Antrenoarea de manageri

Antrenoarea de manageri

A renunțat la confortul unei cariere în mediul corporate și, de mai bine de patru ani, este coach, poziție din care ajută manageri să își atingă obiectivele. Raluca Pană ne-a vorbit despre cele mai frecvente probleme de care se lovesc top managerii români și despre momentul prielnic pentru a alege un coach.

Ce v-a determinat să renunțați la o carieră în mediul corporate pentru coaching?

Dintotdeauna am fost o persoană căreia i-a plăcut să ajute oamenii, astfel cariera de coaching a venit oarecum na­tural. Dar, cum nu vezi pădurea de copaci, eu, fiind o clientă de coaching, nu am văzut acest lucru până când un bun prieten și mentor, dr. Vasile Oșean, m-a întrebat într-o zi: “Dar pentru tine cum sună să lucrezi în dezvoltare personală?” și eu am răspuns “Coaching?! Eu?!”. În acel moment parcă tot puzzle-ul meu s-a pus cap la cap și așa am căutat cursuri de coaching – în primul rând în Anglia, dar cum nu puteam pleca din țară în acel moment, am fost îndrumată spre cea mai bună școală de coaching din România, școala lui Alain Cardon. Astfel m-am “cardonizat”, practicând acum systemic coaching.

Sunteți atât business, cât și life coach. La ce rezultate ar trebui să se aștepte oamenii care apelează la un coach?

Eu sunt coach. E adevărat că lucrez exclusiv cu oameni din business, dar în spatele fiecărei probleme de business există și o problemă personală. Eu îi ajut pe oameni să pună în acțiune ceea ce își doresc, într‑un timp mai scurt. Îi ajut să treacă de la “A fi” la “A face”, cu ajutorul resurselor lor. În mod evident începem prin stabi­lirea unui obiectiv clar, măsurabil, tangibil, real. Apoi urmărim atingerea graduală a acestuia și nu uităm să ne bucurăm de realizările de pe parcurs.

Care este momentul în care alegem un coach și care sunt criteriile de selecție a unuia?

Nu este simplu deloc. Părerea mea este că cel mai important este momentul în care conștientizăm că este ceva de descoperit în viața noastră personală sau profesională. În plan personal, dacă ai avut traume, eșecuri și dorești să le rezolvi pe acestea, atunci e bine să consideri să mergi la un psiholog. Atunci când ești preocupat să găsești căi, astfel încât să depășești situația prezentă, cauți acțiuni coerente și consistente pentru atin­gerea unor obiective, atunci poți apela la un coach. Acesta te poate ajuta să-ți crești încrederea în tine, să dezvolți relații armonioase, să îți îmbunătățești abilitățile de comunicare, e­chi­librul muncă /viață perso­nală, să devii o persoană mai bună. Dezvoltarea este un proces natural. Când cauți o persoană care să te susțină în acest demers, încât să îți clarifici obiectivele și să vezi care sunt acțiunile pe care trebuie să le întreprinzi, să acționezi mai repede – alege un coach. În cazul în care preocuparea ta este aceea de a identifica și aplica formule preexis­tente, astfel încât să îți atingi obiectivele și dorești pe cineva să te învețe, atunci alege un trainer. Dacă îți dorești ca un profesio­nist să evalueze situația ta și să îți dea un sfat și feedback, bazându-se  pe experiența lui, și să te ajute să implementezi soluțiile, atunci poți să alegi un mentor sau consultant. Chimia este importantă, dar este “overrated”. Un coach bun are capacitatea de a empatiza și a oglindi clientul încât acesta să își găsească soluțiile cele mai potrivite.

 Cum v-a ajutat până acum apartenența la International Coach Federation (ICF)?

Fac parte din ICF din 2015, de când am început să fiu coach și am devenit Asso­ciate Certified Coach (ACC). În primul rând, făcând parte din ICF, m-a ajutat de la început să înțeleg că meseria de coach este o profesie nouă, care se supune unui cod de etică. În anul 2017, am participat la conferința internațională ICF din Wa­shington, unde am interacționat cu membri din toată lumea, și a fost minunat. În România sunt 150 de membri activi, ceea ce mă bucură enorm, deoa­rece corelez această creștere cu conștientizarea nevoii oamenilor de a fi susținuți.

Care sunt principalele provo­cări cu care vă confruntați ca business/life coach?

Fiind un om activ care iubește ceea ce face, pentru mine une­ori este o provocare să mă împart între coaching și a fi mamă și soție. De multe ori sfârșesc prin a fi coach și acasă. Așa că am nevoie de mult echili­bru și liniște, pe care mi le iau din meditație, respirație, rugăciune. O altă provocare este selectarea clienților, cu toate că îți atragi clienții de care ai nevoie ca să evoluezi.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care le aveți în profesia de coach?

Cea mai mare satisfacție o am când mă sună clienți vechi și îmi mulțumesc pentru susținerea acordată, că acum înțeleg ce a fost cu atâtea întrebări. Când îmi spun că sunt pe drumul cel mai bun și fac 100% ce le place. Când văd că oamenii încep să își folosească resursele și își ating obiectivele, chiar și le depășesc și sunt superîncântați. Când reușesc să îi ajut să își găsească drumul și trăiesc în adevăr, au un parcurs armonios. Atunci sunt foarte fericită.

Lucrați foarte frecvent cu top manageri. Care sunt cele mai valoroase lecții de leadership sau de business pe care le-ați învățat de la aceștia?

Prin natura activității eu îi acompaniez pe top mana­geri să își atingă obiectivele, cu resursele proprii. Așa că am învățat observându-i. La mine se ventilează pro­bleme, rar se vine cu “Ce grozav sunt”. Am văzut că, în momentul în care omul are încredere în el și este susținut, poate să urce orice munte. Cel mai valoros este faptul că, cu cât managerii sunt mai empatici, mai “umani”, cu atât nivelul de încredere și implicit performanța echipelor lor cresc.

Care credeți că sunt cele mai frecvente dificultăți cu care se confruntă top ma­nagerii români?

Dacă mă întrebați prin prisma coaching-ului, în primul rând o dificultate este lipsa de încredere în resursele proprii. Probabil acest lucru vine din sistemul în care am crescut și care este focalizat pe pedeapsă, din păcate. Ca să acopere această lipsă de încredere, sunt mai puțin autentici și, din această cauză, pot să devină agresivi, manipulatori, controlează totul, au o frică acută de eșec, învață înconti­nuu, având senzația că nu sunt suficient de buni. În momentul în care un top ma­nager care apelează la un coach descoperă că resursele lui sunt foarte bune, atunci cerul este limita.

Cum a evoluat piața de coaching și care sunt perspectivele acesteia?

Piața de coaching a crescut, ceea ce mă bucură pentru că îmi arată o nevoie a oamenilor de a fi susținuți. De asemenea am auzit și de o lipsă a încre­derii în coach, fiind de multe ori confundat cu HR, sau “spion”, așa că din punctul meu de vedere, confidențialitatea în sesiunile de coaching este foarte importantă. Când aceasta este încălcată, și coachingul are de suferit. Fiind o profesie nouă, piața de coaching cu siguranță va crește și se va dezvolta odată cu nevoia.