Adelina Iftime-Blagean, Wolf Theiss: Cum se schimbă piața muncii

Adelina Iftime-Blagean, Wolf Theiss: Cum se schimbă piața muncii

Actuala situația a pus în pericol industrii întregi, iar mii de angajați au fost dați afară sau au contractele de muncă suspendate. Este o realitate dură, care va trebui gestionată ulterior în mod inteligent pentru a nu ajunge la crize sociale. Piața muncii s-a schimbat odată cu starea de urgență și cu pandemia, iar Adelina Iftime-Blagean, counsel în cadrul biroului din București al Wolf Theiss, ne-a ajutat să avem o imagine mai clară asupra stării de fapt legate de angajați și angajatori.

Suntem într-o situație fără precedent în istoria contemporană. Care este felul în care o companie poate angaja acum?

Este într-adevăr dificil ca o companie să angajeze acum, din cel puțin câteva perspective practice. În primul rând, contractul de muncă trebuie încheiat pentru validitate în formă scrisă, iar semnarea acestuia de către părți este dificilă în contextul în care părțile nu se pot întâlni față în față, iar puține persoane fizice dețin o semnătură electronică (sau aparatura necesară imprimării documentelor). De asemenea, cerința obținerii certificatului medical, o condiție absolut necesară pentru încheierea validă a contractului de muncă, este o piedică suplimentară.

În condițiile date, angajatorii depun toate eforturile pentru îndeplinirea cerințelor legale, fără a respecta însă întotdeauna 100% legislația, în speranța că și autoritățile vor fi îngăduitoare. Astfel de metode de compromis sunt semnarea contractului prin corespondență (electronică sau curier), emiterea certificatelor medicale urmare a examinării prin videoconferință/interviu cu privire la starea de sănătate, etc. Din câte cunoaștem, mediul de afaceri a prezentat și prezintă în continuare guvernanților variante de flexibilizare în acest sens, desigur cu caracter temporar, printre care eliminarea sancțiunilor pentru lipsa formei scrise a unor anumite documente din contextul raporturilor de muncă, sau înlocuirea certificatului medical cu declarația pe proprie răspundere a salariaților.

Ce poate face un angajat în actuala situație?

Salariații se regăsesc în diverse situații în această perioadă care, așa cum ați spus, este fără precedent în istoria contemporană. Între variantele posibile în baza legislației actuale se regăsesc cel puțin cele de mai jos. Desigur că sunt multe alte propuneri din partea mediului de afaceri care pot conduce la modificări cu caracter temporar a prevederilor legale şi la instituirea de noi măsuri, care toate tind spre o flexibilizare cât mai mare a raporturilor de munca în derulare, inclusiv prin posibilitatea implementării mai multor modificări cu caracter unilateral de către angajator sau limitarea procedurilor de consultare. Astfel, în prezent salariații se pot regăsi în următoarele situații:

• Lucrează de acasă în regim de muncă la domiciliu sau telemuncă (sau variante nenumite, combinații diverse ale locului muncii care nu se califică expres ca telemuncă);
• Lucrează de la locul de muncă, dacă angajatorul nu a fost în măsură să implementeze lucrul de la distanță (de exemplu pentru ca specificul muncii nu permite), de multe ori coroborat cu diverse măsuri de flexibilizare suplimentară în materie de program de lucru;
• A apelat la beneficiul Legii 19/2020 cu privire la zilele libere acordate unui părinte atunci când unitățile de învățământ sunt închise;
• I s-au impus unilateral anumite modificări în organizarea muncii, cum ar fi reducerea programului de lucru de la 5 la 4 zile pe săptămâna (cu reducerea corespunzătoare a salariului), program de lucru individualizat, orar de munca flexibil, cu ore de începere și de final a programului de lucru diferite de cele contractuale, lucrează pentru constituirea de rezerve de muncă suplimentară (în baza art. 122 alin. 3 din Codul Muncii);
• I s-au solicitat, în baza acordului părților, diverse modificări ale timpului de lucru (din program de lucru integral in program de lucru parțial), programului de lucru și/sau remunerației, folosirea în natură a concediului de odihnă neefectuat acumulat din trecut sau a concediului pentru anul curent etc.;
• A fost plasat în șomaj tehnic, anterior sau ulterior decretării stării de urgență (16 martie 2020);
• A fost „împrumutat” în regim de detașare către companii care au nevoie de personal suplimentar;
• A fost începută sau chiar finalizată procedura de concediere.

Ce se întâmplă ce cei dați afară?

