Arhitecta tradiției

O inspiră Octav Doicescu, Henrietta Delavrancea, Frank Lloyd Wright, Dar a fost îndrumată către arhitectura tradițională românească prin intermediul scrierilor lui Constantin Joja, marele arhitect și teoretician al arhitecturii românești. Casele proiectate de Liliana Chiaburu propun bucuria regăsirii firescului, a sinelui propriu. 

Ce mai înseamnă azi arhitectură tradi­țională în România?

Adevărul este că azi nu există de fapt un curent de proiectare de arhitectură tradițională în România. Eu, alături de alți câțiva colegi, suntem niște excepții. Nu formăm un curent. Iar cauzele sunt multe. Pe de altă parte, nu mai există arhitectură de calitate decât cu rare excepții. Majoritatea caselor care se construiesc sunt case cu acoperișuri în două ape, inspirate din arhitectura ieftină americană. O arhitectură precară, nu e o arhitectură modernă. Casele românești vechi nu aveau locuire în pod și din cauza asta aveau acoperiș în patru ape. Românul a fost un neam liber și aceasta este cauza pentru care avem pridvoare, deschise spre exterior. În ciuda vicisitudinilor istoriei, am fost un neam liber. Eram deschiși către străini, iar arhitectura noastră ilustrează această caracteristică. Este o arhitectură a pridvorului, care are desigur și un rol funcțional, de a umbri casa și de a crea confort termic. Dar nu este doar acest aspect. Țăranul român, oricât de sărac era, trebuia să aibă un pridvor, mai ales în casele din zona de sud. Iar din punctul meu de vedere, cea mai dezvoltată din punct de vedere estetic este arhitectura de Olt, Gorj, Vâlcea și Câmpulung. Este cea mai frumoasă arhitectură, oameni care au avut o anumită liniște și o anumită așezare și au putut să se gândească și la estetic. Alt­fel, arhitectura noastră este o arhitectură de lemn și, din nefericire, casele nu erau construite cu gândul să reziste o “veșnicie”, să le poți lăsa moștenire urmașilor, așa cum se întâmpla în Occident. Noi, fiind la porțile creștinătății, am fost tot timpul într-o luptă de supraviețuire.

Doar pridvorul caracterizează arhitectura tradițională românească?

Constantin Joja, un mare arhitect și teoretician al arhitecturii românești, spunea că arhitectura românească este caracterizată în primul rând de pridvor – un spațiu de umbră, de privire, un spațiu tampon între exterior și interior. Aș adăuga și acoperișul, care are un volum foarte important. Oferă așezare și ocrotire, acoperișul masiv. De asemenea, arhitectura veche românească are un raport plin / gol care astăzi nu se mai găsește. Beneficiarii preferă geamuri mai mari (geamurile mici se făceau din economie de căldură, dar și pentru că geamul era un material foarte scump). De asemenea, împodobirea caselor românești se face ca în bisericile noastre ortodoxe. Nu este un decor aplicat, ceva specific multor locuințe comune din Occident. La noi este o împodobire care izvorăște din interior, ca din cruce. Crucile noastre sunt crucile înflorite, care au viață. Noi am înțeles să ne trăim viața în bucurie, asumându-ne situația în care ne aflam, la intersecția unor imperii, supuși tot timpul pericolelor, dar să trăim în bucuria pe care ne-o dă (re)găsirea lui Hristos. O bucurie permanentă.

Care sunt costurile de proiectare a unei case în stil tradițional ?

Eu lucrez la prețurile care, în 2003-2004, au fost recomandate ca prețuri minimale de către Ordinul Arhitecților din România (OAR). Ulterior, Comisia Europeană a impus în 2007 să se renunțe la prețurile minimale, de dumping, cum se numeau până atunci, și majoritatea arhitecților, și din cauza lipsei accesului la lucrări, au început să scadă prețurile la un nivel la care nu se pot întreține nici ca persoane singure, dar să întreții o familie, copii… Dacă nu lucrezi într-un ritm foarte alert și să ai multe proiecte, nu te poți întreține la aceste prețuri. Revenind, prețul recomandat de OAR a fost de 4-6% din costul de investiție, socotind metrul pătrat la 500 de euro plus TVA. Acesta este costul meu de proiectare.

Care este modul de lucru la un proiect?

Eu lucrez la un proiect de arhitectură 4-6 luni, fără partea de detalii. Majoritatea detaliilor le lucrez în momentul în care începe șantierul. Îmi aloc foarte mult timp activității de proiectare. Acest timp nu înseamnă neapărat desen, lucru la planșetă. Înseamnă concepție și verificare a lucrurilor care sunt așezate pe hârtie. Eu desenez foarte puțin. Îmi schițez, lucrez foarte mult mental, mă plimb foarte mult pe la interior, să văd ce spații pot fi îmbunătățite, unde am greșit și, ca un adaos, casele mele sunt foarte speciale nu atât prin exterior, cât prin interior. Lucru care nu se vede în fotografii. Proiectele caselor mele sunt adaptate beneficiarilor. În momentul în care sunt contactată de un beneficiar care ar dori să își construiască o casă în stil tradițional, îi pun foarte multe întrebări legate de cum își imaginează această casă, ce dorește să facă în ea, cum concepe el viața, ce dorește să se întâmple, care să fie atmosfera casei și, dincolo de asta, și foarte multe detalii legate de mobilier, de suprafețe, de lumină, de materiale. Iar o astfel de discuție durează și trei-patru ore. Este o discuție foarte aprofundată. După această discuție, am nevoie de un timp de asimilare, fără să desenez nimic, în care aceste date se așază în forma optimă a ceea ce am înțeles de la beneficiar că-și dorește. După patru-cinci săptămâni îi prezint o soluție, care aproape de fiecare dată este apreciată ca fiind exact ceea ce și-a dorit beneficiarul. Dar aceasta este doar ideea, nu este proiectul. De abia de aici încolo încep să lucrez la detalii de lumină, de deschideri, de circulație între camere, detalii spațiale. Arhitectura pe care o practic nu este una a fațadei, ci a spațiului. Legăturile dintre spații îmbogățesc foarte mult experiența locuirii.

Există un dialog al mediului cu o casă?

Casele pe care le-am proiectat până acum se află doar în mediul rural. Nu am construit nicio casă în București, nu știu cum aș aborda construcția unei case aici. Casele mele sunt foarte adaptate mediului unde sunt construite, iar atuul caselor din mediul rural este dialogul cu exteriorul, cu grădina. Pun foarte mult accent pe legătura vizuală cu exteriorul. Unii beneficiari au venit la mine spunând că l-au rugat pe prietenul lor arhitect foarte cunoscut să le facă o casă în stil tradițional și acela le-a spus că nu știe cum să facă lucrul acesta. Arhitectura tradițională cere o altă abordare decât o casă modernă. Recomand fiecărui arhitect să pună în practică tot ce a învățat în facultate, să facă arhitectură modernă, ultramodernă, toate trăsnăile care îi trec prin cap. Dacă rămâne cu dragostea de arhitectură tradițională, să o practice ulterior. Adică să nu vină spre arhitectura tradițională cu un handicap. Să îți spună ceilalți că nu ești în stare de nimic, și de asta faci arhitectură tradițională, care pare ceva simplu, simplistă. Dar în nicun caz nu este o arhitectură simplistă.