Camino de România S01E06 ‒ toamna asta stau acasă

Reading Time: 4 minute

De câțiva ani încoace, toamna mea e altfel: încep recrutările, șantierele sunt în toi și revin reprezentanții companiilor din concedii, iar asta înseamnă proiecte noi și provocări mai mari. Dar toamna asta stau acasă.

de Claudiu Butacu

Toamna, dincolo de noul an școlar și universitar, este anotimpul care anunță sectorul de construcții că mai e puțin din sezonul cald pentru a finaliza lucrările până vin temperaturile de îngheț, se toarnă ultimele betoane și se trece la finisaje. Acasă, în Bacău, se pregătește curățenia generală, perdelele și covoarele de vară spun la revedere și se trece la plapuma de frig. E mult de muncă, dar după o zi însorită asfințitul pictează trecerea dintre cer și orizont în nuanțe de roșu și portocaliu metalizat, lăsând frigul serii să ne adoarmă pentru ca a doua zi să ne gândim la ziua de ieri, să trăim clipa și să ne dorim apusul de mâine.

Tot toamna, în familia Butacu e motiv de bucurie. Odraslele sărbătoresc zilele de naștere, la diferență de o săptămână și patru ani. Primii 20 de ani i-am sărbătorit acasă cu familia și prietenii. Dar, de câțiva ani încoace, toamna mea e altfel: încep recrutările, șantierele sunt în toi și revin reprezentanții companiilor din concedii, asta înseamnă proiecte noi și provocări mai mari.

3 case, 3 orașe și 3 toamne diferite

Madrid 2012, Versailles 2014 și Dubai 2018 au însemnat toamnele din viața mea pe alte meleaguri. Alte apusuri, alte familii și alte provocări fără sarmalele de acasă și fără ploile lungi și interminabile din România.

În Spania au fost zilele calde și nopțile reci pe șantier, buzele crăpate și turele de noapte în echipa PRISPA m-au trezit la realitate, mi-au arătat ca toamnele pot fi și așa, stropi reci pe zi și câteva strănuturi, toamnă faină… dar nu ca la noi.

Franța a fost călduroasă, câteva ploi în ultimele zile de șantier și febră, 45 zile în Versailles și câteva apusuri văzute de la înălțime. Un drum lung cu mașina și mâncarea rece, nopțile nedormite și 17 zile de șantier continuu m-au făcut invidios. Un cer superb, azuriu, o bucurie la drumul de întoarcere, un premiu câștigat și o accidentare la fotbal cu germanii și toamna a fost frumoasă, dar nu ca la noi.

Toamna din Dubai a fost altfel decât mă așteptam: șantier cu furtuni și stricat macara și stivuitoare, cu pastile și răceli, cu naveta zilnică 150 km, uneori și drumuri extra, cu temperaturi de zici că exploda soarele și cu o echipă foarte tânără care și-a depășit limitele zi de zi! Am dat ce am avut mai bun din noi să intrăm în competiție alături de cele mai tari echipe din lume.

Unde era toamna cu cerul azuriu, asfințitul auriu și cu ploile frumoase? Într-o țară în care ploile sunt mai rare ca numărul mediu de cărți citite de un român pe an, în 20 de zile am avut parte de patru furtuni care ne-au oprit pe toți din lucru și ne-au obligat la reparații după efectele lor năucitoare.

Noaptea de 10 spre 11 noiembrie, ultima mea zi de 29 ani, a însemnat furtună de nisip și ploaie, evacuare de urgență și peripeții cu echipele de intervenție. Udați până la piele, oameni alergau în toate părțile, sirenele vuiau la maxim și cerul negru se uita la noi. Un tablou electric descoperit trebuia ferit de furtună, altfel riscam să nu mai intrăm în competiție. Asta a însemnat o mobilizare și un plan de bătaie dezvoltate pe moment cu Rareș și Corina, am avut câteva minute până să fim evacuați la zona de adunare, unde la miezul nopții câțiva zeci de colegi din celelalte echipe cântau la mulți ani în mai multe limbi, eu făceam 30 de ani, timp în care colegi dormeau pe unde apucau și familia mă aștepta la cazare să mâncăm două sarmale. Parcă aud crâșnetul nisipului dintre dinți, parcă văd prelata pe un colț de casă desprinsă și fluturând ca un drapel uitat în larg, timp în care materiale de șantier zburau dintr-o parte în alta de la vecinii noștri, vântul era năucitor și perdeaua de nisip te ținea captiv în deșert.

Toamna pe meleaguri străine arată altfel, nu e prietenoasă și ne-a întins multe capcane. Toamna asta sunt acasă!

Claudiu Butacu este președintele asociației EFdeN . Este absolvent al Institute of Energy Professionals în 2015 cu certificarea Professional Energy Manager și al Romanian Green Building Council în 2015 cu certificare Green Building Professional, Sustainability Manager (ECQA – Program LEAD SUS). Este reprezentantul României 2017 la World Energy Council în cadrul Future Energy Leaders 100 și a fost consilier în Ministerul Energiei.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 336 (15 octombrie – 15 noiembrie 2019). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.