Ambasadoarea vinurilor romanesti

Ambasadoarea vinurilor romanesti

Marinela Vasilica Ardelean este cel mai bun somelier al Romaniei, locuieste in Italia si este Brand Manager al Foss Marai, o importanta companie producatoare de vinuri spumante din Italia. In plus, este si un ambasador al vinurilor romanesti in Italia si spune pentru Biz cum se vad vinurile autohtone in strainatate.

Ati fost declarata cel mai bun somelier al Romaniei. Ce reprezinta acest fapt pentru dumneavoastra?
O confirmare ca atunci cand muncesti mult, cu seriozitate si sarguinta, sacrificiile sunt rasplatite. Am participat la mai multe concursuri in domeniu, dar niciodata in Romania, fapt pentru care rezultatul a avut o incarcatura emotionala mult mai ridicata decat am avut la concursurile din alte tari.

Este si putin neobisnuit, avand in vedere ca sunteti o femeie somelier. Cum vedeti aceasta activitate?
Probabil este neobisnuit in Romania. Unde locuiesc si muncesc eu nu am fost privita sau tratata diferit fata de cum este un barbat cu aceeasi meserie. Sunt de parere ca perceptia publicului roman este intr-o continua evolutie in ce priveste imaginea femeii intr-o lume precum cea a vinului. De altfel, avem doamne de profesie enolog cu rezultate extraordinare, un exemplu fiind Veronica Gheorghiu de la Crama Oprisor sau chiar doamne care conduc crame de mare si cu mare succes, precum Mihaela Tyrel de Poix de la S.E.R.V.E.

Ce trebuie sa stie un somelier?
Pentru a se numi astfel, este necesar ca un somelier sa urmeze cursuri si pregatiri specifice. Aceste cursuri in strainatate sunt organizate de catre institutii recunoscute la nivel international si dureaza intre 2 si 3 ani. Pe langa partea teoretica, este indispensabila practica, si nu ma refer doar la faptul de a degusta multe si cat mai diverse vinuri. Confruntarea cu alti profesionisti, comunicarea tot mai des in public sau in scris contribuie enorm la cresterea profesionala a somelierului. Ca si calitati personale si umane, e nevoie de o buna capacitate de comunicare, o buna doza de sensibilitate, spirit de observatie. Uneori un bun somelier este si un bun “psiholog”.

Sunteti stabilita in Italia si sunteti brand manager pentru Foss Marai. Ce presupune aceasta functie?
Sunt des in deplasare si fara limite geografice, am calatorit in peste 50 de tari pana in prezent. Am grija ca imaginea brandului atat in Italia, cat si in strainatate sa fie coerenta cu filosofia companiei, realizez prezentari atat live cat si video, care au la baza comunicarea produselor si a identitatii companiei. Implementez strategii de marketing privind produsele noi, ma ocup de campanii publicitare, organizez evenimente si particip la numeroase activitati care nu sunt legate neaparat de lumea vinului, dar legate de partea “luxury”, caracteristica comuna cu spumantele Foss Marai.

Care este activitatea Foss Marai?
Foss Marai este o companie producatoare de spumante din nordul Italiei si apartine familiei Biasiotto. Cu o productie de 2,5 milioane de sticle, rezervate in exclusivitate canalului HORECA, propune consumatorilor vinuri realizate cu struguri recoltati pe proprietatile din Valdobbiadene (nordul Italiei), dar si sudul Italiei (Puglia).

Misiunea dumneavoastra este si de a familiariza vinurile romanesti pe piata italiana. Cum faceti acest lucru?
Am organizat pana acum doua evenimente foarte importante, unul la Milano si unul la Roma, cu un succes care a depasit asteptarile mele. Un lucru pozitiv este faptul ca publicul italian este curios si deschis catre un produs de care probabil a citit doar prin carti de cultura generala sau cele de somelier. Am reusit sa atrag atentia presei, dar mai ales a profesionistilor din aceasta industrie, precum importatori, distribuitori, proprietari de restaurante, scoli de somelieri si jurnalisti specializati, care au inceput sa acorde spatiu in reviste importante, comunicand in mod corect realitatea si adevaratul potential viticol pe care Romania il are. De altfel, sunt foarte orgolioasa, in primul rand ca si cetatean roman, de rezultatul pe care l-am obtinut prin prezenta celor 14 producatori la unul dintre cele mai importante evenimente internationale din lumea vinului in Italia si care va avea loc intre 8-10 noiembrie 2014, unde am selectat atat producatorii, cat si vinurile, impreuna cu Helmuth Koecher, proprietarul si fondatorul acestui prestigios festival de vinuri de la Merano.

