Artizanul poveștilor 3D

Artizanul poveștilor 3D

La doar 26 de ani, Ovidiu Toader este un sculptor care și-a creat propriul stil. Este genul de artist ale cărui lucrări vorbesc. Nu doar despre autorul lor, care poate fi deja recunoscut în opera sa, ci își spun și propriile povești.

Una dintre sculpturile artistului, poate cea mai recenta dintre ele, vorbește despre revista Biz și despre oamenii care împărtășesc spiritul revistei noastre. Este vorba despre trofeul acordat premianților din cadrul Galei Biz 18 ani, un obiect unicat, simbol al aspirațiilor înalte, al dorinței de a crește în fiecare zi și al curajului de a fi primul într-un anumit domeniu, deschizător de drum. Atât designul, cât și execuția trofeului poartă semnătura lui Ovidiu Toader, care ne vorbește în interviul pe care ni l-a acordat despre bucuriile și provocările unui tânăr artist.

Cum ai defini stilul artistic pe care îl abordezi? Care sunt temele pe care îți place să le abordezi în sculptură?

Am ales sculptura conceptuală. Caut ca obiectele pe care le creez să spună o poveste, să aibă un subiect. Nu doar să fie frumoase, ci să transmit un mesaj. În ceea ce privește temele, cel mai mult urmăresc o zonă mistică, de energie spirituală. Încerc să pun în valoare puritatea omului. Să mă trezesc pe mine și pe cei din jur din monotonie. Mă intrigă misticul unicornului. O făptură inventată, pentru a lumina oamenii, pentru a-i îndrepta spre puritate, spre o ordine. În trecut, era un motiv mult mai mult exploatat în artă și privit cu mai mult respect. Era reprezentat ca o făptură modestă, dar având acea săgeată mereu îndreptată spre cer, îndemnând omul să privească spre înălțimi, să fie curat și blând. Se spunea că nu vei vedea niciodată unicornul dacă nu vei fi blând și curat spiritual. Prin arta mea, urmăresc frumosul. Ocolesc urâtul și nu știu pentru ce aș pune ceva urât sau iritant în sculptura mea.

Care sunt materialele care te ajută cel mai mult să te exprimi?

Când am venit la facultate, am văzut că exista o secție pentru metal și mi-am spus că asta e pentru mine. Am considerat că dacă reușesc să îmblânzesc metalul, care este cel mai dur dintre materiale, mă voi descurca și cu materialele mai ușor de prelucrat. A fost poate o provocare… Metalul m-a atras foarte mult. Este un material pe care trebuie să îl asculți. Trebuie să îl lași să te coordoneze. Dacă iei acum o coală de metal, ea se îndoaie într-un anumit fel. Are o sinuozitate proprie. Îți dictează puțin cum vor merge lucrurile în proiectul tău artistic. Simt că am un dialog cu acest material, de aceea îl prefer și l-am utilizat și în cea mai complexă lucrare a mea, lucrarea de licență. Am realizat atunci o sculptură în inox, reprezentând nașterea unicornului, care astăzi este expusă la Teatrul Național din București.

Cât de greu este pentru un tânăr să se întrețină din artă în România?

Mie mi-a luat șase ani. Asta ca să mă întrețin exclusiv din munca de artist. Primii bani, însă, i-am câștigat în facultate. Am lucrat în diferite ateliere de design, de la ateliere de plexiglas la ateliere de piatră. Aveam nevoie de bani, ca să-mi plătesc facultatea. În primul an, am studiat la taxă. Această experiență s-a dovedit, însă, foarte utilă. Așa am învățat foarte multe lucruri despre materiale și despre utilajele cu care le prelucrezi. În plus, și azi mai păstrez legătura cu oamenii din atelierele respective. Am rămas în relații bune și îmi oferă posibilitatea de a lucra uneori la proiecte personale în atelierele lor. Până la urmă și ăsta este un “talent” pe care trebuie să îl deprinzi. Să înveți să te descurci cu resurse limitate, pentru a realiza lucruri frumoase. Cred că un tânăr se poate descurca și doar cu un ministudio și cu câteva instrumente. Machetele ți le poți face și din hârtie. Iar cu ele, poți convinge pe cineva să îți finanțeze proiectul. Sigur, există persoane care fac un business din nevoia artiștilor tineri de a câștiga bani. Oferă prețuri mici pentru lucrări sau cer să nu fie semnate, pentru a le duce mai departe și a le semna de altcineva. E nevoie de răbdare, ca să găsești partenerii potriviți.

