Antrenează-ți mintea pentru inovație

Antrenează-ți mintea pentru inovație

Cum fac față companiile valului de noi tehnologii și cum le aleg pe cele care merită să fie implementate? Mark Raben, Chief Technology Officer la SAP Middle & Eastern Europe, ne spune cum se poate transforma o inovație într-o sursă de profit pentru companie.

Care este punctul în care inovația tehnologică poate deveni un vehicul, o verticală de business pentru o companie?

În ceea ce mă privește, fac tot timpul o distincție între inovație în structura unei tehnologii (ceea ce se întâmplă în procesul de machine learning, de exemplu) și inovație prin tehnologie. Dar ceea ce vedem că se schimbă radical este inovația prin intermediul tehnologiei, ceea ce facem noi cu ajutorul tehnologiei, iar aceasta este partea de business a inovației. Pentru mine, întreaga transformare digitală a început cu un produs numit tranzistor, o invenție petrecută în anii ’20 ai secolului trecut și produs în masă la jumătatea anilor ’50. Și pentru mine tranzistorul este doar tehnologie, nu are niciun impact în sine. Dar inovațiile prin această tehnologie, precum radiotranzistorul, cipurile de memorie, procesorul… Practic nu am fi avut computer personal sau chiar telefon mobil fără acest tranzistor. Și ceea ce se întâmplă în aceste zile este că vedem multe noi tehnologii, pe care le mai numim și “tehnologii inteligente”, precum machine learning, blockchain sau Internet of Things, care, dacă doar te uiți la ele, sunt niște tehnologii (precum tranzistorul), dar abia inovațiile care vor veni prin aceste tehnologii vor schimba lumea. În acest mod încercăm să facem diferența între cele două aspecte menționate mai sus. Și noi la SAP ne implicăm în inovații tehnologice, dar și mai important este aspectul inovării prin tehnologie, împreună cu clienții noștri, cei care ne folosesc tehnologiile: fie pentru a crea mai multă eficiență în compania ta (automatizare procese, mai puțină implicare umană în anumite procese de producție, deci mai multă eficiență); fie pentru situații de genul în care noile tehnologii generează noi modele de business, noi surse de venit sau ceea ce se mai numește “disruptive business”, adică ceea ce schimbă radical modul în care făceam lucrurile până în acel moment (vezi exemplele Google sau Airbnb).

Se poate „antrena” creierul uman pentru a face față noilor tehnologii care ne asaltează societatea?

Toată evoluția umană a fost determinată de tehnologie. Putem să “călătorim” mii de ani în urmă și să vedem cum am descoperit să controlăm focul și apoi să vedem cum au pornit de aici numeroase invenții, precum gătitul. De altfel, faptul că putem absorbi și procesa imense cantități de informații are legătură cu procesul gătitului, concret, cu procesarea alimentelor, un proces complex care ne diferențiază de animale. La fel și cu îmbrăcatul, prin impactul materialelor textile asupra vieții
noastre de zi cu zi.Cu alte cuvinte, tehnologia a fost mereu parte a evoluției noastre și așa va rămâne. Din acest punct de vedere, nimic nou sub soare. Agricultura, prin evoluția sa, a utilajelor și proceselor specifice a schimbat radicala societatea, la fel și în cazul banilor. Și banii sunt o invenție, nu am văzut până acum vreo maimuță care să facă plăți în bani, o invenție care a schimbat complet întreaga economie. Desigur, de-a lungul timpului vedem cum tehnologiile se mai schimbă, apar unele noi, altele dispar sau se transformă în tehnologii noi, asta e indubitabil. În schimb, există și un alt aspect, mai sensibil: sunt părți ale creierului nostru pe care nu le putem controla. Complexe procese chimice se petrec acolo, pe care nu le conștientizăm, dar pe care le vedem câteodată în reacții “necontrolate” la nivel emoțional sau reacții “din instinct”. De asemenea, există și o parte a cortexului responsabilă de procesele de gândire, de procesarea rațională a deciziilor pe care le
luăm. Și revenind acum la esența întrebării, tot timpul va fi în interiorul creierului și o parte de neliniște, dar și de încântare legată de apariția unor noi tehnologii. Tot timpul vor fi oameni care vor privi tehnologia ca pe o amenințare, tot așa cum vor fi și cei care vor găsi noi oportunități în noile tehnologii. Mereu vor exista cele două tabere. Pe de altă parte, viteza cu care apar în societate noi și noi tehnologii, are și aceasta un rol important. Ca să îl citez pe Bill Gates, avem mereu tendița de a supraestima impactul tehnologiilor asupra vieții noastre pe termen scurt (machine learning există din anii ’60, dar abia acum vedem ce se întâmplă), și subestimăm impactul acestor pe termen lung (poate abia peste 10 ani vom vedea ce se întâmplă cu adevărat cu tehnologia blockchain, de exemplu).

