fbpx
Resurse umane

Cosmin Alexandru: Echipele au devenit virtuale dar membrii lor, nu

Scris de BizTeam
Cosmin Alexandru: Echipele au devenit virtuale dar membrii lor, nu

Am lucrat în perioada asta, online, cu echipele de management ale câtorva clienți. Presiunea supraviețuirii businessului e uriașă, pentru toată lumea. La fel și presiunea soluțiilor urgente.

Text de Cosmin Alexandru

Tocmai din pricina asta, poate mai mult ca oricând, contează felul în care membrii echipei de conducere interacționează unii cu alții și creează rezultate împreună. Iar tranziția abruptă în mediul online creează provocări noi. Aș semnala trei, a căror înțelegere sper să ajute.

1. Pierderea

Toți am suferit în ultimele două săptămâni pierderi uriașe. Nu mă refer la pierderea cuiva drag, sper să putem evita asta cât mai mult și cât mai mulți, ci la ceea ce e deja pierdut. Fiecare dintre noi a pierdut un proiect, un vis, o idee, un contract, un job, o speranță sau o proiecție de viață. Pandemia ne-a lovit brutal pe toți și ne obligă pe toți să ne regândim viitorul personal, al familiei, al profesiei etc.

Pierderea asta nu se poate nici ignora, nici comprima. Nu poți cere nici de la tine, nici de la ceilalți să funcționeze, să producă soluții, ca și cum pierderea asta nu există. Că suntem conștienți sau nu de ele, mai toți trecem prin câteva etape asociate pierderii: negare, furie, negociere, depresie, acceptare și creearea unui viitor mai bun.

Într-o echipă, aș zice aproape în orice echipă zilele astea, diferiți membri vor fi în etape diferite. Conflictele dintre ei nu vor veni în primul rând din diferența de opinii, ci din diferența de etapă.

E important ca cel care conduce echipa să înțeleagă subiectul ăsta și să creeze un spațiu de discuție pentru el pentru ca oamenii să se simtă incluși în conversație de unde e fiecare. Nimeni nu poate trece prin pierdere în câteva zile.

2. Condiționarea

Când intrăm în zoom/teams/skype ne afișăm chipul și ne oferim disponibilitatea de participare la întâlnirea virtuală. În spatele nostru însă, uneori metaforic alteori fizic, sunt constrângeri de tot felul: copii care vor mereu câte ceva, alți membrii ai familiei care au propriile nevoi de lucru, vești îngrijorătoare despre apropiați ai noștri, știri care ne generează confuzie sau furie etc.

Când intrăm în întâlnirea virtuală, intrăm cu toate condiționările noastre. Ce e important de ținut seama e că ele sunt foarte diferite de la unul la altul. A sta în casă singur nu e totuna cu a sta cu un copil, care e foarte diferit de a sta cu doi sau cu trei. A avea lângă tine rude mai în vârstă e diferit de a-i ști la distanță. A locui la bloc, față de a locui la curte. Și tot așa.

În întâlnirile față în față, prezența tuturor în același loc uniformizează, estompează aceste diferențe, dă sentimentul că avem în comun mai mult decât avem diferit. Mediul online păstrează diferențele de acasă intacte, deși ele nu sunt percepute deloc în mod direct, pe ecran, iar ele ne condiționează masiv calitatea participării.

Mulți dintre cei care intră acum în câteva întâlniri virtuale pe zi nu mai sunt aceeași (fizic, mental și emoțional) cu cei care intrau în câteva întâlniri pe zi la birou.

3. Așteptarea

Fiecare dintre membrii unei echipe e cumva forțat să-și creeze o așteptare despre cum va arăta viitorul echipei din care face parte. Spuse sau nespuse, așteptările astea pot fi foarte diferite, pentru că pleacă de la premize diferite: pe fiecare criza ne-a prins într-un moment diferit – de planuri, de resurse, de constrângeri.

Când liderul echipei propune acum o destinație și cere angajamentul urgent și fără rest al echipei, reacțiile vor fi destul de diferite față de cum erau înainte de pandemie. Conștient sau nu, membrii echipei vor introduce în reacțiile lor semnificativ mai multă teamă, incertitudine și neîncredere. Nu e nimic intenționat, deci nu merită o reacție ca și cum ar fi.

Managementul așteptărilor devine acum încă și mai mult o funcție de inteligență emoțională și tact decât de putere coercitivă și imperativă.

Deși e criză și urgența e cuvântul de ordine, cred că rezultatele cele mai bune și mai rapide le vor obține acum echipele din business care-și vor putea gestiona cel mai bine grija și înțelegerea în interiorul echipei. Ele vor fi principalele surse ale rezilienței și succesului.

Cosmin Alexandru este Partner la Wanted Transformation Consultancy și Decan al The Entrepreneurship Academy.

Publicat la data de: 27-03-2020