Salariații concediați (și se pare ca sunt deja peste 260.000 de la începutul acestei crize, conform informațiilor de pe site-ul Ministerului Muncii la data de 27 aprilie), pot sa apeleze la ajutorul de șomaj, în condiții normale (pre-existente crizei Covid-19). De asemenea, pot încerca să își găsească un alt loc de munca, ceea ce în mod clar este mult mai dificil în condițiile date.

Puțini angajatori mai fac angajări în această perioadă, și doar în anumite domenii, unde necesarul de forță de muncă nu este acoperit, cum ar fi retail alimentar, curierat, producție de materiale sanitare, industria farmaceutică, pe alocuri producție în sectorul alimentar, IT, telecom etc. De asemenea, sectorul public anunță tot mai multe angajări, în principal în sectorul medical şi în asistenţă socială.

Cum pot fi protejați angajații?

Șomajul tehnic subvenționat de stat a fost implementat în cea mai simplificată metodă posibilă (mult simplificata fata de proiectul OUG 30/2020 si apoi din nou simplificata prin OUG 32/2020) pentru a preveni situația în care angajatorii concediază salariații, cu scopul de a permite o relansare rapidă a activității, atunci când condițiile pandemice o vor permite, și reducând astfel presiunea viitoare asupra bugetului de stat care rezultă dintr-un număr mare de șomeri și din contribuții mult diminuate ale agenților economici din mediul privat.

În afara contextului perioadei oficiale de stare de urgență care permite schema de suport aprobată prin OUG 30/2020 (așa cum a fost modificată prin OUG 32/2020), sunt puține metode de a proteja salariații de concediere. Chiar și în contextul schemei de suport din partea statului român, unii angajatori preferă concedierea pentru a nu se expune niciunui risc (de eventuale solicitări de recuperare a plăților din partea autorităților) sau „bătăi de cap” din perspectiva logistică (având în vedere faptul că angajatorul trebuie să depună documentația pentru încasarea indemnizațiilor de șomaj tehnic, să întocmească ștate de plată, să plătească salariaților salariul net, să plătească impozitul și contribuțiile sociale și să depună declarațiile aferente).

Uitându-ne la abordarea clienților noștri, se validează faptul că flexibilizarea suplimentară a modului de derulare a contractelor de muncă este într-adevăr vitală pentru mediul de business. Companiile sunt interesate de toate măsurile posibile în legislația muncii, fiecare dintre acestea fiind mai de interes pentru una sau alta dintre companii, în funcție de specificul lor. Prin urmare, introducerea a cât mai multe opțiuni de flexibilizare, inclusiv munca cu timp redus (cunoscuta îndeosebi ca Kurzarbeit), ar fi de mare ajutor.

Cum se va schimba piața muncii?

Desigur că nu putem face previziuni veridice, însă credem că orientarea spre flexibilizare, spre mediul online, spre folosirea de aplicații și tehnologii care permit lucrul de la distanță se va accentua. Anterior crizei Covid, în România se folosea foarte puțin munca la domiciliu sau telemunca raportat la media europeană, deși infrastructura de internet a României permite acest lucru în condiții optime. De altfel, am citit recent un studiu al Broadbanddeals în sensul în care Bucureștiul ocupă primul loc pe plan global într-un index al lucrului de la distanţă din perspectiva mai multor criterii, printre care viteza internetului, disponibilitatea serviciilor de livrare a mâncării gătite şi costul vieţii.

În plus, în industriile unde flexibilizarea descrisă mai sus nu este posibilă, companiile vor depune eforturi suplimentare spre tehnologizare suplimentară, astfel încât dependența de forță de muncă umană să se reducă. Credem că trendul previzionat încă de dinainte de criza actuală, de robotizare și schimbare a paradigmelor, concentrare pe noi profesii și noi abilități și competențe, va prinde contur și va avansa într-un ritm mult mai alert decât se preconiza inițial.

Cum pot companiile să îți țină angajații fericiți și motivați acum?

Este într-adevăr o perioadă foarte dificilă, pentru că stresul pentru toate părțile implicate este foarte mare, iar incertitudinea cu privire la starea de sănătate a familiei și apropiaților, precum și siguranța zilei de mâine adaugă niveluri superioare de stres. Salariații care lucrează de acasă întâmpină probleme în gestionarea sub același acoperiș a sarcinilor de serviciu, copiilor minori, lecțiilor online și temelor acestora, stresului efectuării cumpărăturilor și a altor sarcini care până de curând erau normalitate și banalitate. La toate acestea se adaugă incertitudinea locului de muncă, riscul de devalorizare a monedei naționale, dar și pericolul la care sunt supuse eventualele lor economii și investiții.