Actualii angajați trebuie să se teamă pentru locul de muncă în fața armatelor de roboți care sunt pregătiți în laboratoarelor diferitelor companii?

S-a dovedit că animale precum delfinul sau elefantul au o inteligență foarte ridicată. În copilărie mă întrebam de ce nu pot aceste animale să conducă o mașină sau să piloteze un avion, cu atât mai mult cu cât structura creierului lor este destul de asemănătoare cu a noastră. De unde această diferență majoră între oameni și animale dotate cu o inteligență deosebită? Cred că răspunsul este legat de cortexul nostru: limbajul este un aspect deosebit de important în ceea ce numim puterea de abstractizare. Prin limbaj, putem eticheta (acesta e cal, aceea e o vacă), dar putem și pune în context lucruri “imaginare”: aceasta este o organizație anume, acesta este sistemul de taxe sau de justiție. Delfinii nu au aceste capacități. De asemenea, tot limbajul ne permite să lucrăm împreună, să cooperăm aproape fără frontiere. Noi doi, oricât de inteligenți am fi, nu am putea niciodată să zburăm pe Lună. Dar, dacă ne organizăm împreună cu mai multe persoane specializate în diverse domenii sau implicate în diverse activități sau organizații, cu siguranță că împreună, ca grup, am putea avea această realizare deosebită. Ce vreau să spun de fapt, este că așa-zisa amenințare a roboților la adresa societății umane, în aspectele menționate, este de fapt ireală.
Această putere specifică omului, această capacitate imaginativă și de organizare este ceva cu care ne-am născut. Și mai este și acest paradox: lumea reală în care trăim este în același timp și o transpunere a imaginarului colectiv. Este o oportunitate specifică nouă. Cu alte cuvinte, putem inventa și pune în practică și alte sisteme. Unele dintre sistemele pe care le-am creat nu se potrivesc cu posibilitățile noilor tehnologii. Asta e problema. Sunt țări, precum cea din care vin eu, unde impozitul pe venit este peste de 40%. Ăsta e sistemul pe care noi l-am creat, dar îl și putem schimba, nu e complicat. De ce să nu aplicăm astfel de taxe și roboților care sunt în producție sau chiar pe algoritmii folosiți? Ca atare, să impozităm roboții și softu­rile care lucrează în locul nostru, iar noi să muncim câteva ore pe săptămână, iar în restul timpului să facem ce vrem. De ce să nu facem asta? Deci, de ce să ne fie frică de roboți? Dacă un robot poate să  muncească în locul meu, excelent! Pot să fac alte lucruri în acel timp. Desigur, apare întrebarea: cum va afecta acest lucru întreaga economie? Și pentru asta va trebui să creăm un nou sistem.

Se vorbește prea mult de transformare digitală în me­diul business sau valul de noi tehnologii pur și simplu blochează transformarea? Noutățile tech vin prea repede și nu e timp de implementare?

Este adevărat că din postura de CTO se vorbește mult de­spre tehnologie și inovație. Dar și mai important este faptul că suntem responsabili de implementarea cu succes a tehnologiei în businessul clienților noștri. De asemenea, încercăm să rezolvăm diverse probleme pe care le întâmpină clienții noștri prin intermediul tehnologiei. Colaborăm cu clienții noștri pentru ca aceștia sa inoveze în businessul lor prin intermediul tehnologiilor noastre. Inovația tehnologică o să vină oricum. Tu, ca și companie, nu poți controla asta. Ceea ce poți însă decide este dacă o tehnologie sau alta este relevantă, utilă pentru afacerea ta, ceea ce nu este tocmai simplu. Problema este cum faci ca noile idei să fie aduse în situația de a fi vectori de business, surse de venit, să devină profitabile. Asta e adevărata provocare pentru companii. În acest context sunt foarte importante la SAP, și eu sunt responsabil pentru asta, incubatoarele și proiectele pilot. Singura modalitate prin care o companie poate verifica în ce măsură o idee, o inovație devine “vacă de muls” este aceea de a o experimenta, de o transforma cumva în proiect pilot. Și pentru asta ai nevoie de resurse interne, nu de outsourcing. Mai este și următorul aspect: sunt idei care, odată puse în practică, ar deveni disruptive pentru însusi businessul principal al companiei. Atunci sunt “ucise din fașă”. Se poate face o similaritate cu situația din junglă: există diversitate doar la margine, acolo unde se intersectează cu alt relief. Așa că trebuie să fii atent cu noile idei: ar putea fi strivite imediat de colegi sau de superiori. Ca atare, în aceste situații este recomandat să te duci cu ideea la cei care pot face un proiect pilot, un prototip, care pot eventual ajusta produsul, și să nu te duci cu ideea respectivă la cei care fac bani dintr-un produs bine poziționat pe piață. Abia după ce a trecut prin faza de incubare, de pilot, poți să prezinți produsul celor cu putere de decizie, spunându-le că există ceva care poate face ca vânzările să se facă și în acest mod sau că produsul atrage atenția în supermarket etc.