18 octombrie, Ziua Europeană de Luptă Împotriva Traficului de Persoane. 210 copii victime ale exploatării prin muncă în România

La data de 16 septembrie a.c., a fost semnat Parteneriatul Cadru privind Protecția Copilului, între Guvernul României și Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru combaterea traficului de minori.  Parteneriatul, care se va desfășura pe o perioadă de cinci ani, va fi coordonat de World Vision România împreună cu autoritățile guvernamentale și cu societatea civilă.

În acest mod, România își extinde eforturile actuale de conștientizare a problemei traficului de minori, identificarea situațiilor de vulnerabilitate (sărăcie, copii aparținând minorității roma, refugiați, etc.) și implementarea măsurilor de eradicare a fenomenului.

Cu toate acestea, realitatea tragică este România rămâne, în principal, o țară sursă pentru traficarea victimelor în scopul exploatării sexuale și a exploatării prin muncă forțată, conform rapoartelor naționale și internaționale:

• TiP Report, 2024
• Council of Europe, 2024
• Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), 2023

Exploatarea prin muncă a copiilor este o problemă socială gravă: în anul 2023, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a identificat 210 de victime copii. În mediul urban, au fost raportate 100 de cazuri și 110 de cazuri raportate în mediul rural. Analizând distribuția pe gen, se observă o predominanță a băieților, cu 115 cazuri, față de 95 de cazuri pentru fete.

Distribuția pe grupe de vârstă arată o situație alarmantă: copiii cu vârste între 1 și 2 ani sunt raportați în 21 de cazuri, iar cei între 3 și 6 ani în 39 de cazuri, ceea ce sugerează că și cei mai mici dintre copii sunt expuși riscurilor de exploatare.

De asemenea, în categoria 7-9 ani sunt 32 de cazuri, iar la copiii între 10 și 13 ani se înregistrează cel mai mare număr de cazuri (61), indicând că preadolescenții sunt cei mai susceptibili la munca forțată. Nu în ultimul rând, copiii cu vârste între 14 și 17 ani sunt implicați în 48 de cazuri.

Cei mai vulnerabili copii sunt cei care se află în plasament, care beneficiază de servicii sociale, provin din familii disfuncționale sau se confruntă cu sărăcie extremă. Cei mai mulți minori traficați au niveluri scăzute de educație, deoarece au abandonat învățământul formal din cauza circumstanțelor dificile de viață.  

O altă formă de vulnerabilitate o reprezintă exploatarea copiilor prin munca în gospodărie. Deși nu constituie o categorie în sine,  copii, în special cei proveniți din medii defavorizate, sunt implicați adesea în munca gospodărească, sacrificându-și educația. Această situație este percepută frecvent ca o normă în anumite comunități, deși ar trebui considerată o formă de abuz.

37% dintre adolescenți lipsesc de la şcoală pentru că trebuie să lucreze în gospodărie. Media zilnică de lucru este de două ore, ceea ce combinat cu programul de școală, navetă și teme încarcă extrem de mult programul adolescenților: 46% dintre ei acuză oboseală din cauza faptului că muncesc, la câmp, în gospodărie și pentru creșterea animalelor.

 Alături de sărăcie, lipsa de atractivitate a școlii reprezintă o altă cauză a abandonului școlar din mediul rural. Aproape jumătate (47%) dintre adolescenți spun că nu le place școala niciodată sau le place doar uneori.

„România are o legislație complexă care să protejeze copiii de exploatarea economică și de munci grele. Cu toate acestea, fenomenul rămâne foarte puțin recunoscut și, în continuare, subraportat. Mai mult decât atât, procentul copiilor care muncesc în gospodărie în detrimentul educației este realmente îngrijorător. Datele indică faptul că în mediul rural există mai mulți copii care muncesc comparativ cu cei din mediul urban, în special în activități agricole, în gospodării și la îngrijirea animalelor.

