mai degraba existau premisele pentru reducerea ratei dobanzii de catre Consiliul de Administratie al BNR.

Vorbiti despre o accelerare a cresterii economice.

Daca ne uitam la cresterea noastra economica din perioada 1990 – 2014, adica pentru un sfert de secol, rata medie anuala de crestere a PIB este de aproximativ 1,3%. |n SUA, aceeasi rata medie pe 100 de ani este de 3% in medie. “Este numai de 3% pentru ca nu suntem mai destepti de atat”, spunea Alan Greenspan, si pentru ca avem innascuta o trasatura care ne face sa ne grabim la mancatul prajiturii. Noi nu am investit suficient in anumite perioade de timp si cresterea economica a ramas la o medie cu putin peste 1%. Putem imparti aceasta perioada in trei. Prima etapa este 1990 – 1996, cand economia romaneasca a fost represata financiar. A urmat recesiunea puternica din 1997 – 1999. Economia si-a revenit in 2000 – Isarescu era prim-ministru atunci – si a progresat gradual pana in 2008. A doua mare perioada este 2000 – 2008, cand am fost invadati de capitaluri straine si economia a crescut cu rate mari – cred ca a crescut cu o rata medie de circa 6%. A venit apoi criza si din 2011 pana in prezent avem o crestere economica medie de 2 – 2,3%. Aceasta este cresterea economica a Romaniei daca nu se intampla sa fim invadati de capitaluri straine sau nu se impun represari financiare.

De ce avem o crestere de doar 2%?

Pentru ca in Romania, din 10 libertati pe care le masoara Heritage Foundation (libertatea monetara, fiscala, de afaceri, investitionala, de comert, financiara, a muncii, a proprietatii, libertatea fata de coruptie si cea data de cheltuielile guvernamentale), doua sunt foarte slabe: libertatea fata de coruptie si libertatea proprie­tatii. |n anii ’90 s-a produs un mare targ – cei care au avut capital politic l-au transformat in capital economic. Cei care aveau puterea politica atunci au preluat si puterea economica. S-a lasat libertatea politica, dar nu si cea economica. Drepturile de proprietate nu au fost clarificate (nici acum nu avem cadastru complet, de exemplu), iar privatizarile au fost amanate si foarte multi oameni au fost mentinuti dependenti de stat. Guvernul i-a platit ca sa nu munceasca, sa nu isi faca propriile afaceri si sa nu devina liberi economic. In 2005, publicul a inteles ca trebuie combatuta coruptia, dar eforturile nu au fost suficiente. Si ma refer la acel an pentru ca atunci Romania a urmat drumul corect. In aceeasi perioada, Ucraina, care evoluase mai bine decat Romania in privinta indicilor libertatii, a luat-o pe un drum gresit si a inceput sa ingradeasca tot mai mult libertatea economica. Acum ne uitam unde a ajuns Ucraina in 2014 si unde am ajuns noi.

Faptul ca am fixat tinte de aderare la euro de mai multe ori la rand, ratandu-le, a redus credibilitatea noastra si capacitatea de a face eforturi in aceasta directie

Romania datoreaza in mare masura progresul ei presiunii UE, NATO si FMI. Am intrat in NATO si in UE si a trebuit sa facem multe lucruri pe care capitalismul nostru de cumetrie nu le-ar fi facut, dar a fost fortat. In ultimii trei ani se vede clar ca s-a declansat o lupta impotriva coruptiei si DNA este varful de lance. Este foarte bine, dar trebuie sa intelegem si ca libertatea economica trebuie crescuta. Trebuie clarificate drepturile de proprietate. Altfel, degeaba este eficienta justitia in lupta anticoruptie, pentru ca lipsa libertatii economice alimenteaza coruptia. O alta problema este managementul companiilor de stat. Asa-numitul management privat nu functioneaza pentru ca, daca AGA este un minister si interfereaza cu managementul privat, nu mai avem management privat, ci unul exercitat de proprietari, care in cazul companiilor de stat sunt ministerele, adica politicul. Economia nu poate fi libera pana nu se taie total legatura dintre acest tip de finante furnizate prin diverse forme de rente si politic. Abia atunci ai capitalism.

Vor romanii capitalism? Intelegem ce inseamna?