Apropo de nevoia de finanțare a tinerilor artiști. Cum e comunitatea voastră, cum resimțiți competiția dintre voi?

Cred că fiecare artist are drumul lui și nu avem cum să ne împiedicăm unii de alții. În facultate, primim o educație. Facem și filosofie, și estetică, și istoria artei. Fiecare artist are o gândire diferită, în stilul lui de viață și în opera lui. Dacă ești un artist care și-a descoperit drumul, nu ai cum să ai temeri că intervine cineva în proiectul tău sau că îți “fură” finanțarea.

Unul dintre cele mai bune lucruri pe care mi le-a adus universitatea sunt oamenii pe care i-am cunoscut. Am avut colegi foarte buni, cu care cred că voi rămâne prieten pe viață. La masterat mai ales, eram un grup foarte interesant. Se nășteau discuții foarte intense între noi. Acum, după absolvire, îmi place când ne adunăm, să lucrăm împreună la diferite proiecte.

Cum ai defini succesul unui artist? Tu ce îți dorești din punct de vedere artistic?

Pentru moment, succesul ar fi să am atelierul meu și timpul necesar pentru a da formă gândurilor mele, în fiecare lună. Să nu mai alerg după toate lucrurile acestea de întreținere. După materiale. Să îmi permit să le iau pe toate în aceeași zi. Apoi, îmi doresc un dialog cu publicul meu. Lucrez foarte mult, să le arăt oamenilor ceva interesant, dar simt nevoia unui recul. Să primesc o informație din partea privitorului. Într-un fel, să fiu și eu hrănit cu informația pe care am oferit-o. Reacțiile oamenilor care îmi văd lucrările mă ajută să mă dezvolt. Eu spun povești prin sculpturile mele. Îmi doresc să mi se răspundă. Să am parte de un dialog. Cred că orice artist își dorește să audă acele vorbe șoptite, secrete, pe care le rostește publicul cu privire la opera sa.

Care sunt proiectele și planurile tale de viitor?

În ultima perioadă am purtat discuții cu mai multe galerii și vor urma câteva expoziții. Voi expune patru piese la Art Factory, în luna octombrie. Tot în octombrie, voi participa și la Ediția a XI-a a Salonului Metalului. De asemenea, pregătesc o expoziție personală, la Galateca, unde voi expune piese inspirate dintr-o călătorie de trei luni în India, pe care am făcut-o în acest an. Va fi o expoziție de sculptură neobișnuită, pentru că lucrările sculptate în diferite materiale se vor împleti cu materiale foto, video și cu sunet. În perspectivă, mi-ar plăcea foarte mult să predau în cadrul unui atelier de sculptură sau modelaj, pentru copii. Îmi place să lucrez cu cei mici, dar și cu adolescenții. Îmi doresc să fac acest lucru cel puțin într-o școală de vară.

Portofoliul sculptorului Ovidiu Toader numără zeci de lucrări. De câteva dintre ele, artistul este în mod special mândru,  în frunte cu Nașterea Unicornului, cea mai complexă sculptură a sa. Abilitatea de a îmblânzi metalul, curajul de a combina materiale diferite și talentul de a transmite mesaje prin sculpturi sunt atuuri ale artistului dovedite prin toate aceste lucrări, pe care vi le prezentăm și dumneavoastră.