Ana Dragomir, scriitoare de succes la numai 14 ani

Are 14 ani și este deja o scriitoare în toată puterea cuvântului. Ana Dragomir a publicat deja trei cărți („În căutarea inspirației”, „Praf de zâne” și „Copacul”, toate la Editura Trei), iubește poveștile și spune că cel mai mult își dorește să transmită emoție. Personajul din cea mai recentă carte a sa, „Copacul” este un martor înțelept al vremurilor trecute și prezente, al războaielor, distrugerilor, răutăților, dar și al poveștilor de iubire.

Judecând după ultima carte pe care ai scris-o putem spune că iubești copacii, iubești natura. Cum se văd din perspectiva unui adolescent de 14 ani schimbările climatice cu care se confruntă planeta? Ce crezi tu că e de făcut?

Pot spune că ce se întâmplă acum cu planeta noastră și direcția în care o luăm cu toate schimbările climatice care ne afectează mă îngrijorează și mă întristează foarte mult. Este o criză care trebuie adresată acum, cât mai avem timp. Această planetă este casa noastră, nu avem unde altundeva să mergem, iar felul în care oamenii au folosit-o și continuă să o facă nu ajută nici natura și nu ne ajută nici pe noi. Lucrul bun din asta este că putem învăța și noi, oamenii, putem să evoluăm spre un stil de viață mai sănătos care să protejeze Pământul și pe noi. La școala învățăm despre schimbările climatice și despre modalitățile prin care putem combate aceste schimbări.

Conștienți de aceste riscuri de mici copii, este importat să încercam să-i educăm și pe alții, să ne informăm, să analizăm surse care sunt de încredere. Apoi, trebuie să acționăm: să reciclăm, să cumpăram de la producători locali, să consumăm alimentele cumpărate, să reducem plasticul. Lucruri mărunte ca stinsul luminii când nu suntem într-o cameră sau folosirea transportului public ca mijloc principal de deplasare. Lucruri majore, ca utilizarea energiei regenerabile. Orice ajută dacă toți punem umărul!

Știm că 10% din vânzările cărții „Copacul” se duc către Asociația Tășuleasa Social pentru împădurirea zonelor defrișate. Cum te-ai gândit la acest lucru? Te întreb asta pentru că mulți alți copii ar prefera să folosească pentru ei banii câștigați din munca proprie.

Pentru mine unul dintre cele mai importante lucruri a fost și este să aduc dreptate copacilor. Pentru ei am scris acesta carte și pentru ei este lupta. Defrișarea masivă la nivel global este tragică și afectează viețile copacilor și starea fragilă a planetei noastre. Am vrut să ajut cum am putut, iar această carte este dedicată copacilor, este despre viața Copacului meu și îmi doresc ca locurile pline de magie și copacii de peste tot din lume să continue prin timp, să continue să ne inspire. Acești bani sunt doar o mică contribuție, însă știu că vor aduce bucurie și că vor ajuta, iar asta e cel mai important.

Un mare actor, Victor Rebengiuc, dă voce Copacului din cartea ta. Ce înseamnă asta pentru tine?

Înseamnă fericire deplină și mai multă încredere :). Tot ce am vrut să fac a fost să transmit emoție. Nu am știut că poveste Copacului meu avea să fie transformată și într-un audiobook, cărțile audio nu existau prin prea multe locuri în România, iar proiectul Echo mi s-a părut îndrăzneț și formidabil. Când am aflat că Victor Rebengiuc avea să fie vocea Copacului meu, unul dintre cei mai talentați actori, un maestru pe care îl văzusem în multe piese și pe care îl admiram atât de mult, am simit o emoție de nedescris, plină de bucurie. Mi-am dat seama că am făcut dreptate multor copaci și că poveștile lor aveau să fie auzite. Ce poți să-ți dorești mai mult?

Cum se vede cititul din perspectiva ta? Prietenii, colegii tăi citesc? Faceți schimb de impresii, vă împrumutați cărți unii altora?

Cititul e creator de vieți, ne poate salva, ne deschide atât de multe lumi și oportunități. Fără lecturi, discuții livrești, imaginație, personaje de care să te îndrăgostești, viața ar fi mai tristă. Cărțile cuprind atât de multe vieți, iar cititul ne dă șansa de a trăi în diferite lumi, de a cunoaște oameni diferiți, de a avea experiențe magice. Iar această șansa, de a face imposibilul posibil prin citit, este extraordinară. Prietenii mei citesc, dar nu au o pasiune pentru literatură. Trăiesc în lumi diferite de a mea, au pasiunile și vocațiile lor. Deși drumurile noastre în viață sunt diferite, suntem întotdeauna acolo, unii pentru alții și lucrul ăsta este minunat.

Cât de dificilă a fost și este în continuare perioada aceasta de pandemie pe care o traversăm din punct de vedere al școlii, al lecțiilor, al examenelor?

