Afacerea Morodan

Este memorabilă. Un personaj conștient de propria imagine și de atuurile sale. Când apare la un eveniment face senzație. Asta așteaptă publicul și ea știe să folosească la cote maxime acest lucru. Nu este însă tot timpul așa. Există și o latură a personalității sale, în intimitatea căminului, când are nevoie de liniște și echilibru. Iar în spatele imaginii extravagante stau ani întregi de muncă, în mod constant și susținut. Ana și-a construit o marcă personală puternică dar și afaceri conexe și este pregătită să treacă la nivelul următor.

Nu vreau să rămân tot timpul “o blogheuză”. A fost unul dintre gândurile pe care Ana Morodan mi le-a împărtășit când ne-am întâlnit pentru acest material. Nu m-a surprins în vreun fel afirmația ei, pentru că nu am perceput-o vreodată ca fiind doar “o blogheuză”. De-a lungul timpului, ne-am mai intersectat prin online sau pe la evenimentele din industrie și de fiecare dată am remarcat că este mai mult decât atât. A devenit un personaj aparte în online-ul românesc, memorabil prin atitudine și o personalitate inconfundabilă. Pe Ana ori o placi, ori o urăști cu patimă, însă în niciun caz nu trece neobservată. I-am urmărit evoluția aproape de la începuturi, de pe vremea când, cum chiar ea se autodescrie, era o fată din Arad care sprijinea pereții pe la evenimente, și până la diva digitală din ziua de azi, contesa millennială, care acum se pregătește să treacă la următoarea etapă din viața sa, cea de antreprenoare.

După opt ani în online, ca într un roller coaster, trăiți la intensitate maximă, mereu cu piciorul pe accelerație, Ana Morodan vrea să devină o femeie de afaceri în toată regula, cu planuri și ambiții de extindere pe mai multe direcții. Pe unele mi le-a împărtășit, despre altele nu vrea încă să povestească. Pe lângă businessurile pe care le dezvoltă împreună cu echipa ei, a investit și în alte câteva afaceri în calitate de silent partner și este în discuții pentru două proiecte mari.

Vă las să descoperiți această nouă latură a personalității Anei, într-un dialog tulburător de onest despre “influencereală”, muncă, o industrie a aparențelor, adevăruri dureroase, nevoia de validare, burnout, anxietate și depresie, bani și planuri de viitor. Ana descrie și starea pieței de online influencing, așa cum se vede din ograda ei, în nuanțe despre care puțini au curajul să vorbească atât de tranșant și deschis.

De la contesă digitală la antreprenoare. De la ce a pornit schimbarea?

Am început să dezvolt o serie de businessuri care nu au legătură directă cu marca mea personală, deoarece consider că nu mai am nimic de demonstrat în online. Am realizat tot ce mi-am propus când am venit cu 200 de lei în buzunar în București. Acum trebuie să trec la următoarea etapă. Am văzut oameni care au crescut și apoi au coborât dacă nu au știut să-și construiască puncte de sprijin emoțional, familial, de business. Vin din urmă generațiile tinere. Nu vreau să ajung să trăiesc în iluzia trecutului. Eu chiar nu mi-am pierdut capul și am înțeles că social media este fix o convenție, pe care trebuie să o iei ca pe un joc și de care trebuie să te folosești. Social media nu este rațiunea de-a trăi, ci doar un mod de a face business sau de a te distra. La toate astea se adaugă iluzia creativității în care ne zbatem. Trebuie să te informezi, să rămâi conectat la nou, să lucrezi cu tine, să te lupți. Multe dintre fetele din online nu au expertiză reală, nu își construiesc unicitate, nu au conturat un personaj și marele lor vis e să câștige 4.000 – 5.000 de euro pe lună din influencing. Nu le condamn, doar ca eu vreau mai mult de la viața mea, de la construcția mea de business.

De ce alte zone de business? Nu era suficient influencingul?

