A face sau nu o diferenta

A face sau nu o diferenta

Care vrem sa fie mostenirea pe care o lasam in urma noastra prin diferenta, in bine sau in rau, pe care o putem face in fiecare zi?

M-am tot gandit cum sa incep acest articol de opinie, mai ales ca nu va fi un lucru usor sa il termin “dintr-o suflare” alaturi de mult mai talentatii si antrenatii mei colegi de redactie din acest experiment Biz. Singura idee care mi-a venit a fost sa impartasesc cu tine dilema recenta a “termenului lung” pe care mi-a pus-o in fata fiica mea ieri dimineata, cu franchetea si convingerea pe care doar un copil de 10 ani le poate etala.

Eram in masina si Sara s-a gandit sa intrebe, din senin, la ce foloseste TVA-ul. Nu m-am putut abtine sa vorbesc un pic despre utilitatea taxelor in Romania. Dilema a venit cand Sara a trantit-o brusc: “Vezi, de aceea vreau eu sa plec din Romania cand voi fi mare”. Dilema a fost daca sa ii spun ca poate satisfactia ei va fi mai mare daca va ramane si va reusi sa schimbe ceva in Romania in care ea va fi mare. Nu am un raspuns si nu cred ca exista un raspuns universal. Cred totusi ca exista o intrebare pe care ne-o putem pune cu totii: “Cum pot face eu o diferenta”? Intr-o societate in care perspectiva, atat la nivel macro, cat si la nivel micro, nu pare sa depaseasca un an sau doi, cum pot face eu sau tu sau noi impreuna o diferenta? Pun astfel problema pentru ca in continuare aud vorbindu-se in Romania de CSR si responsabilitate sociala in termeni de “caritate”.

Companiile sunt vazute ca datoare sa dea, dintr-un portofel sau buget perceput a fi fara sfarsit, pentru ca pana la urma de asta fac profit. In continuare responsabilitatea este vazuta ca fiind a altora si niciodata, sau cat mai rar posibil, a mea, a ta, a noastra. In calitatea mea de Corporate Affairs Director intr-o companie multinationala, sunt prima care spune ca da, companiile si afacerile in general au o datorie fata de societatea in care isi des fasoara activitatea. In primul rand, trebuie sa fie buni “cetateni ai cetatii”: sa aiba activitati legale, sa livreze calitate si valoare pentru clienti, sa genereze venituri in domeniile conexe, sa isi trateze in mod corect angajatii, furnizorii, clientii, sa plateasca taxe, sa realizeze profit pentru actionari. Daca toate companiile ar face macar aceste lucruri, de baza zic eu, deja ar fi un pic mai bine pentru toata lumea.

Exista companii, si da, SABMiller se numara printre ele, care merg un pas sau doi inainte si isi propun sa isi dezvolte activitatea in mod sustenabil. Un pas inainte inseamna sa te gandesti la influenta pe care produsele tale (in cazul nostru berea) o au asupra societatii si cum sa iti educi consumatorii sa le consume in mod responsabil. Sau sa te gandesti la impactul activitatilor tale asupra mediului. Sau la modul in care iti poti pune experienta si cunostintele la dispozitia celor mai putin favorizati din societate si sa ii ajuti sa progreseze. Doi pasi inseamna sa faci asta in mod consecvent si sustinut, sa ai tinte clare de atins si la care sa te raportezi in mod constant.

Revenind la dimensiunea individuala, cum pot face eu o diferenta? Nu as vrea sa pledez acum pentru lucruri mari. Dar cred cu tarie ca daca fiecare dintre noi ne-am stradui sa facem zilnic gesturi marunte, dar cu  obstinenta si cu dedicare, Romania ar putea fi o tara un pic mai buna, din care copiii nostrii sa nu isi doreasca sa plece. “Pe termen lung suntem cu totii morti”, spunea Keynes, la inceputul secolului XX. E adevarat ca pe termen lung nici eu, nici tu nu vom mai fi, dar va fi mostenirea pe care o lasam in urma noastra prin diferenta, in bine sau in rau, pe care o putem face in fiecare zi.