Din experiența clienților noștri, aceștia încercă menținerea unei relații cât mai strânse între companie și salariați, inclusiv printr-o informare continuă și sinceră cu privire la evoluția situației economice a companiei și a contractelor lor de muncă. Printre acțiunile concrete întreprinse în această perioadă am putut observa: întâlnirile cât mai dese desfășurate prin mijloace de comunicare video astfel încât salariații să simtă în continuare că sunt parte a echipei, încurajarea salariaților să apeleze la diverse platforme puse la dispoziție de angajatori pentru sprijin psihologic, încurajarea de a participa la programe de voluntariat, etc. Desigur ca acestea sunt aplicabile unei anumite categorii de angajatori, în special companii mari și/sau multinaționale, și nu sunt general valabile.

Care sunt cele mai importante măsuri pe care le poate lua România pentru a depăși coronacriza?

Este dificil de estimat în acest moment. Din declarațiile oficiale rezultă clar că guvernanții români monitorizează permanent situația în alte state și încearcă să aplice metode care funcționează sau par să funcționeze în alte țări. Viteza cu care evoluează lucrurile și la nivel medical (cazuri de infectare) și la nivel legislativ este însă uluitoare. Pentru a încerca o atenuare a efectelor acestei pandemii la nivel economic, România ar mai putea, cred eu, să sprijine și mai mult antreprenorii și companiile care doresc să se reprofileze pentru a acoperi deficitul de pe piață, inclusiv prin facilitarea la maximum a documentației necesare (de exemplu pentru emitere autorizație de mediu).

Personal cred că revenirea la normalitate economică cât de curând este prioritară pentru a salva pe cât se poate economia globală.

Care credeți că sunt domeniile cele mai afectate și cum ar putea fi susținute companiile care activează în aceste domenii?

Domeniile cele mai afectate sunt cele a căror activitate a fost suspendată sau redusă în mod direct de către autorități: restaurante, cafenele, magazine care operează în mall-uri (altele decât cele a căror activitate a fost permisă), transport de persoane, centre de activități sportive, saloane de înfrumusețare, etc. Indirect, alte industrii au fost lovite mai rapid sau mai puțin rapid, complet sau parțial. Spre exemplu, multe hoteluri au fost închise din lipsa de clientelă. Alte industrii, cum ar fi cea producătoare, au suspendat activitatea din lipsă de materii prime sau de piață de desfacere. De altfel, cea mai mare parte a contractelor de munca suspendate conform raportărilor din partea Ministerului Muncii sunt in industria producătoare.

Personal consider că schema de suport pentru șomajul tehnic este benefică și conformă măsurilor luate în alte țări. Aceasta asigură un nivel de subzistență financiară pentru cea mai mare parte a salariaților. Problema pe care o întrevăd este însă cea a duratei situației de criză, întrucât nu știu dacă statul român va putea suporta pe termen mediu spre lung o astfel de măsură. De altfel, se previzionează că starea de urgenţă va înceta la jumătatea lunii mai.  Prin urmare, o măsura de subvenționare de tip Kurzarbeit, în baza căreia contractul de muncă nu este suspendat, ci angajatorul beneficiază parțial de munca salariatului (şi plătește costul aferent), iar parte din diferența până la salariul inițial este suportată de către stat, ar putea reprezenta o cale de mijloc foarte oportună pentru perioada care urmează stării de urgenţă.

Ce măsuri ar trebui luate  în ceea ce privește strategiile pentru susținerea mediului de business?

Multe măsuri benefice au fost deja luate într-un ritm lăudabil. Acestea includ spre exemplu schemele de garantare a împrumuturilor acordate IMM-urilor sau suspendarea plății ratelor bancare. Rămâne de văzut cum vor fi acestea adaptate în raport cu durata perioadei de izolare socială, durata stării de urgență și, în genere, durata perioadei de criză medicală și economică. Cred că necesitatea pre-existentă crizei Covid de previzibilitate legislativă și mai ales fiscală este absolut necesară pentru atragerea de investiții străine, în condițiile în care se așteaptă o relocare semnificativă a unităților de producție către Europa.

Care credeți că vor fi cele mai importante schimbări în mediul de business după criza COVID-19? Cum va arăta lumea după coronavirus?

Așa cum indicam mai sus, tind să cred că balanța înclină spre flexibilizarea raporturilor de muncă, spre mutarea și mai multor business-uri în mediul online, spre tehnologizare (și mai) accentuată, cu intenția de a reduce cât de mult posibil dependența de factorul uman.

Din perspectiva României, posibila revenire în țară a unei părți din forță de muncă plecată până acum  în străinătate, ar putea ajuta la o relansare economică mai rapidă decât a altor state.