Călin Crețu: „Poate provocarea cea mai mare a documentarului «Nopți Albe» este să îi aducem pe copii și adolescenți în cinematografe”

La 30 de ani de la cel mai glorios moment al fotbalului românesc, atingerea sferturilor de finală ale Campionatului Mondial de Fotbal din SUA, se lansează documentarul „Nopți Albe”, primul documentar de anvergură despre Generația de Aur a fotbalului românesc, realizat de Călin Crețu.

Călin Crețu a început să organizeze show-uri de standup comedy într-un pub din județul Arad, unde era și manager, devenind în scurt timp principalul promotor al fenomenului stand-up din jumătatea de vest a țării. De aici la impresariat a fost doar un pas, dublat și de cursuri de specializare, pe care le-a urmat în 2014. Din această pasiune s-a născut și compania Headline Management Agency, care în prezent deține un portofoliu de peste 30 de artiști, printre care se numără stand-up-erii Badea, Bordea și Micutzu.

Un parteneriat cu Loredana și Simion Apreutese, care dețin 50% din business, începând din 2023, a adus posibilitatea dezvoltării companiei în mai multe direcții și crearea unor proiecte importante, printre care se numără în prezent și Nopți albe, primul documentar de anvergură realizat în România despre Generația de Aur a fotbalului românesc și a României din acele vremuri.

Scopul documentarului este recrearea acelei perioade și refacerea filmului celor mai bune momente ale fotbalului românesc, cu ocazia aniversării a 30 de ani de la cel mai glorios punct, din 1994, atingerea sferturilor de finală ale Campionatului Mondial de Fotbal din SUA.

Documentarul va fi împărțit în două formate distincte, cu puncte comune: un film de lungmetrajpentru cinema, care va fi lansat la începutul anului 2024 și care va conține momentele de referință și un serialcu elemente extinse, care va fi lansat ulterior pe o platformă de streaming. 

Călin Crețu, producător general al documentarului „Nopți albe” ne-a vorbit despre cum a apărut ideea din spatele unui documentar despre fotbalul românesc și ne-a oferit detalii din culisele realizării filmului.

De unde a apărut ideea unui documentar despre fotbalul românesc? De ce acum?

E o idee care mi-a venit în urmă cu vreo trei ani, undeva pe la începutul pandemiei, când dintr-o dată totul s-a oprit pe plan profesional. Aveam mult timp liber în acea perioadă, așa că mi-am lăsat mintea să-și facă de cap. Dintre toate ideile apărute atunci, cea a documentarului despre Generația de aur a rămas constant vie și așteptam momentul potrivit pentru a o transforma în proiect. În curând se împlinesc 30 de ani de la performanța din SUA `94 care a scos în stradă milioane de români. Nu mai putem amâna momentul în care povestea acestei generații de neuitat să fie retrăită și dată mai departe peste generații. Așa s-a născut proiectul „Nopți albe”.

Când ați început lucrul la acest proiect și în ce stadiu se află?

La finalul anului trecut am decis împreună cu asociatul meu, Simion Apreutese, că e momentul să demarăm acest proiect. La începutul lui 2023 am început filmările și am identificat arhivele de la televiziuni, presă scrisă, arhive personale, FIFA, UEFA și oriunde mai putea exista o fărâmă de informație. În acest moment suntem în faza de premontaj și vom intra în curând în post-producție.

Care va fi conținutul acestuia și ce perioadă cuprinde?

Începem povestea în anii `80 și încercăm să observăm geneza generației de aur. Retrăim emoția meciurilor de la cele 5 turnee finale la care ne-am calificat în perioada 1990 – 2000. Intrăm în culisele acelor evenimente prin intermediul arhivelor foto-video, dar mai ales prin poveștile uimitoare ale protagoniștilor acelei perioade. Observăm în paralel cum a evoluat societatea la începutul anilor `90, schimbările prin care a trecut în urma revoluției și cum a devenit fotbalul cel mai important fenomen social al acelor ani. Încheiem într-o notă tristă, odată cu ratarea calificării din 2021, dar cu un mesaj optimist către generațiile tinere care pot prelua și reînvia spiritul de învingător al generației de aur.

Pe cine urmează să vedem și cum s-au desfășurat interviurile?

De la antrenorii Anghel Iordănescu și Emeric Jenei la eroii din teren -Hagi, Ilie Dumitrescu, Gică Popescu, Stelea, Răducioiu, etc., medicul Pompiliu Popescu și alți martori de seamă ai acelei perioade ca Ovidiu Ioanițoaia, Mircea M. Ionescu sau Radu Paraschivescu, toți au amintiri pe care le-au împărtășit cu noi în acest film. Interviurile s-au desfășurat în platoul special amenajat la studiourile Headline Management dar și „pe teren”: la Constanța, unde am filmat cu Hagi, la Barcelona cu Gică Popescu și chiar Coreea de Sud unde vom mergeîn curând pentru a filma două zile cu Dan Petrescu.

Care au fost cele mai dificile aspecte de producție în recuperarea acestei istorii?