În România, pe zona de lifestyle și fashion, nu mă refer la vedete sau la tinerii vloggeri, mai mult de 100.000-150.000 de euro pe an nu poți monetiza și sunt bani care nici nu vin constant. Ca să gene­rezi business adevărat, cu angajați, cu investiții pe termen mediu, e nevoie de foarte multe derivate de la marca personală; doar “influen­cing” nu merge. Nu este o industrie care să îmi genereze business-ul pe care mi-l doresc – în niciun caz dacă rămâi pe formula “just my personal brand” -, în plus este o industrie care mă consumă prea mult. Nu mai pot să duc iluzia că “ne facem că facem” pe niște mize mici, nu sunt genul de om care trăiește pentru validarea din partea celor din jur sau pentru aplauze. Sunt un om care muncește să facă bani, nu niște bani, să trăiască așa cum vrea și trăitul ăsta cum vreau eu nu se asigură cu venituri doar din industria asta. Consi­der că “influencereala” este un freelancing. Mi-am propus să ajung un om de business care câștigă câteva zeci de mii de euro pe lună, un capital care să îmi asigure o construcție pe termen mediu, investiții, angajați și care să creeze plus-valoare adevărată. Acum știu că din zona de influencing nu ai cum să faci asta, nu sunt bugete atât de mari cum se vehiculează în piață pentru asta. În plus, mai sunt și unii care țin industria în jos și “se vând” pe un press trip și două sticle de șampanie.

Cât câștigi, în medie, pe lună?

În medie, în jur de 17.000 de euro pe lună, din endorsing de mărci în online, completez această sumă cu veniturile din extensiile de marcă personală. Voi face în continuare influencing, dar voi face așa cum consider eu că trebuie făcut: qua­lity content, în spiritul meu de marcă și pe bugete care să mă lase să creez un anume tip de content, deci și rezultate consistente pentru clienții mei. Dacă mă raportez la ultimele luni, câștigurile din influencing au scăzut la 40% din veniturile mele pentru că au crescut mult extensiile de marcă: brandul de fashion, apariții TV, evenimentele, conferințele unde am fost speaker, consultanță. Dacă îmi ies planurile așa cum vreau eu, zona de influencing în următorii doi ani va reprezenta doar maximum 15% din veniturile mele. Endorsingul va continua să existe în viața mea.

Câte salarii plătești lunar?

7, plus 5 colaboratori, care și ei sunt cu sumă fixă lunar.

Ce businessuri construiești?

M-am gândit să dezvolt niște businessuri care nu au legătură cu marca mea personală. Ideea s-a concretizat după ce a trecut valul cu Asia Express.

Apropo de Asia Express. Cu ce ai rămas din această experiență?

În timpul emisiunii am avut două frici: prima era că o să mă tund cheală à la Britney Spears, Iar cea de-a doua, că-l voi bate pe Teleșpan pe filmare. Asia Express este un experiment psihologic, nu o emisiune TV. Acum îmi dau seama că experiența asta mi-a prins bine, dar nu din cauza notorietății sau pentru că mi-ar fi crescut comunitatea, ci pentru că, în interior, mi-am consumat orice resursă de stres pe care aș putea să o mai am vreodată. Și toate fricile.

Nu a fost la mijloc nicio dorință de celebritate?

Nu-mi place să mă recunoască lumea pe stradă. Nu am avut niciodată nevoia să fiu validată de ceilalți. La fel și cu premiile. Ce fac cu ele? Șterg praful de pe ele. Mă simt onorată că le am, la momentul respectiv m-au ajutat, dar dacă mă culcam pe o ureche, toate premiile pe care le-am primit de-a lungul timpului nu aveau nicio relevanță. Contează ce faci zi de zi pentru a-ți crește marca personală și un business.

Apartment 17

Construim un brand de retail – Apartment 17, derivat din Morodan Shop, pe care l-am marketat la vremea lui ca primul magazin al unui blogger român. Apartment 17 este un brand de haine premium, cu prețuri cu 20-30%, maximum 40% mai mari decât ale unui retailer mass-market de fast-fashion. La noi o rochie costă 400 – 500 de lei, maximum 700 lei, dar e o rochie care poate fi purtată și la birou, și la o petrecere; sunt modele inspirate din estetica anilor ’50-’60. Avem o strategie pentru dezvoltarea acestui brand, nu ne grăbim să facem repede bani. Nu vrem să creștem în trei luni și apoi să murim în neant, vrem să creștem sănătos.

MAP – The Millennial Aristo Party

Am ajuns la a patra ediție și anul acesta o vom face prin septembrie – octombrie. Spre deosebire de anul trecut, la Caribbean Party, când am avut vreo 800 de invitați, anul acesta formatul se va schimba, ne dorim ceva mai restrâns, în jur de 150 – 200. Nu mai vreau masă, și brandurile cu care ne asociem sunt OK cu asta. Păstrăm însă ideea cu care am pornit inițial acest concept – o petrecere la care lumea să se simtă bine și să distreze cu adevărat, cu multă butaforie și decoruri. Când organizez un eveniment asociat cu marca mea personală, trebuie să iasă așa cum îmi doresc eu, cu multă atenție la toate detaliile. Sunt lucruri la care țin, de ștaif. Eu vând un lifestyle și țin ca toate lucrurile care mă înconjoară sau pe care le fac să fie într-un anumit fel. Petrecerea o organizăm împreună cu George Man și Iulian Iovănescu de la Creative Market, doi colaboratori foarte apropiați nouă. George este omul care e în permanență legătură cu colaboratorii și se ocupă de toată munca de agenție. Eu nu am fost niciodată la un pitch, nu am bătut la ușa niciunui brand să zic: “Bună, sunt și eu o blogheuză, am și eu un proiect, dați-mi niște bani, hai să facem niște postări”. Nu pot să fac asta, nu mă pot vinde pe mine asa, e dincolo de orgoliu sau mândrie.

