Alergarea corporate

Alergarea corporate

M-am întâlnit recent cu câţiva din colegii de liceu şi unul din subiectele serii a fost alergarea. Colegul meu M. (44 de ani) a început să alerge acum un an pentru că firma unde lucrează i-a asigurat posibilitatea unui program de antrenament condus de un expert. ”Şi, dacă tot era un program plătit de companie, m-am dus şi eu să văd despre ce e vorba. De ce nu?!” De la ”de ce nu?!”, M. a ajuns un alergător pasionat, merge la trei antrenamente pe săptămână, a alergat deja în competiţii şi se pregăteşte de primul său semimaraton.

de Radu Atanasiu

O grămadă de companii din România au introdus programe de alergare pentru angajaţi. Ştiu asta pentru că la competiţiile mari de alergare se văd din ce mai des tricourile diverselor echipe corporate (cred că cele mai vizibile sunt cele roz de la PwC, dar am văzut şi tricourile unor companii mai mici, cum e cel verde de la watchshop.ro). De asemenea, ştiu personal de existenţa multor cluburi de alergare în companiile româneşti, ba chiar am avut plăcerea să mă întâlnesc şi să discut cu alergătorii de la Euromaster şi de la Metropolitan Life. Şi, nu în ultimul rând, am alergat de mai multe ori ca pacer cot la cot cu mulţi membri ai programului Primul Maraton – Raiffesen Runners şi m-am molipsit de energia lor.

Pe scurt, vreau să spun că alergarea corporate e în plină dezvoltare în România. Să fie un fenomen benefic, cu influenţe în productivitate şi satisfacţie personală? Sau doar o modă trecătoare?

Eu cred că alergarea corporate nu e un fenomen ce va dispărea, ci, mai degrabă, unul ce se va dezvolta mult în anii ce vin, pentru că este extrem de benefic atât pentru angajaţi, cât şi pentru companie. Să le luăm pe rând.

Angajaţii dobândesc încredere de sine şi învaţă lecţii de viaţă. Poate că trăiesc eu într-o bulă pe vârful piramidei lui Maslow, dar în jurul meu lumea e din ce în ce mai interesată de creşterea personală. Iar alergarea mi se pare un instrument foarte eficient de accelerare a acestei dezvoltări. Călătoria de la o sută de metri gâfâiţi până la primul maraton modelează în egală măsură corpul şi psihicul. Drumul e presărat cu borne clar definite, quick wins, care îţi dau un sentiment de împlinire şi o încredere în sine greu de atins prin alte metode. Prima oară când ai alergat tura de lac fără să te opreşti, prima oară când ai alergat într-o competiţie oficială, cu număr pe piept şi medalie la sfârşit, primul 10k, primul semi, încă un record personal (personal best), toate acestea sunt shoturi de încredere. Şi, dacă ajungi să le faci cu colegii, îţi sunt şi validate imediat de comunitate.

Codruţa Vlad a alergat în 2015 primul ei maraton în programul Raiffeisen Runners şi mă bucur că am avut ocazia să alerg şi eu atunci lângă ea. De atunci, Codruţa a devenit o obişnuită a curselor de alergare şi încă  se antrenează, câteodată, cu colegii ei de companie care sunt alergători începători. Am întrebat-o ce a însemnat pentru ea participarea în acest program. ”Experienţa Primului Maraton Raiffeisen Runners a însemnat pentru mine autocunoaştere, disciplină şi stabilire de noi limite; a fost o lecţie de viaţă cu tema Dacă vreau, pot!”

Încrederea în sine şi înţelegerea propriului potenţial nu sunt singurele beneficii. Aşa cum spune şi Codruţa, la fel de importante sunt lecţiile de viaţă pe care ţi le dă alergarea. O să înşir şi eu pe repede înainte câteva lucruri pe care le-am învăţat din alergare. Evident, ceea ce am învăţat aplic acum în carieră sau în viaţa personală. Dar, un pic metaforic, o să scriu aici doar primul termen al analogiei, lăsând fiecăruia libertatea să aplice sau să extrapoleze în felul său:

Într-o cursă lungă, când eşti obosit şi doare, cel mai bine e să continui, pentru că, în mod contraintuitiv, îţi va fi mai uşor şi te va durea mai puţin.

Dealul pare foarte înalt înainte şi nu cine-ştie-ce după.

Atunci când creşti treptat distanţa alergată într-o săptămână, creşterea e sustenabilă.

Cel mai greu moment al fiecărui antrenament e să te ridici de pe canapea.

Dacă te antrenezi pentru un maraton, nu ”merge şi-aşa”.

