fbpx
Resurse umane

Mădălina Uceanu: „COVID-19 sau depresie, care ar putea lovi mai tare?”

Scris de Ovidiu Neagoe
Mădălina Uceanu: „COVID-19 sau depresie, care ar putea lovi mai tare?”

Supermarket, miercuri, 25 martie, ora 10.00, adică cu două ore înainte de ora de început a interdicției de circulație liberă. Magazinul plin, toți angajații văzându-și liniștiți de treabă, aranjând marfa pe rafturi, făcând curățenie, glumind, o oază de normalitate

De Mădălina Uceanu

Mersul la cumpărături rămâne zilele astea una dintre puținele situații care amintesc de viața normală, înainte de COVID-19. Mă uit cu admirație și speranță la cei care lucrează zilele astea, rușinându-mă parcă de fricile mele cu care negociez înainte de fiecare ieșire din casă, toate alese cu grijă, doar când e necesar și nu am altă soluție. M-a cuprins un fior rece la gândul că am căpătat un fel de a ne feri unii de alții (de altfel dovada bună a faptului că lumea a luat lucrurile atât de în serios cât era necesar) care ar putea rămâne încă așa ceva timp după ce vom fi trecut de pandemie. Și mi-am dat seama ce mi-a dat un gol în stomac zilele astea: răul pe care l-am putea scoate la suprafață, sub justificarea măsurilor de precauție.  La ieșirea din magazin, un domn care trecea pe stradă a fugit către mine să mă ajute să mă lupt cu cele două pungi pline și să le pot pune în mașină. Avea mănuși, e drept, dar n-a ezitat să facă un gest frumos și uman, ceea ce a liniștit brusc golul în stomac.

După două săptămâni de izolare în care au curs veștile rele și anunțurile despre companii care își reduc activitatea, mă întreb cum vom face față psihic acestei perioade. Și, pe lângă conștientizarea riscurilor de îmbolnăvire, mă întreb dacă facem ceva eforturi să conștientizăm riscurile de depresie. Guvernul a pus în aplicare deja niște decizii justificate și drastice vizavi de libera noastră circulație. Dar gândurile și felul în care reacționăm fiecare dintre noi sunt doar responsabilitatea noastră și cred că e momentul să ne ocupăm cu mare atenție de ele.

Cei din Generația X ne mai amintim încă de limitările comunismului și nu ne temem de lipsa de hrană, e încă abundentă față de cum știm noi că se putea totuși trăi. Însă cred că e mai util să ne amintim și de felul în care ne temeam de vecinul de alături, de rapoartele făcute de acesta „la partid” și să încercăm să evităm să ne transformăm toți în „vecinul”, ușă-de-biserică și lipsit de orice formă de empatie.

Chiar și la nivelul companiilor, cred că e bine să înnăbușim „vecinul” oriunde îl vedem și să înțelegem că de data asta chiar suntem toți în aceeași oală, criza asta ne lovește pe toți, în același timp, iar cea economică este chiar mai periculoasă și urmează să își arate colții din ce în ce mai acut. Zilele acestea, cei care au mult de lucru sunt psihologii și avocații, primii încercând să ne ajute să ne ținem în mână fricile, iar cei din urmă să restructurăm sau închidem businessuri. Ca să nu mai menționăm medicii și personalul medical, al căror efort sper că vom avea înțelepciunea să nu îl uităm și când va fi trecut criza. Sper să îi păstrăm la statutul de eroi și să ne întrebăm câți dintre noi am fi vrut să fim acum, azi, în locul lor. Cred că ne-ar putea da o lecție despre umanism și curaj și despre cum să facem să ne ținem mințile întregi.

Așa că, înainte să ne plângem că e greu, să ne uităm puțin în jur și să vedem că sunt oameni care își asumă riscul de a merge la muncă zilnic, evită să se plângă de teamă că va veni curând o restructurare, care nu își pot permite să nu aibă un venit. Când ni se pare că e greu în casă, să ne amintim că avem totuși o sursă de venit și că suntem încă între „răsfățații” care pot sta acasa. Însă, cred că suntem datori nouă tuturor să nu stăm cu mâinile în sân, ci să ajutăm cât putem: pe ceilalți, să rămână întregi la minte, să își păstreze optimismul, să încerce să găsească soluții, să se reinventeze, pentru o lume care sigur nu va mai fi la fel cum a fost și în care cred că singura noastră șansă este să ne vedem ca un tot și nu separați.

Ca să păstrez totuși o perspectivă realistă și optimistă, am reluat lectura cărții mele favorite: „Omul în căutarea sensului vieții” – Victor Frankl.

“When we are no longer able to change a situation, we are challenged to change ourselves.”
― Viktor E. Frankl, Man’s Search for Meaning

Mădălina Uceanu este Managing Partner la firma de recrutare, executive search și consultanță în resurse umane, Career Advisor

Publicat la data de: 26-03-2020