10 motive pentru care băncile nu creditează firmele

Reading Time: 6 minute

45% din firmele românești au capital negativ, astfel că băncile nu le pot acorda credite, a arătat Valentin Lazea, economist şef al Băncii Naţionale a României (BNR), la evenimentul Summer Banking Academy, organizat de Institutul Bancar Român (IBR).

Prin definiție, o firmă care ar capital propriu negativ sau mai mic de 50 la sută din capitalul social prevăzut de legislație este o firmă nebancabilă.

Lazea a reamintit că nivelul cerut pentru capitalizare este cel din 1990, de doar 200 de lei și oricum legea nu prevede penalități pentru nerespectarea acestui nivel, considerat de economistul șef al BNR “ridicol de mic”. “40 de euro – atât capital trebuie să aibă o firmă din România. Penibil de mic! Cred că nici în Zimbabwe nu e atât și nici măcar acest nivel penibil nu este respectat pentru că legea a uitat să pună și penalități”, a spus Lazea, adăugând că mai mult, acționarii își împrumută firmele cu dobândă, deci le bagă și mai tare în pierdere.

Capitalul propriu negativ al unei societăți reflectă înregistrarea unor pierderi contabile mari, precum și imposibilitatea societății de a-și acoperi datoriile din fondurile proprii, astfel că firma nu îndeplinește condițiile de acordare a unui credit bancar.

“Treaba merge înainte pentru că nimeni din clasa politică nu vrea să ia acest cartof fierbinte, pentru că se supără 45% din firmele din România. Dar dacă nu rezolvăm această problemă, o să avem tot felul de întrebări: de ce nu dau băncile credite, de ce nu au încredere în firme? Cum să ai încredere? a spus-o și guvernatorul – BNR nu poate să împingă băncile să facă o ilegalitate, adică să dea credite unor firme nebancabile”, a explicat Lazea.

Economistul șef al BNR le-a reproșat reprezentanților băncilor ca nu au fost suficient de vocali ;i nu au explicat populației că multe firme au capitaluri negative și acesta este motinul pentru care băncile nu le pot da credite. “Problema este că dumnevoastră, industria bancară, nu ați fost deloc vocali. Băncile s-au ascuns și au zis: Lasă, că vorbește BNR. Nu este în regulă. Ieșiți și spuneți care sunt problemele structurale în economia românească (…) Dacă nu veți explica clar publicului de ce băncile nu pot să crediteze mai mult, vor veni tot felul de populiști, cu tot felul de idei, care vor prelua agenda publică și vor <explica> ei”, a spus Lazea.

Economistul șef al BNR a arătat că a publicat și un studiu, făcut împreună cu mai mulți colegi, care analizează problemele intermedierii financiare. Studiul analizează 10 cauze – trei internaționale și șapte interne – pentru care băncile structural nu pot să dea mai multe credite:

Fenomenul de creditless recovery
Fenomenul de reducere a creditelor neperformante (NPL)
Fenomenul de deleveraging
Apelul foarte ușor de către firme la legea insolvenței
Numărul mare de firme cu capital propriu negativ
Sărăcia absolută și relativă a gospodăriilor
Incultura financiară a publicului bancar
Carențe ale băncilor în pregătirea personalului bancar
Probleme legate de activitatea FNGCIMM
Legile împotriva creditorului – legea privind darea în plată, cea privind conversia creditelor în CHF sau legea prin care contractele de credit și leasing să nu mai fie titluri executorii

Fenomenul de creditless recovery se referă la faptul că intermedierea financiară tinde să scadă sau să stagneze pentru o bună bucată de timp după ce s-a reluat creșterea economică. Explicația pentru această dinamică pornește de la diferențierile care există între ciclul financiar și ciclul de afaceri. În general, ciclul financiar este mai lung decât cel de afaceri, astfel încât deseori se întâmplă ca atunci când acesta se află pe partea ascendentă, ciclul financiar să fie încă pe partea descendentă și invers.

Pentru antreprenori, perspectivele bune încep atunci când, endogen, majoritatea antreprenorilor decid că rata șomajului a atins o valoare suficient de joasă. În această fază, băncile, dar și alte entități financiare sau non-financiare continuă să rămână foarte prudente și să-și repare bilanțurile.

Fenomenul de reducere a creditelor neperformante (NPL)

Reducerea continuă a NPL prezintă, din punctul de vedere al băncilor, o dublă provocare. Pe de o parte, este o problemă de flux și de stoc, întrucât noile credite emise trebuie să depășească în valoare creditele vechi recunoscute ca neperformante. Acest lucru se petrece în România, chiar dacă nu într-o măsură suficientă încât să genereze o creștere a creditării superioară ca ritm creșterii PIB. Pe de altă parte, este o problemă de semnalizare, întrucât este greu ca o bancă se semnalizeze, în același timp, o creștere a prudenței (prin restrângerea NPL) și a exuberanței (prin creșterea agresivă a creditelor noi).