Evident, acestea sunt lecţiile mele. Dar sunt sigur că nu fac o generalizare pripită când spun că pentru toţi alergătorii alergarea a fost un profesor bun. O facultate de business din Statele Unite a şi recunoscut capacitatea antrenamentului de maraton de a induce înţelepciune în business şi ”aha moments” şi a introdus în curiculă un astfel de curs: lunea lecţie teoretică, sâmbăta antrenament, iar examenul, la sfârşitul semestrului, constă în terminarea unui maraton. IDEA Business School/Maastricht School of Management Romania, şcoala de business unde predau, nu are încă un curs de alergare, dar a participat adesea cu echipe de alergători la concursurile din Bucureşti.

Compania dobândeşte angajaţi productivi şi implicaţi. Studiile care asociază sportul cu productivitatea sunt numeroase, dar sunt bucuros să citez şi unul românesc: conform unui sondaj realizat de Fundaţia eMAG în 2015 pe mai mult de 700 de triatlonişti amatori, 76% din respondenţi consideră că, practicând cu regularitate un sport, reuşesc să se dezvolte atât pe plan personal, cât şi profesional. De asemenea, conform unui studiu citat în HBR, practicarea unui sport are beneficii cognitive imediate: concentrare mai bună, memorie precisă, capacitate de învăţare, rezistenţă la efort mental prelungit, creativitate mai mare şi nivel scăzut de stress.

În al doilea rând, învingerea împreună a unor obstacole uneşte comunitatea. Pentru că alergarea nu e uşoară. Marian Chiriac, vechi maratonist, jurnalist, editor al Alerg.ro şi unul din cei trei autori/antrenori ai programului Primul Maraton – Raiffeisen Runners, ştie că înfruntarea durerii este crucială:  “Dacă, pentru marea majoritate a angajaților, programul e ca un revelator al unor trăsături comune mediului corporatist (ambiție, planificare, asumarea explicită a unui obiectiv, dorința de autodepășire), ceea ce face diferența, la nivel individual, e capacitatea de rezistență la durere, fizică mai ales.” Trăirea împreună a unor experienţe puternice (antrenamente dureroase, dar şi trecerea glorioasă a liniei de sosire după 42 de kilometri) creează legături puternice. ”Pentru companie, programul e util în crearea unei emulații interne, ajutând totodată la creșterea coeziunii de grup.”

Pe de altă parte, un club de alergare duce relaţia dintre companie şi angajaţi la un alt nivel, mai personal. Cristian Muntean, EBS Director la Euromaster Romania, maratonist şi IronMan, este foarte mândru de echipa Euromaster de alergare şi triatlon. „Pentru că ne dorim să beneficiem de o stare de bine la birou, am încercat să facem ca, pentru colegii noştri, firma să nu mai fie doar despre procese şi sisteme, ci să fie şi despre ei. Acum, clubul de alergare le dă o provocare personală asociată cu jobul. Şi mai e ceva: eu nu mai sunt doar managerul, sunt colegul lor de club, transpirăm împreună în weekend la antrenamente.”

Iar în companii mari, existenţa unui club de alergare are încă un beneficiu: ajungi să cunoşti personal colegi pe care altfel nu i-ai fi întâlnit niciodată. Şi, astfel, diverse departamente capătă o faţă umană (sau mai multe), împiedicând apariţia mentalităţii de siloz.

Sper că am reuşit să trezesc interesul managerilor pentru un asfel de proiect la ei în companie. Pe final, câteva trucuri de la cei care au făcut-o deja:

Este bine să ai un antrenor experimentat, cineva care să fie bun nu doar la alergare, ci şi la explicarea principiilor ei, la construirea unor planuri de antrenament personalizate şi la motivarea de cursă lungă.

Mai ales la început, întâlnirile colegilor cu alergători consacraţi şi carismatici (cum sunt Gabi Szabo sau Andrei Roşu) îi pot convinge şi pe cei mai neîncrezători să încerce, măcar o dată.

Nu te baza, însă, doar pe antrenor sau pe întâlnirile cu campionii. Managerul trebuie să îşi dedice timp, să participe la antrenamente şi să fie inspiraţional.

Oferă stimulente. Spre exemplu, plăteşte taxa de concurs (integral, sau, poate, parţial, ca fiecare să simtă că a participat), oferă o primă pentru cumpărarea de echipament. Iar, dacă vrei să încurajezi antrenamentele înainte de serviciu şi îţi permiţi, amenajează vestiare şi duşuri.

Investeşte în tricouri de club personalizate, de calitate şi foarte aspectuoase.

Încurajează-i pe alergătorii „veterani” din companie să participe la antrenamente şi să îşi împărtăşească experienţa.

Creează un hall of fame al clubului (real, pe Facebook sau ambele), cu medalii, diplome, poze de la antrenamente şi competiţii.

Spor la alergat!

Radu Atanasiu predă gândire critică la programele de Executive MBA şi de Fast Track Management ale IDEA Business School/MSM Romania, la programele de MBA şi Master in Management ale Maastricht School of Management (Olanda), la Entrepreneurship Academy şi online, pe iversity.org. Radu aleargă maratoane, cel mai adesea costumat în Mickey Mouse.