Bucharest, not Budapest

Reading Time: 3 minute

Lazslo Diosi incepe conversatia glumind si spune ca a ajuns la Bucuresti, in 2005, cu avionul. Nu este strain de capitala Romaniei, prima data a venit in 1977, cu parintii, dupa cutremur, cand avea doar 10 ani. De atunci a mai trecut prin Romania. Iar in mai 2005 a venit la Bucuresti ca sa preia managementul bancii OTP, care achizitionase in 2004 RoBank. Nu se gandea ca va ajunge tocmai aici. “Inainte am fost CEO pentru a doua mare banca din Ungaria, K&H Bank, fiind responsabil cu retailul. Si cautam o misiune noua. Cand am facut o strategie personala pentru o noua provocare, nici nu ma gandeam la Romania. Ma gandeam ce frumos ar fi sa fiu expat, pentru ca niciodata nu fusesem, am lucrat numai cu expati, ma gandeam ca e viata, munca relaxata, program 9-17.” Se gandea la grupul OTP, stia ca a inceput sa dezvolte reteaua internationala si la lucrurile pe care le stia despre piata internationala, despre managementul de subsidiare care pot fi utile pentru grup. In martie 2005 am fost la un interviu cu seful gupului, intr-o luna am fost chemat si au spus, da, mergeti in Romania. “Nu am specificat bine directia, cand ma gandeam sa fiu expat. Pe 7 mai 2005 am ajuns la Bucuresti, dupa ce am calatorit mult in Europa, Grecia, Anglia Spania, Polonia. Prima zi in Bucuresti a fost «pfff». Stateam la Howard Johnson, am iesit pe strada si am fost socat. De la hotel m-am plimbat pana la Universitate, m-am intors si m-am inchis in camera si ma gandeam ca trebuie sa supravietuiesc. Asta a fost prima impresie.” Venise cu misiunea de a dezvolta businessul de retail de la zero, seful de la Budapesta ii spusese: “Te duci acolo si dupa aia vom vedea”. Inainte fusese responsabil de 2.000 de oameni pe partea de dezvoltare de produse. Aici, cand a venit, la primul etaj erau zece colegi. “Trebuie sa ne dezvoltam banca. Cum? Am chemat directorul responsabil de carduri. Am intrebat de cote de piata. Au spus zero. De ce? Pentru ca nu avem carduri. Cate ATM-uri avem? Zero. Cate produse? Nu avem. Asta era in 2005. In februarie – martie 2006 aveam deja tot. Am inceput cu produse traditionale, cu retea de bancomate, carduri, internet banking. Tot pana in martie 2006.” Acum, Bucuresti a devenit acasa. Cultura locala este foarte apropiata de el si din aceasta cauza nu a mai “scapat” de aici. “Dupa prima noapte am inceput sa fiu foarte bine, cultura noua pentru jumatate de an a fost o experienta foarte OK, m-am simtit ca renascut. Am calatorit mult in primii doi ani toata tara, nu am fost in doua locuri: Maramures si Delta. Toti turistii merg acolo. Nu vreau sa fiu «turist». Am timp sa calatoresc acolo daca vreau. Am venit fara prejudecati. Am fost foarte deschis pentru cultura locala, cred ca asta este secretul pentru un expat. Sincer imi place”, spune Diosi. Acasa a devenit acum Bucurestiul, pentru ca aici petrece majoritatea timpului. Si, dupa acesti ani de cand este aici, nu se mai simte expat. Si nici nu mai vrea sa plece in alta parte sau sa o ia de la capat, pentru ca a devenit parte a culturii locale. “Cand ma intorc la Budapesta e natural, cand ma intorc la Bucuresti ma simt ca am ajuns acasa. Imi place sa fiu aici. Imi plac oamenii, tara, cultura. Daca pot, voi sta aici”, spune Lazslo Diosi. Citeste si: <a href=”http://www.revistabiz.ro/un-italian-la-bucuresti-1449.html”>Un italian la Bucuresti</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/olandez-dar-fericit-aici-1448.html”>Olandez, dar fericit aici</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/uimit-de-romani-si-dupa-30-de-ani-1447.html”>Uimit de romani si dupa 30 de ani</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/drumul-din-haifa-la-bucuresti-1445.html”>Drumul din Haifa la Bucuresti</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/mexicanul-pierdut-in-romania-1444.html”>Mexicanul pierdut in Romania</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/din-olanda-spre-romania-cu-dragoste-1443.html”>Din Olanda spre Romania, cu dragoste</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/ei-au-ales-romania-1442.html”>Ei au ales Romania</a>