Fenomenul de deleveraging

Procesul de deleveraging din sectorul bancar românesc s-a intensificat în 2011 după expirarea Acordului Viena I (Inițiativa Europeană de Coordonare Bancară Vienna 1.0). Studiul arată însă că fenomenul de deleveraging nu a afectat creditarea sectorului real, scăderea ratelor de dobândă ca urmare a unei politici monetare expansioniste și programul guvernamental de susținere a creditării ipotecare acordate sectorului populației (programul „Prima casă”) constituind factori care au impulsionat cererea de credite, în special pe segmentul populației.

Apelul foarte ușor de către firme la legea insolvenței

Legea nr. 85/2014 care reglementează insolvența a fost elaborată de avocați specializați în acest domeniu, astfel că revederile acestei legi fac ca apelul la insolvență să fie, în România, mult mai ușor decât în alte țări. În practică, s-a constatat că legislația privind insolvența din România a permis prea ușor ca grupuri de interese care controlează o firmă sau care sunt controlate de o firmă să poată să declare insolvența, dezavantajând alte grupuri de creditori, printre care și băncile.

Numărul mare de firme cu capital propriu negativ

Vulnerabilitățile generate de aceste firme la nivelul economiei sunt cu atât mai importante cu cât ponderea companiilor cu capitaluri proprii negative a crescut semnificativ în ultimii ani (de la aproximativ 10 la sută din totalul companiilor în 1994 la peste 40 la sută în anul 2015), iar aproape o treime dintre acestea au înregistrat capitaluri proprii negative 3 ani consecutivi.

Sărăcia absolută și relativă a gospodăriilor

Inegalitatea mare a veniturilor populației conduce, la rândul său, la o bancabilitate redusă a acesteia. Între cauzele pentru care doar o mică parte a populației cu venituri salariale împrumută de la bănci se pot include acele cauze care determină ca doar 60 la sută din populația adultă a României să aibă un cont bancar, comparativ cu 95 la sută media la nivel european.

Incultura financiară a publicului bancar

Un studiu realizat de agenția de rating Standard&Poor’s a reliefat că, în materie de educație financiară a populației, România se situa pe locul 124 din 143 de state analizate, la egalitate cu țări precum Honduras, Sudan sau Uzbekistan. Doar 21 la sută dintre români au o educație financiară și doar 15 la sută economisesc sau investesc pentru a-și asigura o pensie suplimentară. La acesta se adaugă experiența anilor 2007-2008, când mulți s-au îndatorat pe termen lung, eventual în valută și/sau la dobânzi variabile, constatând abia mai târziu că au dificultăți mari în a rambursa creditele. A rezultat o reticență crescută în a apela la credite bancare, chiar și din partea publicului potențial bancabil.

Carențe ale băncilor în pregătirea personalului bancar

În ultimii ani, băncile comerciale au operat reduceri masive de costuri la nivelul personalului bancar. Nu numai că numărul acestuia a scăzut, dar și salariul mediu net a cunoscut o creștere lentă, de circa 13 la sută cumulat în perioada decembrie 2007 – martie 2017. Economiile astfel rezultate au permis reîncadrarea sistemului bancar în sfera profitabilității, dar cu prețul unui personal supraîncărcat și, adesea, demotivat. La aceasta trebuie adăugate și tăierile de fonduri operate de cele mai multe bănci comerciale pentru activitatea de formare profesională. Spre exemplu, numărul total al cursanților pregătiți prin Institutul Bancar Român (ai cărui principali beneficiari sunt băncile comerciale) a scăzut drastic în perioada 2009-2013 și a cunoscut un ușor reviriment începând cu 2013, dar nu a ajuns la nivelul din 2007-2008

Probleme legate de activitatea FNGCIMM

Începând cu anul 2013, activitatea Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii a cunoscut o decelerare, ca urmare a unui control efectuat de Curtea de Conturi. În esență, este vorba despre o interpretare a Curții de Conturi, prin care sintagma „FNGCIMM finanțează …” ar împiedica Fondul să garanteze credite care au fost restructurate. Conform acestei interpretări, FNGCIMM a respins de la plată un număr tot mai mare de garanții solicitate de bănci . Acest fapt a condus la subminarea încrederii instituțiilor de credit în garanțiile constituite de Fond, situație ce a contribuit la îngreunarea procesului de creditare.

Legile împotriva creditorului

Valentin Lazea a arătat că cei care au dat aceste legi “au văzut un lucru corect – că raportul dintre creditor și debitor este dezechilibrat în favoarea creditorului”, deci banca are mai multă putere decât omul care ia creditul. “Însă în loc să aducă acest raport la echilibru, au zis să facă în așa fel încât banca să piardă întotdeauna și debitorul șă câștige întotdeauna. Asta înseamnă să dai cheia și să pleci (darea în plată n.r.), asta înseamnă ca un contract de credit nu mai constituie titlu executoriu. Ce economie de piață este aceea în care în contractul de credit una dintre părți poate să plece și nu doar că nu spuportă rigorile legii, ba chiar să fie protejată de lege?!”, a spus economistul șef al BNR.

Lazea a subliniat că cei care au promovat în ultimii ani legile împotriva creditorului “au vrut să îi protejeze nu numai pe cei neștiutori și săraci, ci și pe cei știutori și bogați”. Economistul șef al BNR a adăugat că aceste legi nu fac decât să dezechilibreze raportul dintre creditor și debitor în favoarea debitorului și să genereze hazard moral.