GIN – Morodan Academy

Am avut două ediții până acum, cam o dată la un an și jumătate. Următoarea va fi în primăvara anului viitor și pregătim niște îmbunătățiri ale programei. Primele ediții au fost un succes, am avut la cursuri doamne din diverse domenii de business. Mi s-a părut măgulitor și a fost pentru mine o confirmare a faptului că am o comunitate de oameni mișto, care mi-au spus că au învățat lucruri foarte utile pentru activitățile pe care le desfășoară. În plus, GIN este un proiect care monetizează foarte bine. Pachetul premium, care include și consiliere personalizată costă 3.000 de lei, iar cel standard 1.900 de lei pentru cele 6 zile de curs. Avem și pachetul online, care este mai ieftin, însă nu acceptăm mai mult de 30 de cursanți, deoarece pentru noi este foarte important ca ei să aibă timp să întrebe, să asimileze informația și să poată vorbi cu profesorii în pauze.

Magic Works

O să lansăm în toamnă un nou brand de wicca-wellbeing, o nișă în care cred mult, o combinație de spiritualitate și răsfăț, ambalată lejer și cu detalii de lifestyle elegante și foarte feminine. Un fel de Psychic Sisters din est, cu lifestyle și știință a frumuseții pe care, în această parte a lumii, chiar o avem din plin.

O să avem o diversitate mare de produse în zona asta (80-100 de produse) și vrem să distribuim acest brand Magic Works în România, dar și internațional. Primul pop up store internațional va fi în Dubai, unde trendul wicca-wellbeing are super-priză. O altă direcție de business este cea de consultanță în implementare pentru unii dintre clienții agenției Antz, cea cu care colaborez îndeaproape.

Visul de-o viață: un conac

Suntem în discuții să achiziționăm un conac în zona Transilvaniei. Acesta nu va fi un business în sine, ci un loc pe care să-l amenajez așa cum îmi place mie și unde să merg să mă relaxez, dacă o să am timp. Probabil nu voi avea (zâmbește conștientă de situație), dar poate aș putea să-l închiriez când nu merg eu acolo.

Pe ce canale online (mai) ești prezentă?

Cel mai mult pe Instagram și Face­book, pe blog scriu mai puțin (îl voi transforma într-un produs “collectible”, cu ieșire în print), iar pe canalul de YouTube am

The M Office pentru care o să începem un nou sezon din iarnă. Acum mă concentrez pe mărcile noi, pe construcția de start-ups.

Succesul marca Morodan

Ce se întâmplă în jurul meu este rezultatul a 99% muncă, un strop de inspirație și o doză de nebunie. Prefer riscuri asumate și în continuare voi face businessuri în care cred, multe în afara zonei de fashion și lifestyle și în afara endorsingului pentru branduri. Consider că am pierdut meciul din start din cauza faptului că m-am născut în România. Dacă eram la New York, personajul meu s-ar fi aflat acum în alt punct pe zona de endorsing. Aici nu poți să depășești un anumit nivel, oricât de bun ai fi. Bugetele sunt așa cum sunt. Acum este prea târziu să mai încerc asta, este o utopie în 2019 să-ți mai dorești să fii noua Chiara Ferragni. Dacă mă voi dezvolta în străinătate va fi dacă se va întâmpla să merg ca reprezentantă a unor branduri. Avem niște strategii incluse pe zona asta, în general, ne interesează China, aș putea fi un personaj acolo, dar nu este o miză în sine.

