Aneta vazuta de Cristian -Kit- Paul Brandient

Aneta vazuta de Cristian -Kit- Paul Brandient

Prima data cand am intalnit-o pe Aneta, habar n-aveam cine era si n-am fost emotionat deloc. Poate am fost chiar putin insolent, ca asa credeam atunci ca-i sta bine creativului. A doua oara cand am intalnit-o, proaspat intors din Singapore, stiam cine era si trudisem din greu ca sa ajung in fata ei.

Ma macinau emotiile si sunt sigur ca imi tremura vocea. La mijlocul prezentarii a zis “OK”, s-a ridicat – priveam mortificat – si a plecat. Ramas fara aer, am vazut negru in fata ochilor. A meritat sa trec insa prin asta, pentru ca Aneta – imposibila adesea cum doar ea poate sa fie – m-a inspirat sa fac lucruri pe care nu stiam ca le pot face, m-a dus unde nu visam si m-a reinventat. Pentru asta a trebuit sa invat sa inteleg ce vorbeste.

Pentru ca, daca nu stii la ce se refera cand in economia discutiei subintelege natural felul in care se creeaza valoare in industria X, Y sau Z, se uita la tine ca la un tanar pastor de capre din nordul Africii. Si sa stiu ce zice atunci cand nu zice nimic. Am invatat sa ma imbrac – daca vreti sa vedeti muzeul camasilor albe, sunati-ma – si sa vorbesc ca si cei din boardroom. La ce bun, am intrebat? Sunt artist! Apoi am vorbit cum invatasem si boardroom-urile m-au ascultat. Aneta avusese dreptate: ca designer trebuie sa vorbesti limba de afaceri daca vrei sa fii ascultat.

Nu suntem artisti, suntem rezolvatori de probleme intr-un ecosistem de business. Daca ar fi s-o definesc intr-o sintagma profesionala, as zice ca Aneta e Creative Directorul Creative Directorilor. Daca va ganditi putin, mai ales aceia dintre voi care ati invatat sa straluciti alaturi de ea, o sa-mi dati dreptate. Iar cei care n-ati avut norocul de a lucra pe acest Manhattan Project al publicitatii romanesti –Connex, bineinteles – intrebati-i pe cei care au facut-o (ma rog, fiind vorba de energie atomica, pe cei care au supravietuit). Doar ca, usor de banuit, Creative Directorii nu suporta sa aiba Creative Directori. Si de aici exploziile. Si sarmanii disparuti. Si ocazionala vehementa din Brandient: “O sa faci cum zic eu!”. “Da-ma afara daca poti!” Si premiile, si proiectele imposibile duse catre glorie impotriva sortilor. Si ani care merita traiti, si kilometri impreuna, zeci de mii, poate sute de mii – de la Boston la Marrakech si Dubai, de la Berlin la Bangkok si Shanghai. Iar acum Singapore, impreuna.

Un vis impartasit conteaza mai mult decat daca ne iese sau nu. Pentru ca ne tine vii pe dinauntru. Iar langa Aneta ma simt viu, chiar daca uneori e prea mult – e greu sa bei apa sub presiune de la hidrant. Am spus unui om care a plecat de curand ca e greu de trait atat de intens alaturi de cineva caruia ii pasa prea tare de prea multe, pentru ca te arde, dar e si mai greu de trait alaturi de cei carora nu le pasa indeajuns de nimic. Iar Anetei ii pasa. Enorm. De reputatia nepatata, de excelenta inegalabila (si uneori nerezonabila), de prieteni, de oamenii ei, de clientii antreprenori care isi macina sanatatea ca sa fabrice prosperitate pentru comunitatile lor. Ii pasa de tara asta amarata. O banuiesc chiar ca vrea sa cucereasca Asia doar ca sa arate cat de tari sunt romanii. Asa – enervant! – de tare ii pasa de tara asta amarata.

Citeste si:

Brandient Antreprenoriat in branding
Romania. Tara fara brand de tara
Brandul personal nu tine de ego

Aneta vazuta de Bogdan Naumovici 23 Communication Ideas

Aneta Bogdan- Despre schimbari