Nu. Din pacate, romanii au inteles ca dupa 1989 a fost capitalism. Esecul politicienilor romani a fost tocmai ca nu au reusit sa instituie capitalismul, ci un capitalism de cumetrie – sintagma lui Ion Iliescu este foarte buna. Un capitalism de Dambovita, bazat pe coruptie si pe libertatea redusa a proprietatii. Romanii au ajuns sa identifice cu capitalismul toate esecurile cotidiene cu care se confrunta din cauza acestei constructii avorton, care nu este capitalism. Asta a facut ca in Romania, inainte sa se nasca un capitalism adevarat, sa se nasca sentimentul impotriva lui. De aceea cred ca noi nu am terminat ceea ce am inceput in 1989, iar ceea ce s-a intamplat in Piata Universitatii este o incercare de a duce lucrurile la capat. Si acesta este sensul in care trebuie sa mearga – sa creasca libertatea economiei, sa se reduca masiv coruptia si odata facute aceste lucruri se va institui ierarhia corecta in ceea ce priveste competentele. Acum, aceasta ierarhie este rupta, este intoarsa cu fundul in sus.

Economia nu poate fi libera pana nu se taie total legatura dintre acest tip de finante furnizate prin diverse forme de rente si politic. Abia atunci ai capitalism.

Oamenii nu investesc in educatie pentru ca nu vad o corelatie corecta intre investitiile in educatie de astazi si viitoarele lor venituri. Si atunci dispretuiesc acest efort, il considera inutil si intr-o anumita masura pe buna dreptate. Cresterea economica a mers asa incet pentru ca libertatea proprietatii si coruptia au ramas la niveluri nedorite – coruptia foarte mare si libertatea proprietatii foarte mica. S-a maximizat extragerea de rente rezultate din aceasta situatie. Rentele s-au maximizat si au aparut asa-zisii moguli si nu doar in presa, in toate industriile, scotand la iveala targul din 1989, cand capitalul politic s-a transformat in capital economic. Acest targ este vizibil in special prin coruptie. In loc de maximizarea cresterii economice au fost maximizate rentele. Asta se vede astazi. Sunt atat de vizibile coruptia si lipsa de libertate a proprietatii incat oamenii nu au mai suportat si procesul s-a continuat in strada din nou. Este continuarea fireasca a acelui lucru inceput in 1989 si neterminat.

Cum ne pregatim pentru zona euro?

In primul rand este un act democratic – dorim sau nu sa intram in zona euro? Se pare ca da. Guvernul trebuie sa spuna cand si cum, pentru ca vorbeste in numele unui popor care a ales un parlament. Trebuie sa convergi structural cu zona euro si reformele trebuie coordonate in asa fel incat sa elimine principala insuficienta structurala – faptul ca avem un nivel inalt de coruptie si libertate limitata a proprietatii. Cand vom avea rezolvata aceasta problema, competitivitatea Romaniei va creste. Avem exemplul Greciei, care a fost introdusa in zona euro pe criterii politice, insuficient de competitiva, si dupa 2008 a dat faliment. Nu folosim acest termen, dar de facto este un faliment. Unii spun ca in zona euro piata nu a fost in stare sa forteze Grecia sa convearga. Este o idee gresita si de sorginte neocomunista. Piata si-a facut datoria si a dat-o afara. N-am vrea sa intram in zona euro si sa fim rejectati pentru ca nu avem cu adevarat o economie de piata. Si atunci trebuie facut in asa fel incat sa creasca competitivitatea. E o greseala ca s-au stabilit termene de adoptare a euro – s-a pus caruta inaintea cailor. Faptul ca am fixat tinte de aderare de mai multe ori la rand, ratandu-le, a redus credibilitatea noastra si capacitatea de a face eforturi in aceasta directie. Faptul ca nu a existat o foaie de parcurs a fost pentru toti economistii si analis­tii dovada ca sunt doar vorbe.

Ce considerati ca ar trebui facut?

Dupa parerea mea, cea mai buna solutie ar fi sa cerem unui mare consultant un raport despre ce trebuie sa facem ca sa intram in zona euro intr-un anumit an si acesta va produce un blueprint, care poate fi discutat cu cativa oameni care au trait practic adoptarea euro in alte tari. Dar acest raport trebuie comandat si asumat de guvern. Pe de alta parte, cand intri trebuie sa fii sigur ca zona euro este coerenta si s-a facut ordine in aria fiscala. S-au facut eforturi in aceasta directie, dar daca ne uitam la deficite vedem ca Germania, Franta nu respecta tintele din pactul de stabilitate si crestere. Zona euro este o constructie pentru vreme frumoasa. Cand nu e furtuna, merge.