Este greu. Eu pot spune că sunt norocoasă, școala mea a rămas deschisă mult mai mult timp decât școlile românești, dar chiar și așa, din punct de vedere academic și social a fost dificil. Este mai greu să comunicăm, nu mai avem acel contact uman care este atât de important. Din ce am auzit de la prieteni care studiază în sistemul românesc, ei au stat mai mult în online și nu a fost prea bine. Apoi este și adaptarea la școala fizică după un an de online. Schimbarea de ritm este foarte dificilă și sper ca această criză sanitară să se încheie cât mai repede.

Ce le-ai transmite copiilor care nu citesc?

Să dea cititului o șansa. Cred că este cel mai important lucru. Când eram mică nu prea mă dădeam în vânt după citit, nu era pasiunea mea cea mai mare. Asta până când am găsit cartea potrivită. Uneori trebuie să încerci și să tot încerci până reușești, așa este și cu cititul. Trebuie să ai puțină răbdare până găsești cartea perfectă pentru tine, fiindcă toți suntem diferiți și aveam gusturi diferite. Atunci când o găsești este unul dintre cele mai minunate sentimente. Simți că trăiești cu adevărat în acea lume, cu acele personaje. Dacă este căutată, cartea potrivită va fi găsita, trebuie doar să-i dai o șansă!

Știm că ești pasionată de istorie. Povestește-ne puțin despre această pasiune. Ce alte pasiuni mai ai și ce-ți place să faci în timpul liber?

Iubesc istoria din toată inima. Mă fascinează totul despre ea, înțelegerea oamenilor din trecut, viețile lor, felul în care gândeau, felul în care ne-au ajutat să creăm această lume în care trăim. Fără ei și evenimentele care s-au întâmplat noi nu am fi aici. Iar evenimentele care au loc acum vor fi studiate în viitor, noi vom deveni istorie, iar lucrul acesta îmi dă fiori. Lumea noastră este captivantă și ce s-a întâmplat în trecut trebuie analizat că să ne dăm seama cum am ajuns aici, în prezent. Evident, alte pasiuni sunt cititul și scrisul. Îmi place mult și teatrul, să scriu scenarii și să regizez piese împreună cu prietenii mei. În timpul liber mă uit la filme, citesc, scriu, vorbesc cu prietenii mei :).

La ce carte lucrezi acum?

Este secret :). Este o poveste destul de complicată și mi-a dat multe bătăi de cap, dar cred că va ieși ceva frumos. Are toate valorile din cărțile mele, iubire, magie, lectură, prietenie și imaginație. În ultimul timp am fost foarte ocupată cu școala, deci nu am scris atât cât mi-am dorit, dar acum am intrat în vacanță, deci voi profita de timpul liber și voi scrie din abundență. De-abia aștept să pot împărtăși mai mult!

Ce te inspiră atunci când scrii?

Viața mea, întâmplări din lume, oameni pe care îi cunosc, povești care mă captivează, trecutul. Tot ce mișcă poate fi o sursă de inspirație, un detaliu, o parte dintr-o conversație pe o stradă, ceva care îmi face cu ochiul. Scriitorii trebuie să fie atenți la toate detaliile din jurul lor, uneori îți poate veni o idee când nici nu te aștepți și atunci trebuie să scrii. O viață atentă la detalii este plină și vie și iți poate aduce multe surprize.

Ce-ți dorești pentru finalul acestui an?

Îmi doresc să pot petrece sărbătorile împreună cu familia mea, să povestim, să râdem, să ne simțim bine. Aș vrea să am un moment de pace și libertate în tranziția noului an și să mă gândesc la viitor, să visez, iar visurile mele să se îndeplinească într-o bună zi. Sper ca acest an să se încheie  într-un mod fericit și să scăpam detoate neplăcerile din 2021, să fim mai buni.

Spune-ne titlurile a trei cărți pe care le-ai recomanda oricărui tânăr care spune că nu-i place să citească?

Am atât de multe cărți pe care le iubesc, trei par prea puține. O să recomand o carte din trei genuri literare diferite. Pentru iubitorii de mistere și thriller-uri recomand din toată inima seria lui Maureen Johnson, „Stevie Bell”, o serie plină de enigme care este construită pe mai multe planuri, șocantă, care vă va ține cu sufletul la gură. Este o poveste despre o detectivă adolescentă, Stevie Bell care studiază la o Academie veche și privată în munți, unde investighează un caz despre o răpire și o crimă din trecut.

O carte romantică, dulce amăruie care m-a tulburat profund este „Căutând-o pe Alaska’’, debutul lui John Green, o poveste de dragoste și viață care te sfărâmă și te reconstruiește, te face să vezi lumea cu alți ochi, cu empatie, melancolie, bucurie și nevoia de a trăi. Toți ar trebui să citim povestea lui Miles și a Alaskai, este o carte care nu trebuie ratată.

În final aș recomanda o serie Fantasy, „Trei Coroane Întunecate” de Kendare Blake care are toate elementele unei aventuri epice pe care nu o poți lăsa din mână: intrigi, magie, mituri, comploturi, relații complicate, iubire, lupte pe viață și pe moarte și trei surori cu un destin anevoios care trebuie să supraviețuiască într-o lume crudă.