Arhitectul stării de bine

Arhitectul stării de bine

Pentru Sergiu Nedelea, meseria de somelier s-a transformat într-o pasiune mistuitoare. Cursurile de profil au fost doar primul pas, fiindcă studiul individual și practica zilnică sunt esențiale. Plus deschiderea de a experimenta continuu.

Cum a evoluat piața românească a vinului în ultimii ani? S-au schimbat obiceiurile de consum?

Piața românească a evoluat poate încet, dar sigur și consistent, în direcția alinierii la standardele și tendințele de consum ale lumii civilizate. Cu numai două decenii în urmă, preferințele majorității consumatorilor se îndreptau către alb și către dulce. În prezent balanța începe să se încline către sec, în mod evident și către roșu, mai încet, dar hotărât. Cât privește rosé-ul, acesta a câștigat un important segment de consumatori. Foarte mult în evoluția pieței contează interacțiunea dintre consumatorul autohton și piețele de consum din țările cu tradiție vitivinicolă. Excursiile, deplasările de serviciu, primirea de oaspeți din aceste țări ușurează evoluția în direcția bună.

Prin ce împrejurare ați devenit interesat de vinuri și cum ați devenit somelier?

În anii ’90, lucram la vestita Cramă Seciu, importantă locație de turism din Dealu Mare, sub îndrumarea unuia dintre marii oameni din HoReCa acelor ani, Horia Oțoi. Acolo am descoperit vinul altfel decât îl știam de acasă, acolo am descoperit minunatele povești ale lui nea Mihai, cramagiul locației, și partea tehnică povestită de inginerii oenologi. Tot acolo am descoperit vinul ca suport de cultură, prin intermediul unor clienți cunoscuți publicului larg ca mari poeți, scriitori, artiști plastici sau muzicieni. Într-un fel, fără să știu, devenisem neoficial somelier. Pasul următor a venit în mod firesc. Am urmat primele cursuri de somelier organizate la noi, la THR, în forma în care exista pe atunci. După acest curs, nimic nu a mai fost ca înainte, vinul devenind o pasiune mistuitoare, dorința de a afla cât mai mult deschizându-mi noi ferestre către alte universuri.

Ce presupune formarea ca somelier? Ce sfat ați da unui tânăr care vrea să urmeze o carieră în domeniu?

În primul rând presupune dorința de a deveni un arhitect al stării de bine a oaspeților, dorința de a cunoaște cât mai mult despre vinuri și de a împărtăși și altora informațiile dobândite. Cursul de somelieri nu este decât o etapă intermediară în formarea profesională, în care deprinzi abordarea sistematică a domeniului. Studiul individual și practica zilnică sunt însă esențiale. Este o profesie în care trebuie să citești zilnic, să călătorești cât mai mult prin podgorii și crame, să participi la cât mai multe târguri, festivaluri și competiții, să ai cât mai multe întâlniri cu oamenii vinului și cu cei din domeniile conexe, pentru că de la fiecare ai ceva de învățat, iar vinul trebuie cunoscut la el acasă, ca să îl înțelegi cât mai bine. La școala de somelieri pe care o am, Winetaste, îi sfătuiesc pe viitorii somelieri să experimenteze cât mai mult, vinul fiind diferit de la an la an și în continuă evoluție.

„Aș semnala la vinul alb tendința de consum al celor tinere, fructate, cu aciditate mai mare și nebaricate. Apoi, o altă tendință remarcată este preferința pentru frizzante, pentru Prosecco.”

După ce să ne ghidăm când vrem să alegem un vin bun?

În primul rând, hai să definim ce este un vin bun. Depinde de nivelul de cunoaștere, de cultură al fiecăruia. În principiu, alegem un vin bun în funcție de ora din zi în care îl bem, de contextul social (prânz de afaceri, cină romantică, întâlnire cu prietenii, zi festivă sau pur și simplu vinul de zi cu zi) și, desigur, în funcție de ceea ce mâncăm. Fiecare tip de vin, alb, rosé sau roșu, are alte repere ale calității subliniate de arome, aciditate, fructuozitate, de prezența taninilor etc. Un vin bun are și un preț bun, de aici rezultă un alt criteriu de selecție. Este destul de complicat. De aceea cel mai bun ghid rămâne somelierul!

Aveți o asociere favorită de vin cu mâncare?

Sincer, nu pot spune una anume. Lumea vinului și, prin extensie, cea a asocierilor cu mâncarea este atât de diversă, încât nu poți spune că o anume pereche vin – preparat culinar este cea desăvârșită. Experimentarea diferitelor asocieri oeno-gastronomice, chiar și cele mai excentrice, poate crea adevărate revelații gustative.

Au apărut în România vinuri portocalii sau albastre, există și vinuri „la modă”? Care ar fi cele mai noi trenduri în domeniu?

Vinuri la modă apar mereu, pentru că fiecare an aduce altceva în fiecare cramă. Odată descoperite de public, dacă îl cuceresc, ele devin automat o modă. Vinurile orange sau cele albastre sunt doar niște experiențe, greu de spus dacă vor deveni „o modă“. Cât privește tendințele actuale, aș semnala la vinul alb tendința de consum al celor tinere, fructate, cu aciditate mai mare și nebaricate. Apoi, o altă tendință remarcată este preferința pentru frizzante, pentru Prosecco. Rosé-urile au devenit și ele o tendință semnificativă. La roșii, tendința rămâne către vinurile fructate, baricate, cu personalitate.

Care sunt cele mai importante trei caracteristici care diferențiază vinurile românești de alte vinuri?

În primul rând avem diferențierea dată de terroir-urile (ansamblul de condiții de sol și climă și experiența vinificatorilor – n.r.) autohtone, aici intrând și soiurile autohtone, cu o identitate bine conturată. Apoi avem prețul, influențat, printre altele, de nivelul subvențiilor mai mici decât cele din țările cu care concurăm. Și, nu în ultimul rând, avem imaginea pe raft. Vinul românesc este evident vizibil în țară, dar este aproape invizibil peste hotare. Aici mai avem foarte mult de lucru.

Sergiu Nedelea are o experiență profesională de peste 20 de ani. Este Iudex de Vino al Legatului de București – Cavaler al Vinului European – Consulatul României prin autoritatea Ordinului Cavalerilor Vinului din Europa.