Afaceri cu gust

Reading Time: 3 minute

Agricultura nu e deloc simplă. Florin Cojocariu, proprietarul CAP Gurbănești, recunoaște că cea mai mare provocare a trasformării sale în agricultor a fost să înțeleagă că o cultură mare de plante nu crește de la sine. A înțeles însă rapid că românii vor legume cu gust și a transformat această tendință în business.

Care au fost cele mai mari provocări în transformarea din fizician care a lucrat în marketing și publicitate în agricultor?

Nu am profesat ca fizician, deși fizica a fost o pasiune a tinereții. Mare parte a carierei mele profesionale a fost în publicitate și marketing. Cred că cea mai mare provocare a fost înțelegerea faptului că o cultură mare de plante nu crește de la sine, că e nevoie să fii atent la ea zi de zi. La început ți se pare că vei avea mult timp liber, că într-o săptămână nu se întâmplă mare lucru. De fapt într‑o săptămână poți pierde toată recolta dacă nu ești „pe fază”. Nivelul de muncă e surprinzător de mare față de ce așteptam. O altă provocare a fost trecerea de la distribuția directă către clienți la livrările prin retail. Retailerii tratează mâncarea ca un „commodity”, nu sunt interesați de calitate dincolo de estetic și sanitar. Am avut deseori marfă excelentă refuzată pe motiv de neconformitate: roșiile nu sunt calibrate, uniform roșii și fără defecte chiar minore. Lipsa adevăratelor piețe de producător te obligă însă să te adaptezi cerințelor retailerilor, cel mai des prin compromisuri la calitate. Noi am decis anul ăsta să nu mai vindem în retail decât dacă ceea ce considerăm noi calitate e acceptat ca atare. Și, nu în ultimul rând, este o provocare să te obișnuiești cu mentalitatea pasivă a angajaților. Lumea e obișnuită la țară să facă ce i se spune și atât. Ne-a luat patru ani să ajungem la o echipă relativ autonomă și responsabilă, capabilă să-și asume obiective și nu doar sarcini. Seamănă cu anii ’90 în București.

Soiurile cultivate la CAP Gurbănești sunt mai gustoase, dar mai dificil de transportat. Cum ați rezolvat această problemă?

Livrăm în București, doar cu mașina noastră cu temperatură controlată. Nu neapărat transportul e problema, cât viața la raft. Soiurile sunt mai puțin rezistente decât hibrizii. Problema asta se rezolvă dacă retailerul e puțin atent să comande mai des și mai puțin (asta se întâmplă deja) și dacă manipulează marfa cu grijă (aici e problema principală, greu de rezolvat).

Cum putem face diferența între roșiile cu gust și cele crescute industrial?

Doar vizual e foarte dificil, deși e de așteptat ca imperfecțiunile să fie semn de gust mai bun. În mod special, roșiile „cu umeri verzi” (partea dinspre punctul de prindere a fructului pe plantă să pară mai puțin coaptă) pot fi foarte gustoase. S-a descoperit recent că gena coacerii uniforme la tomate e incompatibilă cu genele care dau gustul de „roșie” și de asta hibrizii modificați pentru culoare uniformă și intensă au deseori gust „de carton”. Dar, în general, pentru orice fruct (roșia e un fruct), gustul e dat mai degrabă de metoda de creștere: cu cât planta e mai puțin „pompată” cu nutrienți și apă și e chiar puțin stresată, cu atât gustul e mai bun, dar și productivitatea mai mică. De asta pentru fructe bune e normal să plătim mai mult.

Va ajuta producătorii legea 51% produse româneşti pe raftul supermaketurilor?

Da, în sensul în care buyerii au devenit mai atenți și mai interesați de noi. Nu, în măsura în care legea e ocolită cu relativă ușurință de mulți importatori (care vor nega lucrul acesta, evident). Nu există, de fapt, un mecanism de control eficace al originii, dacă sunt producător e relativ facil să reetichetez marfă de import ca fiind românească. Legea, așa cum e, aproape obligă retailerii să închidă ochii, așa că ajungem exact ca în piețele „tradiționale” unde toate mătușile de la tarabe vând roșii românești importate din Turcia.

Ce presupune drumul de la legume la produse procesate?

Încă nu suntem acolo. Până acum am procesat prin firme partenere, durata de autorizare a clădirii noastre a fost foarte lungă, sperăm să finalizăm anul acesta. Ceea ce am procesat însă prin parteneri a avut mult succes pentru că ingredientele sunt de calitate foarte bună și rețetele minimaliste. Avem planuri mari anul acesta, am pus mulți ardei iuți pentru că vrem să lansăm oficial dulceața de ardei iuți și un sos iute special. Lucrăm cu WoPA, o agenție care ne-a descoperit ea pe noi, și suntem entuziasmați de ce avem până acum la nivel de branding și produs.