Cred că partea de documentare a fost cea mai dificilă de la început până la final. Au mai existat și alte aspecte care ne-au mai pus probleme pe ici-colo, dar sutele de ore de imagini ce au trebuit vizionate minut cu minut au presupus o muncă deloc ușoară. Cele câteva sute de ore au devenit apoi zeci de ore ca la final să folosim secvențe de ordinul secundelor care nu însumează mai mult de o oră în documentarul mare, cel din cinema. A fost o provocare să aducem în acest proiect atât de multe legende ale fotbalului românesc. Mulți dintre ai au cariere importante, afaceri și viață personală, unii dintre ei departe de București sau chiar departe de România. Aici ne-a ajutat Ilie Dumitrescu foarte mult, el a fost liantul dintre noi și fotbaliști, ar fi fost foarte greu dacă nu imposibil să ajungem aici cu proiectul fără implicarea lui.

Cu ce este diferit documentarul Nopti albe față de alte materiale realizate de-a lungul timpului pe subiect?

Este prima dată când avem toată această poveste spusă cap-coadă, interviurile cu eroii acelei perioade și imaginile de arhivă adunate din toate sursele existente. Nopți albe aduce o paralelă extinsă între fenomenul social creat în jurul fotbalului și contextul social de atunci prin marcarea cu imagini a evenimentelor istorice din acea perioadă (Revoluție, Mineriadă). Dar și a procesului de democratizare prin care treceau românii după `89 (cum arătau, cum se îmbrăcau, cum sărbătoreau victoriile, cum urmăreau meciurile în spatele blocului, trecerea de la tv alb-negru la cel color și multe altele). Transpunerea cinematică a acestor elemente de mare interes național într-o singură peliculă oferă filmului unicitate și originalitate.

Ai declarat că inițiativa acestui proiect are la bază pasiunea ta pentru fotbal. Când ai descoperit fotbalul și care sunt cele mai dragi amintiri legate de acest sport?

Am descoperit fotbalul când aveam 6-7 ani, mă ducea tatăl meu la meciuri. El mi-a sădit pasiunea pentru fotbal și țin minte cum trăiam amândoi cu sufletul la gură fiecare meci al „Bătrânei Doamne”. Cele mai dragi amintiri sunt legate de acele momente unice trăite în tribună alături de tata, care au rămas și acum la fel de vii în sufletul meu.

Transmit și eu mai departe această pasiune fiului meu, Călin jr., alături de care merg la toate meciurile echipei UTA. Facem asta de câțiva ani deja și pot spune că nu există bucurie mai mare decât cea pe care o trăim pe stadion când câștigă echipa favorită. Îmi doresc ca experiența vizionării documentarului „Nopți Albe” să dea ocazia și altor părinți de a transmite mai departe această pasiune care poate genera amintiri de neuitat.

Cum ai trăit tu acele „nopți albe” de bucurie, când tricolorii au adus românilor cele mai puternice emoții și rezultatele după care, de ani de zile, tânjim? Ce îți amintești din acea perioadă?

Primele amintiri le am de la campionatul mondial din Italia 1990, aveam 8 ani pe atunci. Colecționam stickere cu fotbaliști și asta ne ocupa tot timpul pe vremea aia. Între meciuri ieșeam cu băieții la bloc și făceam schimburi de dubluri. În ’94 am trăit mult mai intens campionatul. Eram la țară, la verișori și am ieșit în stradă după meciurile cu Columbia și Argentina. Deși eram într-o comună mică, localnicii erau în fața Primăriei, sărbătoreau ca în orașele mari. Meciul cu Suedia nu-l voi uita niciodată. Mi-am tras o pătură pe cap să nu mă vadă verișorii plângând. Am plâns cot la cot cu Răducioiu, care țin minte că era devastat. Toți erau devastați, dar parcă imaginea cu el prăbușit la pământ mi s-a întipărit cel mai tare în minte. Am ieșit în stradă și după acel meci…

Barajul cu Slovenia din 2001 l-am prins în căminul studețesc la Timișoara. Stăteam în 22C, cel mai nenorocit cămin din complex pe vremea aia. Am ieșit să văd meciul la o colegă care stătea în chirie și avea TV Samsung. M-am întors după miezul nopții în complex și țin minte că arăta ca după război. Era o liniște dubioasă și din când în când mai auzeam câte un răcnet puternic sau o sticlă care ateriza de la etaj pe trotuar. Aleea dintre cămine era împânzită cu sticle sparte, borcane cu zacuscă sau dulceață sparte pe trotuar și pe pereții căminelor, câteva televizoare, saltele și chiar un frigider aruncat de la etaj zăceau în fața căminului 22.

Crezi că un astfel de proiect era așteptat?

Nu știu în ce măsură așteptat, cât meritat și necesar. Încă avem ocazia să ne bucurăm de mărturiile celor care ne-au scos cu milioanele în stradă de fericire și le putem oferi în schimb, în semn de recunoștință, acest tribut adus Generației de aur. Sunt convins că și cei care nu-l așteptau sau nu s-au gândit la el se vor bucura de „Nopți albe” ca de un monument ridicat și dedicat celei mai frumoase perioade de până acum a fotbalului românesc.

Cum te aștepți să fie primit de tinerii care au auzit de Hagi, Popescu sau Balint de la părinții sau bunicii lor?

Încă de la început documentarul a fost scris și regizat în așa fel încât să le capteze atenția și celor tineri. Poate provocarea cea mai mare în acest proiect este să îi aducem pe copii și adolescenți în cinematografe. Aici depinde și de părinți și sperăm să contăm pe ajutorul lor pentru a putea lăsa moștenire această poveste frumoasă generațiilor viitoare.