Cat de cunoscute sunt vinurile romanesti in Italia?
Foarte putin, aproape deloc. Din pacate, inca nu se prea gasesc vinuri romanesti pe piata italiana, dar, ca fapt divers, unul dintre producatorii prezenti la evenimentul de la Roma m-a anuntat recent ca, in urma acelui eveniment organizat de mine, a simtit o crestere substantiala a vanzarilor pe teritoriul italian, la nivel national. Este vorba de Vinarte. Eu as spune ca avem nevoie de rabdare si de multa profesionalitate, dar odata “acceptati” pe o piata atat de dificila precum este Italia, avem viza pentru a ne deplasa oriunde in lume.

Cum vedeti vinurile romanesti, in raport cu alte vinuri?
Avem vinuri bune, unele exceptionale, dar inca multe “crude”. Adica suntem la inceput de drum, unul promitator, unde nu ne putem permite sa gresim. Lumea internationala a vinului este una delicata si pretentioasa, consumatorul devine din ce in ce mai educat si cunoscator. In plus, fata de diferenta dintre vinurile romanesti si altele, as evidentia enorma satisfactie pe care ne-o dau strugurii din soiurile autohtone. O diversitate si o personalitate extraordinara. Initial, producatorii din Romania s-au dedicat vinurilor produse cu struguri importati, putin peste 40% dintre soiurile cultivate azi sunt autohtone. Din fericire, se acorda o mai mare atentie soiurilor autohtone, atat din partea consumatorilor cat si din partea producatorilor, si viitorul viticol pare a avea un adn tot mai romanesc.

Urmeaza sa va apara o carte despre vinurile romanesti.
Este vorba despre o noutate in lumea enogastronomica. O carte bilingva, italiana si romana, prin care doresc sa creez noi oportunitati, sa deschid noi orizonturi, dar mai ales imi doresc sa contribui la o cunoastere reciproca mai buna a celor doua tari. In Italia locuiesc neoficial 1,3 milioane de romani, iar in Romania sunt foarte multi italieni, traim inevitabil unii langa altii, dar putem sa spunem ca nu ne cunoastem. Noutatea este chiar continutul acestei carti, 50 cele mai reprezentative vinuri romanesti intalnesc 50 de preparate italiene. 18 producatori si 18 restaurante, din care peste 10 au stele Michelin. Fiecarui preparat i-am asociat un vin romanesc. O alta noutate este faptul ca e prezenta imaginea, fotografia fiecarui producator la fel ca si a bucatarului sau a proprietarului de restaurant.

Am dorit sa pun in evidenta persoanele care stau in spatele unui vin deosebit sau al unui preparat extraordinar. In cartea mea si-au adus contributia si ambasadorii ambelor tari, dar si specialisti de notorietate internationala. Cartea va fi lansata in 8 noiembrie in deschiderea evenimentului de la Merano si va fi distribuita si in Romania.

Care sunt diferentele dintre piata italiana si cea romaneasca in ceea ce priveste vinurile?
As avea nevoie de tot spatiul din revista pentru a descrie diferentele dintre cele doua piete de desfacere si probabil ca nu mi-ar fi de ajuns. Pornim de la un brand precum Made in Italy sau de la un know-how care in prezent nu se poate compara cu ce avem in Romania. Piata italiana este una matura, cu un comportament divers atat al consumatorului cat si al producatorului. Exista o concurenta foarte mare pe piata italiana, sunt peste 100.000 de crame, in timp ce in Romania sunt sub 100. Dar in acelasi timp valoarea generata de vinurile de import in Italia este de peste 300 milioane de euro. Italia ar putea fi o buna inspiratie pentru Romania, pentru un consum responsabil, constient si orientat catre calitate.

Ce provocari vedeti in perioada urmatoare pentru producatorii romani de vinuri?
Provocarile sunt multe si grele, si nu doar pentru producatorii romani. In Romania este mai greu pentru ca ne confruntam cu multe lipsuri, de la personal specializat la o comunicare mai deficitara intre producatori si consumatori, institutiile ajuta mult prea putin micul producator. Iar ca sa te adresezi unei piete internationale este nevoie de o productie importanta, o strategie bine pusa la punct, resurse economice, pentru ca penetrarea nu se face imediat si are un cost sustinut.