Centrul European pentru Prevenirea Adictiilor cere politici de sănătate publică pentru a trata adicția pentru jocurile de noroc

Centrul European pentru Prevenirea Adictiilor cere politici de sănătate publică pentru a trata adicția pentru jocurile de noroc

Adicția este o problemă de sănătate și trebuie tratată cu politici publice construite pe studii de specialitate, iar măsurile de combatere și prevenție trebuie să fie centrate pe persoane, nu pe factorii externi. Altfel spus, problema pe care noi, ca societate, o avem de rezolvat nu este eliminarea din viața noastră a tuturor elementelor care ne pot da adicție, ci identificarea motivelor interne care dau dependența respectivă.

Pornind de la tendința întâlnită în ultima vreme în social media și în discursurile clasei politice de a cere interzicerea jocurilor de noroc, CEPA România atrage atenția că adicția este o problemă de sănătate publică, iar România are acum șansa de a vorbi despre adicție în cunoștință de cauză și de a identifica, alături de specialiști, măsurile necesare pentru a combate orice timp de dependență.

Astăzi vorbim despre jocurile de noroc, dar o problemă reală pentru sănătatea societății o reprezintă dependența de fast-food, de telefoanele mobile, de shopping, de rețelele de socializare, de nicotină, alcool sau pornografie. Toate sunt legale și toate pot avea efecte nocive asupra sănătății. Mergând pe logica ultimelor luni, soluția ar fi să le interzicem pe toate, pentru că ele reprezintă “ispite” și au un risc ridicat de adicție. Putem limita prin lege folosirea telefoanelor mobile doar pentru că suntem dependenți de rețelele de socializare, de site-urile de shopping, de imaginile perfecte?

Adicția nu se tratează eliminând obiectul care dă dependență, ci învățând cum să folosim acel obiect în mod responsabil, în favoarea noastră.

Orice societate democrată și sănătoasă protejează minorii de factori care le pot afecta dezvoltarea. Este perfect normal și sănătos să nu există jocuri de noroc, țigări (vape), alcool sau pornografie în apropierea școlilor. Dar, în același timp, clasa politică ar trebui să se aplece mai mult asupra protecției minorului, asupra asigurării unei educații potrivite. Toți specialiștii în probleme de adicție consideră că educația reprezintă cheia prevenției și combaterii unei adicții. Orice altă măsură care nu pornește de la acest principiu și care se bazează doar pe “interzicere” și pe “fructul oprit” nu va obține decât efectul contrar.
Adicția este o problemă medicală, nu distanța de 1 km față de locul în care își poate cumpăra o sticlă de băutură sau un pachet de țigări sau față de sala de joc îl va împiedica pe un consumator să devină dependent sau pe dependent să se lase. Când veți înțelege acest lucru, veți reuși să vorbiți despre adicție ca despre un fenomen care trebuie combătut prin măsuri reale, prin suport real, nu prin interzicere și cenzură. Când un dependent are o nevoie, va face orice pentru a-și acoperi acea nevoie. Și, din păcate, există o piață neagră, necontrolată, spre care se va îndrepta. Iar piața asta va crește, la fel cum vor crește și problemele dependenților.

Sigur, în ani preelectorali este ușor să anunți măsuri cu impact social, să anunți că vrei să rezolvi dramele unor dependenți, dar prevenția înseamnă să afli care sunt traumele și nevoile care au dus la aceste dependențe, iar combaterea înseamnă să elimini acele neajunsuri sociale, se arată în comunicatul asociatiei CEPA.

Photo 3859055 © Bens1 | Dreamstime.com