Concurența

Fără nicio urmă de aroganță, nu consider că am vreo formă de concurență. Nu pentru că celelalte fete din zona de fashion online nu-și fac treaba, ci pentru că mi-am conturat o marcă personală atât de distinctă și recognoscibilă încât nu cred că cineva ar putea să fie ca mine. Când am venit de la Arad la București, Antz-ele (Lili Misăilă și Cristina Pop, fondatoarele agenției Antz Communication, vechi colaboratoare ale Anei Morodan – n.r.) mi-au zis că adevărul meu profund – pentru că eu eram într-o poveste în care credeam că mi se potrivește minimalismul nordic și îmi negam “contesăreala” – va fi cel care va vinde; l-am scos împreună la viață, l-am ranforsat, l-am exagerat pe ici, pe colo și am înțeles că forța e să fiu eu însămi, să-mi asum să fiu și în online și în offline așa cum sunt eu în viața reală, de zi cu zi si, mai ales, să nu-mi fie frică că o să mă judece cineva. My life, my way, vorba cântecului. Nu am competiție deoarece cred că nimeni nu are forța mea în online. Vorbesc de nișa mea, nu de vloggeri. Copiii ăștia, noul val de vloggeri, sunt extraordinari. Vin puternic din urmă și, când le va crește comunitatea, în vreo doi ani, ne vor mătura. Oricum, ei au crescut de mici comunități care sunt cvadruple față de a oricărui om dintr-o nișă pe internet.

Managementul hate-ului în online

Nu prea m-am lovit de acest curent pentru că am avut mereu o comunitate de oameni educați și atunci când aveau ceva de zis, comentariile lor erau argumentate, dar neinvazive sau agresive. Când însă a început Asia Express și pe profilul meu a intrat și publicul de TV, am avut comentarii foarte agresive, m-am trezit cu unii dintre ei pe la birou, ceea ce mă sperie, nu-mi place. Strict legat de comentariile din online, am zis de nenumărate ori: la mine pe social media nu este democrație, ori zici că sunt superbă, ori îți dau block, dar de ceva timp mă mai amuz și le mai răspund unora, exact în aceeași notă în care comentează și ei.

Ce nu ai posta niciodată?

Nu aș posta pentru Coaliția pentru Familie sau discursuri care instigă la ură. Aș posta în schimb mai multe mesaje pentru cei tineri, la început de drum, să înțeleagă că nu tot ceea ce strălucește este aur.

Iluzia creativității și expertiza

În industria noastră sunt două tipologii: fetele care fac poze și fetele care fac business. Fetele care fac business trebuie să aibă capacitatea să analizeze, să se do­cumenteze. Trebuie să te informezi în permanență și să ai o echipă de oameni creativi și de strategi. Expertiza o dobândești și prin observare și prin a-ți antrena creativitatea, unicitatea, memorabilitatea, puterea, curajul. Toate astea te ajută să rămâi relevant, să ai o implicare socială, să te pliezi pe tot ce înseamnă marketingul vremurilor pe care le trăiești, să comunici cu forță. Expertiza trebuie să o cauți peste tot. Unul dintre puținele sfaturi pe care le-am primit de la părinții mei, în afară de a-mi asorta șosetele cu restul ținutei, a fost să mă înconjor mereu de oameni mai deștepți ca mine de la care să învăț și care să mă ajute să evoluez. Am în jurul meu oameni care mă direcționează să găsesc expertiză în diverse locuri: Antz-ele pe zona de influen­cing, mișcare de branding, trenduri, marcă personală, Șerban, partene­rul meu de viață, pe zona de gândire, claritate, structură, rigurozitate.

În ce punct ești acum în viață?

Cred că am ajuns într-un punct în viață în care am înțeles că pot să lupt în continuare pentru visul meu de avea un castel, dar nu mai sunt dispusă să-mi sacrific liniștea, timpul și sănătatea pentru asta.

Ce ai sacrificat cel mai mult?

Sănătatea mea psihică. Anul trecut am crezut că s-a terminat viața, în ultimii opt ani am muncit nonstop, am fost ca un robot, m-am chinuit foarte mult să construiesc o marcă personală recognoscibilă. Nu mi-a ieșit nimic ușor, ci cu chin, muncă și multe nopți nedormite. Până într-un moment când nu am putut să mă mai ridic din pat. Am fost diagnosticată cu burnout, depresie moderată și anxietate severă – o perioadă foarte dureroasă și tulbure pentru mine.

Cum ți-ai revenit?

M-am remontat singură. Crezul meu în viață este că oricât de greu mi-ar fi, mă ridic în genunchi și apoi în picioare și nu mă las. Acum mă redescopăr și încerc să am mai multă grijă de mine.

Care este visul tău acum?

Visul meu acum este să mă confirm ca om de business, dar nu cu orice preț. Cel mai important însă este echilibrul mental. Liniștea nu mi-o dă nimeni, mi-o dau singură.

Care este atuul tău?

Forța e un atuu al meu. Cred că este ceva nativ. Când cad, mă ridic și merg înainte.

Foto: Andreea Retinschi

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 334 (iulie 2019). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.