BizRemote. Mircea Cărtărescu: „Trăiesc a doua catastrofă naturală memorabilă din viața mea”

BizRemote. Mircea Cărtărescu: „Trăiesc a doua catastrofă naturală memorabilă din viața mea”

Pentru artiști, spectrul crizei declanșate de pandemia COVID-19 se transformă într-o tragedie care afectează deopotrivă viața și activitatea. Scriitorul Mircea Cărtărescu ne-a declarat că „dacă situația se prelungește și urmează criza economică globală prezisă de economiști, vom vedea un faliment dramatic al instituțiilor culturale și o teribilă decădere a artelor și artiștilor”. 

Cum v-a afectat activitatea epidemia de COVID-19?

Noua situație mi-a afectat viața, nu doar activitatea. După cutremurul din 1977, trăiesc acum a doua catastrofă naturală memorabilă din viața mea. Startea de urgență, izolarea, sentimentul de pericol și de precaritate a lumii din jurul meu le resimt ca pe o mare sursă de stres. Timpul s-a lungit, mi se pare că de luni de zile sunt închis în casă, departe de prieteni și de zgomotul vieții. Mă simt practic ca la pușcărie.

Ce efecte are actuala situație asupra actului cultural?

Catastrofale. Artiștii au fost mereu fragili economic (”poezie, sărăcie”, scria Eminescu), chiar și în condiții de normalitate. Acum sunt mai vulnerabili ca oricând. S-au suspendat spectacolele de teatru, concertele, s-au închis cinematografele și sălile de expoziții. Au dispărut festivalurile și târgurile de profil, naționale și internaționale. Sunt vremuri grele și pentru scriitori, oricum loviți de reducerea lecturii și a pieței cărții în lumea actuală. Dacă situația se prelungește și urmează criza economică globală prezisă de economiști, vom vedea un faliment dramatic al instituțiilor culturale și o teribilă decădere a artelor și artiștilor. Va fi păcat, fiindcă ei singuri mai aduc un strop de frumusețe pe lume.

Ce planuri aveți pentru perioada următoare în plan profesional? La ce lucrați acum?

Deocamdată încerc să mă adaptez vremurilor, care nu sunt prielnice meditației și scrisului. Mi se pare mai important acum să fiu alături de oameni, să încerc să ajut, decât să scriu. Voi publica la toamnă o a doua ediție a ”Melancoliei”, îmbogățită cu două povestiri inedite, și un volum de publicistică literară despre scriitorii pe care i-am cunoscut. În rest stau în casă, mă informez, încerc să profit de anormalitate ca să înțeleg mai bine normalitatea, adică viața, lumea și pe mine însumi.

Care credeți că vor fi efectele pe termen mediu și lung ale actualei situații asupra societății românești în particular și asupra lumii în general?

Nu sunt Mafalda (cum cred că nu e nimeni în acest moment), dar cred că pandemia actuală va dura considerabil, poate dincolo de vară, și ne va rămâne mereu în memorie. Dincolo de frică, de contaminare și moarte, vor fi consecințe economice serioase, o recesiune globală, poate. Psihologic, oamenii se vor schimba. Vor ezita multă vreme să mai dea mâna sau să se mai sărute prietenește când se întâlnesc pe stradă. Vor da mult mai mare atenție igienei personale ca până acum. Sper că și orașele vor deveni mai curate, sistemele medicale mai eficiente, oamenii mai cooperanți unii cu alții și mai empatici.

Care este, în viziunea dumneavoastră, rolul artistului în astfel de perioade?

”Când armele vorbesc, muzele tac”, spune dictonul. Iar noi suntem acum în război, chiar dacă nu cu o armată sau o țară, ci cu un dușman nevăzut, cum spunea ieri președintele Franței. Artiștii trebuie în primul rând să supraviețuiască, la fel ca fiecare om. Și e greu în condițiile în care nu mai pot cânta, juca, performa, lucra în atelier sau scrie. Aștept revenirea la normalitate ca să revină și minunea artei în viața noastră.