Abuzurile sexuale asupra copilului, subraportate

Cu toate că, anual, în țara noastră se înregistrează aproape 800 de fete sub 15 ani care devin mame , conform rapoartelor anuale ale Ministerului Public, sunt trimiși în judecată doar între 200 și 300 de inculpați pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor. În România, subraportarea abuzului sexual comis asupra copiilor a atins un nivel acut, dacă ținem seama de faptul că sistemul de asistență socială și protecție a drepturilor copilului identifică sau primește sesizări pentru doar 1.000 de cazuri anual.

Consiliul Europei a estimat în 2020 că, în Europa, „unul din cinci copii cade victimă unei forme a abuzului sexual” , iar 90% dintre aceste cazuri nu ajung în atenția poliției ori a instanțelor judecătorești.

Abuzuri în timpul pandemiei

Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunosc dreptul copiilor de a fi protejați împotriva oricăror forme de violență. În acest sens, abuzul sexual asupra copiilor este considerat una dintre cele mai grave infracțiuni care produc suferință copiilor și ale cărei efecte de natură fizică, psiho-emoțională, comportamentală și socială se răsfrâng, inclusiv pe termen lung, asupra vieții lor.

Deoarece abuzurile sexuale sunt dificil de identificat și solicită o legislație clară, eficientă și în acord total cu principiul interesului superior al copilului, crearea de instituții adecvate și pregătirea specialiștilor în acest domeniu reprezintă condiția respectării drepturilor fundamentale ale copiilor. Sunt numeroase rapoartele și cercetările care arată o exacerbare a fenomenului de abuz sexual în 2020, anul pandemiei de COVID-19 , cu o creștere constatată în această perioadă și în ceea ce privește cererea din mediul online de materiale care conțin forme de abuz sexual asupra copiilor.

“Considerăm că societatea românească trebuie să se schimbe în raport cu acest fenomen invaziv al abuzului comis asupra copiilor. Ea trebuie să-și clădească instrumentele juridice și instituționale necesare descurajării oricăror forme de tolerare a abuzurilor fizice, emoționale ori sexuale asupra copiilor. Nu doar la nivelul familiei, ci și cu privire la modul în care autoritățile, instituțiile în care se regăsesc copiii  și instanțele judecătorești înțeleg să aplice legea. Toate statele europene privesc copilul, drepturile și interesele lui ca priorități fundamentale, cu programe și acțiuni concrete și nu doar declarativ, cum se întâmplă adesea în România.”, a declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv al Organizației Salvaţi Copiii România.

Modificări legislative în UE

Asumându-și consolidarea măsurilor în prevenirea și combaterea abuzului și exploatării sexuale, multe state din Uniunea Europeană decid, am constatat, modificarea politicii lor penale cu privire la sancționarea abuzului sexual, atât prin creșterea pedepselor, cât și prin inserarea în legislație a unor noi infracțiuni care vizează copiii sub 14 sau 15 ani care nu pot oferi un consimțământ real pentru întreținerea de relații sexuale. Astfel, autoritățile din Germania și Franța, țări în care în perioada pandemiei de COVID-19 a crescut numărul cazurilor de abuz sexual , au decis mărirea pedepselor aplicate agresorilor sexuali.

Guvernul german a adoptat un proiect de lege prin care pedepsele pronunțate vor putea fi de 15 ani de închisoare, iar Senatul francez a adoptat o lege de modificare a Codului penal prin care orice act sexual comis de un major asupra unui copil care nu a împlinit 15 ani va fi considerat viol, putând fi pedepsit cu închisoare între 5 și 20 de ani, iar persoanele care folosesc prostituția infantilă și proxeneții cu închisoarea de până la 20 de ani.