 Datele pot fi coroborate și cu numărul mai mare de copii din mediul rural care abandonează școala. Lipsa de participare școlară este un factor favorizant pentru implicarea copiilor în muncă.” a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

De asemenea, alte categorii sociale care se dovedesc a fi deosebit de vulnerabile includ:

• Grupurile discriminate etnic, social sau cultural careprovin din comunități marginalizate și excluse, fiind victime frecvente ale discriminării pe baza rasei, etniei sau statutului social. Cu acces limitat la educație, servicii sociale și protecție legală, grupurile discriminate sunt adesea angajate în locuri de muncă izolate și greu de inspectat.

• Persoanele migrante care nu au un statut legal sunt deosebit de vulnerabile la exploatare prin muncă. Sunt adesea angajate în construcții, agricultură, industrie prelucrătoare și alte sectoare economice care necesită forță de muncă ieftină. Lipsa documentelor legale le face extrem de expuse la abuzuri, fiind exploatate prin munca forțată și având acces limitat la protecție legală.

• Tinerii aflați în tranziție către maturitate (adolescenți): Această categorie include tinerii care nu își continuă studiile și intră pe piața muncii din dorința de a câștiga bani proprii.

Profilul lor este marcat de motivații economice, întrucât, Provenind din familii sărace, văd în bani o soluție imediată pentru a-și îmbunătăți situația.

Conform unui studiu World Vision România, pentru aproape jumătate (47%) dintre adolescenți, una dintre priorități este să fie pe banii lor. Cu toate acestea, fiind insuficient ascultați și informați,  tineri nu își cunosc drepturile și nici riscurile la care se expun: mai mult de jumătate (54%) dintre copiii declară că nu au fost consultați nici măcar o dată cu privire la deciziile care îi afectează în mod direct.

1 din 2 copii nu este implicat în luarea unei decizii și doar 2% dintre copii au fost consultaţi de către autorități publice locale. Această absență a sprijinului duce la formarea unor tineri care ajung, în căutarea unui loc de muncă, să accepte condiții inadecvate și abuzive, având în față angajatori care nu le respectă drepturile, respectiv, în risc de exploatare prin muncă.

Indicatori care pot ajuta la identificarea unui posibil caz de exploatare prin muncă:

În general:

• Persoana este forțată să desfășoare activități periculoase fără echipament de protecție corespunzător și este plătită la interval de timp neregulate sau chiar deloc;
• Lucrează în condiții incomode, sub standard, izolat de restul comunității, sau a în lipsa unui contract de muncă;
• Persoana nu deține pregătirea și experiența necesare pentru a lucra în condiții sigure;
• La locul de muncă lipsesc instrucțiunile privind securitatea și sănătatea în muncă, precum și echipamentele necesare;
• Condițiile de muncă încalcă grav legislația muncii și prevederile contractelor colective;
• Lucrătorul este obligat să efectueze ore suplimentare fără a fi compensat;
• Programul de lucru este impus necorespunzător sau este inexistent;
• Lucrătorul nu beneficiază de drepturile legale, cum ar fi concediul de odihnă sau cel medical.

Pentru a inversa tendința ascendentă a exploatării copiilor și tinerilor prin muncă, World Vision România  îndeamnă la: 

• Implementarea unui mecanism de avertizare timpurie, care să identifice din timp semnele de exploatare și abuz prin muncă.
• Promovarea educației parentale prin programe precum Școala Părinților, pentru a crește gradul de conștientizare în rândul părinților despre pericolele exploatării prin muncă și cum să prevină aceste situații.
• Introducerea unor module educative în școli, care să îi învețe pe elevi despre drepturile lor legale, responsabilități și legislația muncii, pentru a-i ajuta să recunoască și să evite situațiile de exploatare.
• O abordare multidisciplinară și multisectorială, care să implice atât autoritățile publice, cât și societatea civilă.
• Implementarea unui sistem de monitorizare și evaluare a situației tinerilor care lucrează, astfel încât să se poată aduna date relevante despre prevalența fenomenului exploatării.  
• Campanii de informare a grupurilor vulnerabile despre drepturile lor, despre modul de accesare a serviciilor de protecţie și asistenţă.
• Analiza detaliată a amploării fenomenului exploatării prin muncă, inclusiv o mapare pe județe a situațiilor de risc. Aceasta va permite identificarea zonelor cele mai afectate și va facilita implementarea unor intervenții specifice și targetate.